ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

„Mult mă mir, pentru ce să ne cuminecăm numai Duminica, iar în altă zi, când se întâmplă Liturghie, nu”

Tot așa lacrimile de umilință mult ajutor aduc, iar peste toate acestea, Sfânta Împărtășanie este cel mai mare dar Dumnezeiesc. Cu toate acestea, noi nu purtăm grijă să ne împărtășim destul de des, și mult mă mir, pentru ce să ne cuminecăm numai Duminica, iar în altă zi, când se întâmplă Liturghie, nu.

Căci se cuvine mai ales monahilor care se află în sânul vieții de obște, în toate zilele să se împărtășească, însă aceasta o zic despre cei curați și cu sufletul și cu trupul, dar cu nebăgare de seamă și fără mare cercare și luare aminte, să nu îndrăznească cineva. Că zice Apostolul Iacob: «Să se cerceteze omul pe sine de este vrednic și atunci să se cuminece; căci cel ce mănâncă și bea Trupul și Sângele lui Hristos cu nevrednicie, păcat și osândă mare pricinuiește sufletului său». Că Sfânta Cuminecătură este pâinea vieții.

Această pâine dă viață veșnică și fericit este cel care o mănâncă, știind că este fără prihană. Adică fără poftă rea sau vrăjmășie, beție, lăcomie, iubire de argint, sau orice altă necurăție. Și iată ce zice Hristos: «Eu sunt pâinea vieții, care M-am pogorât din cer și cel ce va mânca trupul Meu și va bea sângele Meu este împreună cu Mine și Eu împreună cu el».

„Cel ce nu se împreună cu Sfintele Taine, este despărțit de Hristos”

Vedeți, fraților, ce dar nespus și milă nemărginită, că nu numai a murit pentru noi Hristos, dar încă și trupul și sângele Său ni L-a dat să-L mâncăm și să-L bem. Oare ce semn poate fi mai mare, decât acesta, despre dragostea Lui către noi, și ce altă dovadă, că dorește mântuirea noastră a tuturor, poate fi mai luminată decât aceasta?

Și dacă cel ce este oprit de la masa de obște se mâhnește și-i pare rău, cu cât oare mai mult se cade să se mâhnească, să plângă și să se tânguie cel ce se oprește el însuși de la masa Dumnezeiască, fie pentru necurăție, fie pentru neînfrânare, ori pentru neascultare, sau pentru orice altă patimă. Căci nu se lipsește de hrană proastă și trecătoare, ci de pâinea vieții și de paharul mântuirii și, mai adevărat să zic, de Însuși Hristos; că de este în Hristos cel ce se împărtășește cu Sfintele Taine și Hristos este în el. Iată dar că, cel ce nu se împreună cu sfintele taine, este despărțit de Hristos.

Iar de n-am urmat până acum aceasta, de acum înainte să ne îndreptăm. Cunoscând puterea darului și curățindu-ne, când ne este cu putință, să ne împărtășim cu Preacuratele Taine, spre sănătatea trupului și a sufletului și spre moștenirea vieții veșnice.

„Dacă nu avem grija de a ne împărtăși, cădem în multele patimi ale păcatelor”

De se va întâmpla să fim chiar la muncă și ascultare afară și vom auzi toaca bisericii, să lăsăm treaba și să alergăm cu multă sârguință să ne cuminecăm, și mult ajutor vom câștiga. Căci cu această grijă fiind de-a pururea, ne vom feri de orice păcat și vom fi gata totdeauna, iar dacă nu avem grija de a ne împărtăși, cădem în multele patimi ale păcatelor.

Așadar se cade fraților totdeauna să ne gătim, ca să ne facem părtași vieții veșnice, învrednicindu-ne să o câștigăm cu darul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Extras din Sf. Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Ed. Episcopiei de Alba-Iulia, 1994 , pag. 122-124)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

După cum bine a desluşit Sfântul Dionisie Areopagitul, miriadele de îngeri din ceruri sunt rânduite de Dumnezeu în trei ierarhii de câte trei cete fiecare:

          – Serafimi, Heruvimi, Scaune

          – Domnii, Puteri, Stăpânii

          – Începătorii, Arhangheli, Îngeri.

Îngerii din ierarhia cea dintâi sunt cei mai apropiaţi de Preasfânta Treime. Sfântului Prooroc Isaia i s-a arătat priveliştea cerească din jurul tronului, şi a văzut Serafimii, având fiecare câte şase aripi, cântând aşa cum şi noi cântăm la fiecare Sfântă Liturghie: ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui!’’(Isaia 6, 3).     

Sfinţii Îngeri numiţi ,,Domnii’’ din ierarhia a doua domnesc peste ceilalţi Îngeri şi slujesc cu multă bucurie lui Dunezeu Atotputernicul. ,,Puterile’’ dau celor vrednici darul facerii de minuni şi întăresc pe oamenii aflaţi în mari nevoi. ,,Stăpâniile’’ sunt numite astfel deoarece au stăpânire asupra diavolilor şi îngrădesc puterea acestora, pentru a nu aduce peste oameni ispite peste puterile lor. Sfinţii Îngeri din ierarhia a treia numiţi ,,Începătorii’ sunt păzitori ai împărăţiilor de pe pământ, ai popoarelor, neamurilor şi limbilor. Aşadar, sunt mai apropiaţi de noi pământenii. Arhanghelii ,,înmulţesc Sfânta Credinţă între oameni, luminând mintea lor cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele Credinţei celei Drepte’’, după cum bine a scris Sfântul Grigorie Dialogul. Din această ceată fac parte cei doi Îngeri cărora le cunoaştem numele: Mihail şi Gavriil. ,,Îngerii’’ din ceata din urmă sunt cei mai apropiaţi de oameni şi ne păzesc în toate împrejurările vieţii.

Când o parte din îngeri s-au întunecat cu păcatul mândriei şi al răzvrătirii, Sfântul Arhanghel Mihail a adunat toate oştile îngereşti, şi-a înălţat glasul, spunând: ,,Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui Care ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiţi şi până acum se împărtăşeau cu noi din Dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum îndată s-au prefăcut din lumină în întuneric pentru mândria lor şi din înălţime au fost aruncaţi jos în adânc. Să luăm aminte cum a căzut luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărâmat pe pământ’’(După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 106-111)

Adunarea Sfinţilor Îngeri s-a numit Sobor îngeresc, deoarece toate puterile  netrupeşti şi-au unit cugetele şi glasurile întru preamărirea Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aceasta este semnificaţia sărbătorii de astăzi, cinstite cititorule.

Presbiter Iovița Vasile

Toată Legea e cuprinsă în aceste două mari porunci: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (cf. Luca 10, 27). Traiul duhovnicesc e de preţ şi cu rost de-l duci cu iubire de frate. De n-ai iubire, te osteneşti zadarnic. Dragoste de n-ai, omule, nu eşti decât „aramă sunătoare”.

Iar de iubeşti, iubeşte duhovniceşte, în Domnul, cu dragoste de El. Iubeşte-ţi fratele pentru Dumnezeu. Iubeşte-l de dragul Lui. Pe placul Lui, iar nu al tău, iubirea ta să fie. „Iubirea fără Dumnezeu – spune Părintele Serghie – este iubire de sine”. Cu rugăciunea dă iubirii tale chip dumnezeiesc.

Şi iată cum e iubirea:

Intâi, nu judecă şi nu osândeşte. Indelung rabdă, e binevoitoare. Stai, aşadar, tare în adevăr şi bine, fără să te mânii pe cel păcătos. De vezi păcat la altul, nu-l osândi şi nu-l dispreţui. Ia asupra ta păcatul lui. Spune ca Stareţul Zosima, din Fraţii Karamazov: „Fiecare din noi e vinovat pentru toţi”.

Iubirea nu se trufeşte, că-i smerită. Nu te înălţa, dar, că eşti creştin şi ai viaţă creştinească, iar cel de-alături nu. Tu îl ai, drept e, pe Hristos, Care e Adevărul, şi stai în Adevăr, dar nu spre slavă să-ţi fie asta, ci spre înfricoşare şi smerire. Vezi doar cât de nevrednic eşti de aşa o bogăţie. Stai, dar, în faţa celuilalt cu duh de căinţă, că multe rele ai, şi puţin bine.

Nu caută ale sale. Pătimeşte cu fratele, îl miluieşte, se milostiveşte şi se îndurerează pentru durerea lui. Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune… Ea cată la frate, gata mereu să-i sară în ajutor.

Fii blând şi bun cu toţi, ne îndeamnă Părintele Serghie, că toţi sunt în nevoi, bolnavi cu toţii. Nu-i nimeni sănătos la suflet. Deşi ne pare că le merge bine, de stai să cugeti ce i-a fost hărăzit omului să fie, şi ce-a ajuns, nu poţi decât să plângi de mila lor, şi-a ta. Pe lângă asta, sunt necazurile vieţii; citeşte numai ziarul, şi-ai să vezi cum omenirea se zbate în chin şi suferinţă. N-au, oare, toţi aceşti oameni nefericiţi nevoie de mila şi bunătatea ta? Fiecare om pe care Domnul ţi l-a scos în cale să simtă că ţi-e drag, că-i vrei binele şi ai dorinţa vie de a-l ajuta. Să simtă, adică, toţi iubirea ta.

Şi cum să nu-i iubeşti pe toţi, când sunt cu toţii de mare preţ în ochii lui Dumnezeu! Când fiecare, cum spune Dostoievski, mărunt şi neînsemnat cum e, are o soartă măreaţă şi zguduitoare, vrednic de luat în seamă şi de plâns. Că pentru toţi, până la unul, S-a întrupat şi S-a jertfit Hristos. Părintele Serghie spune sus şi tare că niciodată nu-i preţuim pe oameni aşa cum se cuvine, şi de aceea pe cei ce par că sunt mai de necinste, pe aceia cu mai multă cinste să-i întâmpinăm (cf. 1 Cor. 12, 23).

Să-ţi pese de fiecare om, ajută-l, doreşte-i mântuirea. Cu gingăşie însă să-l ajuţi. Nu-i ţine predici, că nu-i sunt de folos nici lui, nici ţie. Nici sfat nu da de nu ţi s-a cerut. De faci vreun bine, fă-l cu duh smerit. Să-ţi fie pildă adânca smerenie cu care Sfântul Serafim de Sarov îi întâmpina pe cei ce veneau la el, mic ori mare.

(Învăţătura Părintelui Serghie, ţine candela inimii aprinsă; Editura Sophia – Jean Claude-Larchet)

Selecție și editare : Dr. Gabriela Naghi

Începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, strategia militară a Americii a vizat în mod deliberat civili, precum și „obiecte civile”, inclusiv spitale, școli, biserici, zone rezidențiale. Dovezile sunt copleșitoare.

În timp ce această practică este catalogată drept o crimă împotriva umanității, Statele Unite nu au făcut niciodată obiectul urmăririi penale de către Curtea Penală Internațională (ICC).

Istoria războaielor conduse de SUA confirmă că uciderea a milioane de civili este o parte integrantă a agendei de război globală a Americii.

În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au ucis peste 40 de milioane de oameni într-un număr de țări, majoritatea civili, fie direct, fie prin împuternicire de către regimurile sale marionete:

• Germania – Al Doilea Război Mondial:  (mai multe orașe bombardate de SUA inclusiv Dresda, Nürnberg, Hamburg, Köln); Numărul de persoane ucise: 600.000 (conform declarației recente a oficialului israelian )
• Japonia-Al Doilea Război Mondial:   442.000 de civili  uciși de bombardamentele incendiare din SUA și Marea Britanie.
• Războiul din Coreea 1950-53:  trei milioane de civili uciși de bombardamentele americane.
• Războiul din Vietnam (1962-1975):  3,8  milioane de civili uciși de bombardamentele și invazia SUA . 
• Vietnam, Cambodgia și Laos (1962-1975):  Un total de 4,3 milioane  de oameni uciși de SUA în toate cele trei țări.
• Războiul din Irak (2003):  trei milioane de irakieni uciși de invazia SUA.
• Așa-numitul „Război împotriva terorismului” al SUA a ucis până la 4,6 milioane de oameni în Irak, Afganistan, Yemen, Libia, Siria, Somalia și Pakistan, potrivit unui raport al Universității Brown .   
• Pakistan 1971:  Până la trei milioane de etnici bengalezi uciși de armata pakistaneză (un mandatar al SUA) în Pakistanul de Est (cea mai mare provincie a țării). Datorită acestui fapt, Pakistanul de Est s-a separat de Pakistan și a devenit Bangladesh.  
• Invazia Republicii Democratice Congo de către mandatarii SUA Rwanda şi Uganda , începând din 1998 ,  a ucis peste 6,9 ​​milioane de civili. Acest genocid continuă.

Lista de mai sus este o listă parțială care nu include Afganistan, Sudan, Yemen, Libia, Siria, Indonezia, Angola, Mozambic și America Latină. De asemenea, sunt relevante și decesele rezultate din foamete și sărăcie în masă impuse de politicile SUA la nivel global, în special de sancțiuni. 

Fostul secretar de stat american Madeleine Albright (care și-a asumat această funcție în 1997)  a fost întrebat de intervievatorul CBS Leslie Stahl în 1996 despre efectul letal al sancțiunilor americane asupra copiilor irakieni. Stahl: „Am auzit că jumătate de milion de copii au murit. Merită prețul?”

Albright a răspuns:

„Cred că este o alegere foarte grea, dar prețul – credem că prețul merită.” 

Distribuie!

(Preluare după site-ul Ion Coja, cu mici adaptări și adăugiri)

Distribui și spun ceea ce spun și Părinții Bisericii: SUA vor fi lovite de mânia lui Dumnezeu.

Presbiter Iovița Vasile

Dar aceasta zic: Cel ce seamănă cu uşurinţă, va secera şi cu uşurinţă; iar cel care seamănă din belșug va secera și din belșug. Fiecare om după cum își propune în inima lui, așa să dea; nu cu poftă, sau de nevoie, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu bucurie. Și Dumnezeu este în stare să facă tot harul să prisosească față de tine; pentru ca voi, având totdeauna tot ceea ce trebuie în toate lucrurile, să vă înmulțiți pentru orice lucrare bună: (După cum este scris: Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac. Acum cel ce slujește sămânța semănătorului deopotrivă slujește pâinea pentru hrana ta și înmulțește sămânța ta semănată și sporește roadele neprihănirii tale;) Fiind îmbogățiți în toate pentru toată bunătatea, care aduce prin noi mulțumiri lui Dumnezeu (2 Cor. 9, 6–11).

Hristos este în mijlocul nostru, dragii mei cititori!

Lectura epistolei de astăzi [8 octombrie] ne învață milă, compasiune, capacitatea de a împărtăși cu cei apropiați de dragul lui Hristos nu numai căldura sinceră, ci și bogăție materială. Tema „preoților lacomi în Mercedes Benz” a fost la vremea ei preluată de mulți oameni care căutau un motiv pentru a urî Biserica. Nu voi oferi exemple – au fost foarte mulți în timpul vieții mele, când preoții slujeau în sărăcie extremă. Domnul ne conduce pe fiecare pe calea Lui către mântuire. Pentru o persoană lacomă, invidioasă, iubitoare de bani, averea vecinului său este ca un cuțit în inimă. În general, toate revoluțiile sunt construite pe acest lucru. „Vom construi propria noastră lume nouă, iar cel care a fost nimic va deveni totul”[unul dintre sloganurile revoluției bolșevice]. Dar nimic nu s-a schimbat. Proprietarii bogați au fost înlocuiți cu oameni de afaceri bogați, în locul elitei aristocratice a venit elita de partid, iar omul sărac care trăia în sărăcie a continuat să trăiască în sărăcie.

Atâta timp cât există dragoste pentru bani și dragoste pentru putere, vor exista întotdeauna oameni care sunt gata să obțină putere și bani cu orice preț. Pentru că în viziunea pământească, atee asupra lumii, aceasta este fericirea. Dar câte exemple există de oameni bogați care își sfârșesc viața prin sinucidere. Unii dintr-o viață suprasaturată de bunuri, alții pentru că din miliardari au devenit milionari „sărăciți” din cauza fluctuațiilor cursului de schimb. Nimic din exterior, oricât de abundent ar fi, nu poate oferi bucuria interioară. Între aceste două lucruri este un zid de nepătruns. Omul sărac poate avea paradisul în inimă în mijlocul sărăciei, în timp ce omul bogat are în inimă flăcările iadului.

Dumnezeu Se smerește pe Sine în fața voinței omului și îi permite să trăiască după cum vrea. Există mărturisiri în rândul heterodocșilor care sunt pur și simplu obsedați de ideea de îmbogățire. Ei adună mulțimi uriașe de bani la slujbele lor și îi cer bani lui Dumnezeu. Și funcționează. Cum poate fi asta? Avva Dorotei răspunde la această întrebare în învățăturile sale: „Cine îi cere lui Dumnezeu cele pământești, Dumnezeu îi dă cele pământești – numai El îi ia însă, cele cerești.”

Trebuie să ne uităm la inimile noastre. Cei care cred în Evanghelie știu că Domnul are grijă nu numai de crinii câmpului și de păsările cerului, ci și de om. De mult s-a observat că, dacă o persoană îi ajută pe săraci fără să se uite înapoi la propria avere, Dumnezeu Însuși va avea grijă de ea. Nu va avea dealuri de aur, nu va deveni un sac de bani, dar nu îi va lipsi niciodată ceea ce îi este necesar. Și contrariul este adevărat – de îndată ce inima unui om se înclină spre dragostea de bani, Domnul îl părăsește.

Cunosc un medic ultra specializat, care înainte de a fi chemat la o consultație întreba: „Pacientul are bani să-mi plătească consultația?” Domnul i-a dat ocazia să învețe profunzimile artelor medicale, dar a decis să le păstreze pentru el. Mai târziu, el însuși a început să aibă astfel de probleme care nu puteau fi rezolvate cu nicio sumă de bani. Și tot ce câștigase nu-i mai aducea nicio bucurie.

Din păcate, această abordare este acum cultivată în fiecare sferă a vieții omului ca o normă general acceptată. Dacă ai bani, vei obține ceea ce îți dorești; dacă nu, du-te și fii fericit cu ceea ce ai, sau mori. Dar sunt convins că dacă un om s-a specializat cu talantul dat de Dumnezeu, iar inima lui trăiește prin Hristos, nu va trăi după normele general acceptate, ci după Evanghelie. Și slavă lui Dumnezeu, că la noi și în toată lumea sunt încă nu puțini astfel de specialiști. Cineva merge în vacanță în Insulele Canare, în timp ce altul își ia rucsacul cu medicamente și merge în țări sărace să-i trateze fără plată pe cei care nu au acces la medic. Unii se vor odihni la soare pe un pat pe plajă, înghețându-și sufletul, în timp ce inima altuia va fi plină de lumină, dragoste și bucurie liniștită în mijlocul oamenilor săraci.

Așa este viața omenească. Omul lacom are o inimă de piatră, dar inima omului milostiv este vie. Când sufletul primului își părăsește trupul, va cădea în jos ca o piatră în iad, în timp ce sufletul celui din urmă va zbura ca o pasăre până la Dumnezeu. Și ni se oferă libertatea de a alege pe care drum vom merge .

(Mitropolitul Luca (Kovalenko) al Zaporozhye și Melitopol)

Traducere și adaptare: Dr. Gabriela Naghi
sursa: spzh.news

Victorie uriasa: precedent internațional! Proces capital castigat de Kennedy la curtea suprema:

Vaccinurile Covid nu sunt vaccinuri

Aproape nimeni nu a observat că Robert F. Kennedy Jr. a câștigat procesul împotriva tuturor lobbyiștilor farmaceutici. Vaccinurile Covid-19 nu sunt vaccinuri. În decizia sa, Curtea Supremă afirmă că prejudiciul cauzat de terapiile genetice cu ARNm ale Covid este ireparabil.�

Întrucât Curtea Supremă este cea mai înaltă instanță din Statele Unite, nu mai există alte căi de atac și toate căile de atac au fost epuizate. 

Într-o primă declarație, Robert F. Kennedy a subliniat că acesta a fost un succes care a fost posibil doar datorită cooperării internaționale a unui număr mare de avocați și oameni de știință. astă hotărâre este, desigur, un precedent internațional. În special aici, în Elveția, această hotărâre ar trebui să facă senzație, deoarece Elveția are o poziție specială cu constituția sa federală. Pe de o parte, Codul de la Nürnberg este ancorat în Constituție prin articolul 118b, iar utilizarea abuzivă a ingineriei genetice pe oameni este interzisă în Elveția în temeiul articolului 119 din Constituția federală. Aceasta este completată de articolul 230bis din Codul penal, … Acest lucru înseamnă că autorii pot fi pedepsiți cu până la 10 ani de închisoare.

Cu toate acestea, această hotărâre ar trebui, de asemenea, să facă restul lumii să se ridice și să ia aminte, deoarece Codul de la Nürnberg are valabilitate internațională și este inclus, de asemenea, în articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În cazul unor acuzații penale, în declarație ar trebui să se facă referire la scandalul talidomidei pentru a da o greutate deosebită semnificației acestei acuzații. Astfel, politicienii vor avea parte de o toamnă călduroasă. Ar trebui să știți, de asemenea, că avocatul german Dr. Rainer Füllmich și alți peste 100 de avocați germani au fost implicați în aceste proceduri.

Mass-media nu vorbește despre acest lucru, nici în Elveția, nici în Europa. Din păcate, acest lucru se va întâmpla doar cu o întârziere. Vă rugăm să transmiteți această decizie familiei, prietenilor și cunoscuților dumneavoastră.

(Preluare de pe Ion Coja)

Am preluat această ,,doctă’’ exprimare din ,,tezaurul’’ ființelor jalnice cu creierele atrofiate, dar cățărate pe piramida puterii care s-a făcut stăpână pe Pământul Românesc, după al doilea război mondial.

1.Posibilitate care se poate. Este aceea ca Biserica Ortodoxă Română din zisa Republica Moldova să rămână sub jurisdicția Sfintei Biserici Ortodoxe a Rusiei. Credincioșii Români Ortodocși sinceri vor putea să se mântuiască, deși stau sub oblăduirea Bisericii Ruse, condusă de ereticul Kiril.

2.Posibilitate care nu se poate. Este aceea ca Biserica Ortodoxă  din Basarabia să fie de sine stătătoare. Ca Mitropolie, este absolut necesar să stea sub jurisdicția unei Patriarhii. Teamă-mi e ca nu cumva hulpavul, ereticul și schismaticul Bartolomeu din Constantinopol să nu și-o subordoneze și să se facă stăpân peste ea.

3.Posibilități care se poate. Ar fi ca Sfânta Biserică Ortodoxă din Basarabia să intre sub jurisdicția ereticilor de la București. Aceasta ar însemna că nevrednicii din Dealul Patriarhiei vor putea dicta discreționar asupra ierarhilor și, implicit, asupra credincioșilor, cu intenția vădită de a-i face părtași ai ereziilor cretane și apoi de a-i uni cu papistașii eretici. Acesta este gândul ascuns al ecumeniștilor români, pe care nu-l veți găsi niciunde exprimat.

Paranteză: Ne dorim din tot sufletul ca Poporul Credincios din Basarabia să revină la Biserica-Mamă, să se unească cu noi, cu Sfânta, Sobornicească Biserică Română, dar nu sub păstorirea acestor nevrednici ierarhi.

4.Cei opt ierarhi din Biserica Ortodoxă din zisa Republica Moldova au de trecut un examen foarte greu. Primul pas a fost făcut de mitropolitul Moldovei, Vladimir, care a trimis o scrisoare lui Kiril, din care se vede limpede delimitarea de Patriarhia Moscovei, și dorința de a se pune sub jurisdicția ereticului Daniel și a clicii sale. Vă spun deslușit: să nu aveți încredere în Vladimir! Ce vor hotărî ceilalți ierarhi, vom vedea. Mari nădejdi avem în PS Petru  de Ungheni și Nisporeni, pe care-l socotim un bun apărător al Ortodoxiei. Ne rugăm să fie consecvent, să nu cedeze în fața hidoasă a ecumeniștilor. Dacă vor accepta să se pună sub ascultarea ecumeniștilor din Dealul Patriarhiei, se vor pierde. În fața lui Daniel tremură toți stătătorii sub mitrele arhierești. Nu cumva să-și piardă privilegheomurile dobândite prin supunere față de puterea lumească.

Până la urmă, Hristos Domnul va fi Biruitor în toate aceste frământări. Unii se vor ridica și se vor mântui, alții vor cădea și se vor pierde. Doresc sincer, în fața lui Dumnezeu, ca toți să se mântuiască și la cunoștința Adevărului să vină.

Presbiter Iovița Vasile

Sunt cincizeci şi şapte de ani de când port rasa şi, pe cât îmi pare, nu am dorit a-mi neglija mântuirea, ci totdeauna
cu mare teamă şi lacrimi am rugat pe Dumnezeu să se milostivească de mine, să-mi ierte toate păcatele şi să nu mă lepede de la aşternutul picioarelor Sale. Am încercat, cred, după puterile mele, să nu nedreptăţesc nici o persoană de pe Pământ; mai mult chiar, să-mi dea Dumnezeu bărbăţia de a sluji cât mai multor oameni cu putinţă, fără să aştept de la ei nici o plată materialnică sau duhovnicească, ci aşteptând doar de la Dumnezeu darul iertării păcatelor mele.

Şi totuşi, în tot acest răstimp de mai mult de jumătate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau siguranţă, ci totdeauna am simţit în jurul meu ameninţări, ori cel puţin stări potrivnice. În tot ceea ce încerc să fac, chiar şi în cel mai mic lucru, întâlnesc totdeauna piedici de netrecut.
Aproape toate porţile lumii acesteia sunt mereu închise pentru mine.

Am îmbătrânit şi nu am înţeles sensul acestor încercări.
Adică: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu faţă de mine, păcătosul, sau altceva se întâmplă? De nenumărate ori am rugat pe Dumnezeu să-mi descopere pentru ce merg lucrurile aşa, iar Dumnezeu îmi răspunde necontenit cu tăcere. De aici veţi înţelege că nu sunt în măsură să vă dau explicaţii la dramatica încercare prin care treceţi.
Dar vă avem totdeauna în rugăciunile noastre, cu durere şi dragoste.

Greu este nouă să învinovăţim pe Dumnezeu şi să ne îndreptăţim pe noi înşine, dar iarăşi, nu este uşor să facem nici invers, ca prietenii lui Iov, care doreau să se facă apărătorii dreptăţii lui Dumnezeu, uitând de înfricoşatele chinuri prin care a trecut Iov.

Astfel, tace Dumnezeu, tăcem şi noi.

Arhimandritul Sofronie, 1984.

Selecție și editare: Ioan

Când te rogi, memoria îţi aduce [în minte] fie nălucirile unor lucruri din trecut, fie griji noi, fie chipul celui ce te-a întristat.

Când vrem să ne rugăm, zice Avva Evagrie, mintea ne aduce unul dintre aceste trei lucruri: fie lucruri trecute, bune sau rele, situaţie în care ne întoarcem asupra noastră înşine, fie griji noi, fie chipul celui care ne-a adus întristare, care ne-a nedreptăţit, care ne-a dispreţuit, care nu ne-a ascultat.

Dar care dintre aceste trei lucruri pe care ni le aduce memoria este cel mai împovărător? Cu siguranţă, este chipul celui ce ne-a întristat, pentru că celelalte sunt sinele nostru si interesul nostru. Cel ce ne-a întristat , este duşmanul nostru, este cel care vine în contradicţie cu noi înşine, în timp ce restul produce mulţumire de sine. Cel care ne-a întristat ne produce o împotrivire, o opoziţie, o înfruntare, ne ia bucuria şi pacea. De îndată ce memoria ne aduce în minte persoana omului care, fie şi aflat departe de noi, ne-a întristat sau ne-a nedreptăţit, ne-a deranjat sau ne-a uitat, nu ne-a iubit sau ne-a dispreţuit, puterile noastre se dezarticulează.

De aceea trebuie să fim oameni care au o gândire cerească, asa încât cei care ne întristează să nu existe. Când vom gândi astfel, nu ne va întrista nimeni. Odată ce există ceva lăuntric, o oarecare voire sau dorinţă în noi, înlăuntrul nostru, o anumită concepţie sau părere, vor exista, cu siguranţă, şi cei care ne întristează, fiindcă ei vor avea înlăuntrul lor o voie contrară… Să nu avem nimic, ca să nu existe cei care ne întristează, cei care se ridică înaintea noastră ca nişte munţi şi ne împiedică!

Este, desigur, cu putinţă ca imaginaţiile şi noile griji pe care ţi le aduce memoria în timpul rugăciunii să aibă aceeaşi intensitate cu chipul celui ce te-a întristat, pentru că şi în acestea trei tot şinele nostru se află: în primele două, în mod pozitiv; în celălalt, în stare de împotrivire. Primele două reprezintă şinele nostru, cel de-al treilea se împotriveşte sinelui nostru. De exemplu, m-a întristat nu pentru că nu ascultă de Dumnezeu, ci pentru că a venit în contradicţie cu mine.

De asemenea, dacă am înlăuntrul meu aceste trei elemente care întrerup rugăciunea, se poate ca primul sau al doilea să aibă mai multă influenţă decât al treilea, potrivit cu înrudirea duhovnicească pe care o are împotrivirea celuilalt cu partea irascibilă a sufletului meu. De exemplu, se poate să nu-mi pese prea mult de învinuirea pe care mi-a adus-o cineva, fiindcă ştiu că l-am întrecut la slujire şi m-am bucurat. Dar aceste trei elemente sunt legături cu sinele nostru. Cine ne leagă cel mai mult în spaţiu şi în timp?

Spunem că împotrivirea celuilalt are cea mai mare tărie înlăuntrul nostru, dar se poate întâmpla şi situaţia opusă.

(Arhim. Emilianos Simonopetritul. „Despre rugaciune. Talcuire la Avva Evagrie”, Editura Nectarie. 2019)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Avva Ammona, Despre bucuria sufletului care începe să trăiască pentru Dumnezeu!

Să știți și asta: Orice om care mănâncă și bea fără măsură, sau care iubește ceva lumesc, nici nu va atinge și nici măcar nu se va apropia de virtuți. El trăiește înșelându-se pe sine. Îl rog pe oricine vrea să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de beție. Ea trezește toate patimile și alungă frica de Dumnezeu din suflet.

Dar tu, cu toată puterea, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea frica de El, așa că dorința ta fierbinte va topi toate patimile care luptă cu sufletul tău suferind și vor să-l ia de lângă Domnul Hristos. Poate de aceea dușmanii luptă cu toată puterea când atacă omul. Nu uita, frate, să te odihnești, cât ești trupesc în lumea aceasta.

Sa nu te încrezi niciodată în tine, când îl vezi pe unul liniștit în războiul patimilor, căci dușmanii perfizi se ascund vremelnic prin viclenie, până când omul, crezând că războiul a încetat, își relaxează vigilența interioară. Apoi, deodată, se reped în sufletul suferind, îl apucă „ca un struț” și, stăpânindu-l, îl umilesc fără milă cu orice păcat. Ei umilesc sufletul cu păcate mai grave decât cele pe care le-a săvârșit înainte și sufletul imploră să fie iertat.

Să stăm deci cu frica de Dumnezeu și să ne străduim să dobândim toate virtuțile care împiedică răutatea vrăjmașilor. Trudele și ostenelile acestei vieți vremelnice nu numai că ne salvează de păcat, ci pregătesc și coroane pentru suflet, înainte ca acesta să părăsească trupul. Să ne ferim, fraţilor, de lume şi de bunurile lumeşti, ca să moştenim lucrurile cereşti. Bunurile acestei lumi sunt aurul, argintul, casele, hainele, lucruri care nu numai că ne duc la păcat, ci și pe care le lăsăm în urmă când murim.

În timp ce bunurile lui Dumnezeu sunt nenumărate. Este ceea ce „ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit și nu a intrat în inima omului* ( 1 Corinteni 2, 9).* Aceasta este ceea ce Dumnezeu le dă celor care Îl ascultă în această viață vremelnică. Și nu le dă degeaba, ci drept răsplată pentru pâinea și apa și îmbrăcămintea pe care le-au dat săracilor, pentru dragostea și curăția trupului, pentru evitarea vătămării aproapelui, și păzirea celorlalte porunci.

Cei care le păstrează vor găsi odihnă. În această lume oamenii îi vor respecta, iar în viața următoare se vor bucura de bucurie veșnică.

(Extras din cartea „Avva Ammona” publicată de Sfânta Mănăstire a Sfantului Duh. Interpretare greacă modernă Călugărul Serafim)

ttps://www.pemptousia.gr/2023/10/avvas-ammonas-ta-agatha-tou-theou-ine-ametrita/

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

De curând, a alcătuit un nou film, în care încearcă să-l desființeze pe Sfântul Sofronie de Essex, citând din corespondența purtată de acesta cu Părintele Florovski. Din capul locului, pun la îndoială veridicitatea acesteia, tradusă din limba rusă de de ecumenistul Rafael Noica, tipărită într-un volum cu binecuvântarea ÎPS Irineu, arhiepiscop de Alba Iulia și semnatar al documentelor din Creta. În ecumeniști să n-ai încredere niciodată. N-am știut de această carte, dar ea a ajuns în mâinile lui Matei Vulcănescu, pornit pe denigrarea Sfinților canonizați de Biserică, în cel mai deșănțat mod ecumenist. Ne amintim că în urmă cu ceva vreme, l-a contestat pe Sfântul Siluan Atonitul, acuzându-l de influențe budiste!

Tendința aceasta nihilistă se observă din ce în ce mai pregnant la ecumeniști. Cu niște ani în urmă, într-o discuție Părintele Patriciu Vlaicu, acesta contesta autoritatea Sfintei Scripturi, dându-mi ca exemplu textul de la Matei 17, 21: ,,Dar acest  neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post’’. Spunea dumnealui că aceste cuvinte nu se regăsesc în unele manuscrise mai vechi, deci at fi un adaos târziu. I-am răspuns: Părinte, Sfânta Scriptură a ajuns la noi exact în forma dorită de Dumnezeu, și noi n-avem dreptul să negăm măcar un cuvânt scris în ea.

Revenim la Vulcănescu. Dumnealui se arată îngrijorat nu cumva să alunecăm în idolatrizarea Sfinților. Fie liniștit, noi știm cum să-i cinstim și nu există riscul  idolatrizării. Nu mă apuc acum să-l combat punctual, pentru simplul motiv că sursa lui nu e de încredere. Așa procedau iezuiții, falsificau cu dezinvoltură texte, pentru a-și atinge scopurile lor josnice. Citiți textul de mai jos, reprezentativ pentru Protopresbiterul Vulcănescu:

 ,,Am deranjat pe ecumeniști, pe nepomenitorii extremiști, pe legionari, pe Anti cipiști, pe Oastea Domnului, pe idolatrii de pisici, de câini, de Biblie, de Boca, de Dorobanțu, de Siluan Athonitul, de copii, de părinți, de icoane, de moaște, de religie!’’

Părinte Matei,

Nu ne-ați deranjat cu nimic, ne-ați întristat. Deranjul e în altă parte și e mare și grav. Ar fi bine să luați o pauză de câteva săptămâni. Și vă spun ce-am văzut și eu în filmele americane: Aveți dreptul să nu spuneți nimic. Tot ce veti spune de-acum înainte, va fi folosit împotriva dumneavoastră. La Judecată, evident. Vă dorim să reveniți la sentimente mai bune față de tot ce huliți. Aveți grijă că sminteala pe care o produceți este mare. Doamne miluiește!

Când un slujitor al lui Hristos găiește în felul acesta, nu mai are rost să polemizezi cu el. Presupun că următorii Sfinți pe care vrea să-I desființeze vor fi Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Sfântul Gherasim de la Iordan, Sfântul Ioanichie cel Mare care, într-o anumită perioada a vieții lor au împărtășit învățături eretice, din neștiință, la care însă au renunțat când și-au dat seama de rătăcirea lor.

Ce urmărește Părintele Vulcănescu?

-Să creeze confuzie și îndoială cu privire la Sfinți.

-Să pună la îndoială lucrarea Bisericii de a-i canoniza.

-Să atace însăși infailibilitaea Bisericii, conferită de Capul ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Sunt sigur că pentru acestea e bine plătit. Dacă greșesc, să mă corecteze.

Presbiter Iovița Vasile

Trebuie să cunoaștem că sufletul are trei părți: partea rațională, partea mânioasă și partea poftitoare, pentru a le putea da lucrarea cuvenită. De asemenea, trebuie să avem grijă și de cele necesare trupului nostru. Felul în care trebuie să chivernisim, cu dreaptă socoteală, cele trei părți ale sufletului și trupul nostru ni-l arată dumnezeiescul Părinte Maxim Mărturisitorul, zicând:
„De vrei să fii drept, dă fiecărei părți din tine, adică sufletului și trupului, cele de care sunt vrednice. Părții raționale a sufletului dă-i citiri, vederi duhovnicești și rugăciuni; iuțimii dă-i dragoste duhovnicească ce se opune urii; părții poftitoare dă-i cumpătare și înfrânare, iar trupului, hrană și îmbrăcăminte, atât cât îi sunt de trebuință”.

De mare grijă avem nevoie pentru a întrebuința în orice loc și timp dreapta socoteală în vorbire, deoarece „moartea și viața sunt în mâna limbii, iar cei ce își stăpânesc limba vor mânca roadele ei” (Proverbe 18, 21). Să ținem seama de dreapta socoteală atunci când avem de vorbit mai mult, deoarece „din multă vorbă nu vom putea scăpa de păcat” (Proverbe 10, 19).

Dumnezeiasca Scriptură, arătând marele folos pe care-l dobândește omul din paza cuvintelor sale, zice: „Cel ce își păzește gura sa, își păzește sufletul” (Proverbe 13, 3). Iar dumnezeiescul Apostol Iacov, arătând cât de mare este valoarea dreptei socoteli în cuvânt, zice: „De nu greșește cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârșit, puternic a-și înfrâna și tot trupul” (Iacov 3, 2).
Sfântul Ioan Scărarul, arătând că de multe ori slava deșartă îndeamnă pe om la vorbă multă, zice: „Multa vorbire este scaun al slavei deșarte.”

Și în tăcere ne trebuie dreaptă socoteală. Cu toate că această faptă bună este de mare folos celui ce se nevoiește pentru mântuirea sufletului său, uneori însă de nu o vom face cu dreaptă socoteală și bună cuviință, ne poate aduce pagubă și păcat. Dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul zice că „tăcerea este ajutătoare în lucrurile cele bune, mai înaltă decât toate lucrurile vieții; tăcerea este taină a veacului viitor”.Apoi, arătând și pricinile pentru care cineva tace, zice: „Pentru trei lucruri tace cineva: pentru slava oamenilor, pentru fierbințeală și râvna faptei celei bune sau pentru că are convorbire tainică cu Dumnezeu și de aceea mintea lui este atrasă de tăcere”. Iar Sfântul Varsanufie zice că tăcerea întru cunoștință, cu dreaptă socoteală, este mai înaltă decât teologia.

(Arhim. Cleopa Ilie, Urcuș spre Înviere. Predici duhovnicești, Editura Trinitas)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Cercetătorul evreu Uri Weiss a adunat pe blogul său o serie de postări ale Vigilant Fox de pe Twitter (X) în care sunt prezentate cinci adevăruri spuse de regretatul Dr. Zev Zelenko înaintea tuturor și care au fost ulterior confirmate:

Dr. Vladimir „Zev” Zelenko a fost mai mult decât un medic; era o persoană inspirată divin. Iar modul său curajos și fără menajamente de a spune adevărul a avut un impact puternic asupra lumii.

În timpul pandemiei covid, din epicentrul grav afectat al orașului New York, dr. Zelenko a tratat cu îndrăzneală pacienții din prima linie. În timp ce făcea asta, el a descoperit eficiența hidroxiclorochinei combinată cu zincul. Această combinație de medicamente a ajuns o parte esențială din ceea ce a devenit cunoscut drept „protocolul Zelenko”, ducând la o rată de supraviețuire impresionantă de 99,96% în rândul celor 7.000 de pacienți cu COVID tratați de echipa dr. Zelenko, depășind cu mult eficacitatea așa-numitelor vaccinuri.

Cu toate acestea, guvernatorul Cuomo a interzis hidroxiclorochina, iar Dr. Zelenko și echipa sa nu au mai avut acces la acest medicament care salvează vieți. Fără a se lăsa descurajat, el a oferit lumii un protocol de tratament fără prescripție medicală, cunoscut și sub numele de Z-Stack – pe care l-a denumit „leac împotriva tiraniei”.

Numărul de vieți salvate și extraordinarul bine pe care l-a făcut dr. Zelenko pentru societate nu poate fi subliniat îndeajuns. Așa cum nu poate fi subliniat îndeajuns rolul dr. Zelenko ca om de știință de bună credință care a cunoscut și a afirmat adevărul, înainte de a muri pe 30 iunie 2022.

Iată cinci lucruri pe care dr. Zelenko le-a prezis corect aproape înaintea tuturor:

1 – „Nu toată lumea a primit același lucru.”

Într-un interviu cu Mel K, dr. Zelenko a spus: „Unele loturi au fost cu 5.000% mai letale decât altele – sau de 50 de ori. Așadar, să presupunem că o fiolă a ucis o persoană. O altă fiolă a ucis 50 de oameni.”

„Dacă toată lumea ar fi primit același lucru, ar exista o corelație clară că [„vaccinurile”] otrăvesc și nimeni nu le-ar fi acceptat”, a concluzionat dr. Zelenko. Astfel, răspunsul la întrebarea de ce unii oameni care au primit serurile sunt în regulă este pentru că „nu toată lumea a primit același lucru”.

Afirmația îndrăzneață a Dr. Zelenko a fost confirmată în martie 2023, când un studiu realizat de Schmeling și colegii săi a constatat că 4,2% din loturi au reprezentat 71% dintre evenimentele adverse.

2 – „Nu acceptați sfaturile eugeniștilor referitoare la sănătate.”

În timpul unui discurs în cadrul turneului ReAwaken America, Dr. Zelenko a explicat de ce nu trebuie să avem încredere în Bill Gates. În 2015, Bill Gates a spus că populația trebuie redusă cu 10 până la 15 la sută. În 2020, a spus el, 7 miliarde de oameni trebuie vaccinați.

Așadar, dr. Zelenko a pus această întrebare: „De ce aș accepta un vaccin pentru sănătatea mea care este finanțat și produs de către cineva care vrea scăderea populației mondiale?”Și, dacă ți-ai pus această întrebare și ți-ai dat seama că nu ar trebui să te vaccinezi, probabil că ai luat cea mai bună decizie din viața ta privind îngrijirea medicală.

3 – „Vaccinul antigripal nu mai este cu adevărat necesar.”

Într-un interviu cu Dr. Bryan Ardis, Dr. Zelenko a afirmat că este mai bine ca oamenii să ia EGCG, NAC, Zinc, vitamina C și vitamina D decât să se vaccineze anual împotriva gripei. „Dacă primești suficient zinc în celulele tale, vei fi protejat de virusurile ARN monocatenare”, a subliniat el. Aici intră toate tulpinile de COVID, precum și gripa. De asemenea, în martie 2022, CDC a estimat că vaccinul împotriva gripei sezoniere a avut o eficacitate slabă de doar 16%.

4 „Măștile nu au funcționat niciodată și sunt dăunătoare.”

La scurt timp după ce o hotărâre judecătorească a eliminat regulile care obligau oamenii să poarte măști în avioane, dr. Zelenko a spus: „[Măștile] nu au funcționat niciodată, deoarece dimensiunea găurilor din măștile tipice care erau folosite este de 0,4 microni. Dimensiunea particulei virale COVID-19 este de 0,1 microni. Astfel că doar a trecut prin mască, în majoritatea cazurilor. Nu au servit niciodată vreunui scop medical. Au servit, în schimb, scopului dezumanizării și distrugerii psihologice a oamenilor.”În februarie 2023, The New York Times a șocat lumea cu acest titlu: „Obligativitatea purtării măștilor nu a avut niciun efect. Se va învăța vreo lecție?”

5 – „Injectarea anti-COVID afectează sistemul imunitar.”

„Sistemul tău imunitar înnăscut este injectat”, a spus dr. Zelenko lui Clay Clark într-un interviu. În plus, dr. Zelenko a subliniat o serie de alte efecte negative grave ale „vaccinurior”:

• Cancere

• Boli autoimune

• Infecții favorizate de un sistem imunitar slab

• Cheaguri de sânge

• Atacuri de cord

• Accidente vasculare cerebrale

• Avorturi spontane

• Disfuncții ovariane și testiculare

• Scăderea fertilității

Moștenirea doctorului Zelenko va rămâne pentru totdeauna. Bunul doctor rămâne în amintirea soției sale și a celor opt copii, a pacienților săi și a oamenilor care au fost receptivi la mesajul său. Dr. Zelenko a salvat mii de oameni cu celebrul său protocol Zelenko. Dar a salvat în plus sute de mii de oameni transmițând în lume cunoștințele sale. Dr. Zelenko nu a încetat să ajute oamenii, prin formulele sale care au rămas valabile, la zstacklife.com. 

(Preluare de pe ActiveNews)

Creștinii interesați de menținerea pașaportului temporar trebuie să știe că pot trimite opinii în legătură cu un un proiect de lege prin care s-ar dori anularea dreptului de a refuza pașapoartele biometrice din motive religioase. Probabil, în curând va fi vorba și despre alte documente electronice care nu se vor mai putea refuza din motive religioase. De aceea, este nevoie să trimitem urgent cât mai mulți mesaje în care să susținem menținerea pașaportului temporar neelectronic din motive religioase.

Din 24 oct 2023 timp de 10 zile proiectul de lege prin care s-ar vrea anularea dreptului de a refuza pașapoartele biometrice din considerente de conștiință este in perioada de ”transparenta decizionala”. Daca nu sunteti de acord cu aceasta propunere va puteti exprima opiniile la adresa de email

dgj_transparenta@mai.gov.ro

Mâine, 2 noiembrie, ar fi ultima zi în care se pot trimite opinii în legătura cu acest proiect de lege  pe adresa: dgj_transparenta@mai.gov.ro

Dumnezeu să ne ajute să facem voia Sa!.

Sora Pelaghia .

1.Sinod înseamnă ,,același drum’’. Aci le dau dreptate celor din Dealul Patriarhiei. Toți au același drum, cel al ereziei, schismei, lepădării de Credință, supunerii oarbe față de stăpânii lor necredincioși, care i-au ridicat în scaunele episcopale.

2. Un Sfânt sârb, Iustin Popovici, mi se pare, propunea o formulă care să definească exact statutul celor care se pretind păstori ai Bisericii noastre și zicea Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe. Dreptate avea. Biserica e Sfântă, în pofida tuturor contestatarilor, sinodul e așa cum știm. Alcătuit din slugile antihristului: homosexuali notorii, eretici recunoscuți și condamnați de Biserică, apostați (pildă vie, Sofronie Drincek de la Oradea), schismatici, precum Siluan din Ungaria, care a slujit cu schismaticii ucraineni. Spuneți-mi unde e sfințenia.

3.Sinodul se va reuni în zilele care urmează – ei știu când – și se va preface că lucrează pentru binele Bisericii noastre. Trebuie să-și justifice, în vreun fel sau altul, existența. Ei însă lucrează după o agendă fixată și aprobată, de vrăjmașii Bisericii, aceste lichele de care văd că nu mai scăpăm.

4.O problemă stringentă ar fi aducerea Arhiepiscopiei Tomisului la rangul ei firesc, istoric de Mitropolie, având în vedere realitatea istorică din care evidențiem participarea Mitropolitului Marcus de Tomis la Sinodul I Ecumenic. E un fapt excepțional, nu numai în istoria Bisericii noastre, ci și în istoria Neamului Românesc. Nu vă faceți iluzii, scursorile anti-ortodoxe au avut grijă ca acest fapt să fie respins, încă înainte de reuniunea sinodului. Ce sinod avem? O adunătură de de pseudo-episcopi care vor să pară luptători pentru Ortodoxia Românească. În fapt, sunt niște slugi obediente sistemului antihristic, care țin cu dinții de privelegiile ce le-au fost conferite pe viață.

5.Ce vor face indivizii care zic că alcătuiesc Sfântul Sinod al Bisericii noastre? Vor aproba un raport menit să îmbunătățească activitatea misionar-pastorală a Bisericii.

6.Vor aproba înscrierea unui Sfânt în calendarul nostru bisericesc, ca și cum ei hotărăsc cine este Sfânt, cine trebuie cinstit.

7.Vor aproba textele liturgice  scrise pentru cutare persoană, cu condiția ca ca această persoană să nu fi trait în perioada comunistă. Institutul Elie Wiesel veghează și supervizează.

8.Nu se va pomeni nimic de schismaticii ucraineni, despre prigoana dezlănțuită de jidanul Zelenski împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene Canonice, despre sprijinul acordat de acesta lui Epifanie Dumenko, cel desemnat să distrugă Turma păstorită de Prea-Fericitul Onufrie.

9.Nu vor recunoaște ereziile sinodului tâlhăresc din Creta, sinod respins de Biserică. Pentru ei această adunare tâlhărească rămâne ,,sfânt și mare’’.

Faptul că sinodalii români s-au pronunțat pentru israelienii inocenți, spune multe. Oamenii lor. Ai vrăjmașilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Presbiter Iovița Vasile

Precizare: acest text l-am scris înainte de lucrările sinodului, dar n-am avut posibilitatea de a-l posta la vremea respectivă. După cum vedeți, mare parte din previziuni s-au adeverit. Nu e vorba de clarviziune, Doamne ferește, ci de cunoașterea modului în care au lucrat sinodalii până acum.