Sinodul VI Ecumenic (anul 680) – canonul 36 al Sinodului al VI-lea ecumenic (680), care, de altfel, confirmă canonul 3 al Sinodului II ecumenic (381) și canonul 28 al Sinodului al IV-lea ecumenic (451) : «Reînnoind rânduielile date de către cei o sută și cincizeci sfinți părinți care s-au adunat în de-Dumnezeu-păzita cetate imperială (Constantinopol), și de către cei șase sute și treizeci, a acelora care s-au întâlnit la Calcedon, noi proclamăm că tronul de Constantinopol se bucură de privilegii egale cu tronul Romei celei vechi, iar în chestiunile bisericești să fie cinstit în mod egal cu acesta, fiind al doilea după acesta din urmă, după care vine imediat tronul marii cetăți a Alexandriei, apoi acela al Antiohiei, iar după acesta, scaunul cetății Ierusalimului.»
Aceasta a fost osatura Bisericii lui Hristos, cele cinci Patriarhii constituind aşa numita Pentarhie. Precum se vede, cei cinci Patriarhi Ecumenici erau egali între ei, fiecare având jurisdicţie asupra unei anumite arii geografice. De-a lungul vremii, pe aceste tronuri Ecumenice au stat Patriarhi care au ajuns la măsura sfinţeniei şi sunt cinstiţi ca atare de Biserică. Din păcate au existat şi patriarhi nevrednici, eretici, apostaţi, schismatici, şi totuşi Patriarhiile au depăşit acele vremuri dificile şi au continuat să-şi împlinească menirea firească, aceea de a-i conduce pe credincioşi spre Împărăţia lui Dumnezeu.
1.A venit anul 1054, când, prin nesăbuinţa unui cardinal apusean, Humbert, şi cu vrerea papilor, Apusul s-a despărţit de Biserica lui Hristos, apucând pe drumul ereziilor, rătăcirilor, inovaţiilor – toate pierzătoare de suflete. Căderea Apusului a fost ireversibilă, după cum se vede acum, la aproape o mie de ani. Marele necaz stă în aceea că popoarele apusene, odinioară binecredincioase, i-au urmat pe papi.
2. Ne aflăm acum într-o vreme deosebit de grea pentru Biserica noastră. Vrăjmaşii acesteia au reuşit să-şi impună oamenii lor pe cele trei tronuri patriarhale şi este de la sine înţeles că aceştia nu urmăresc binele credincioşilor, ci execută ordinele stăpânilor cărora şi-au vândut sufletele şi cărora le datorează ascensiunea în poziţii de care s-au dovedit a fi nevrednici.
3.Bartolomeu din Constantinopol, prin scaunul pe care-l ocupă, ar trebui să fie primul între egali. Din păcate, acesta a copiat modelul apusean şi se comportă dictatorial, precum papii. Ecumenismul a devenit ,,religia’’ acestuia şi nici nu trebuie să trecem în revistă numeroasele fapte şi abuzuri, care-l situează în afara Bisericii Ortodoxe. Şi cu toate acestea, ocupă samavolnic un tron patriarhal ecumenic. Visul lui nu se va împlini niciodată, deoarece poporul dreptcredincios din teritoriul său nu-l va urma în drumul pierzaniei, pe care a apucat. Patriarhia de Constantinopol va exista în continuare, şi după Bartolomeu.
4.Cum fărădelegea are nevoie de sprijin, vrând să se legitimize în ochii lumii, Bartolomeu a căutat şi a găsit susţinere printre confraţii întru trădare: Teodoros din Alexandria, Ieronim al Greciei, Hrisostom al Ciprului şi acum Teofilos al Ierusalimului. Vor urma şi alţii.
5.Suntem în situaţia în care a mai rămas un singur Patriarh Ecumenic care nu s-a întinat cu erezia, deoarece n-a participat la sinodul tâlhăresc din Creta. Nu s-a alăturat nici schismaticilor. Este vorba de Prefericitul Părinte Ioan al II-lea al Antiohiei.
Presbiter Ioviţa Vasile
Să luăm exemplu la curajul si credința puternică a credincioșilor georgieni care au oprit marșul rușinos, antihristic al minorității lgbt.
Puterile întunericului au dat înapoi.
După apelul Patriarhului Ilia al II-lea către reprezentanții ambasadelor străine și europarlamentarii filo-homosexualism, lesbianism și trigenderism, de a nu încuraja Parada inversioniștilor la Tbilisi, mai mulți credincioși ortodocși au fost arestați după ce au întrerupt difuzarea unui film de propagandă homosexuală în seara de 1 spre 2 iulie (video mai sus). Puținii homosexuali, blindați de vizitatori externi, declaraseră cinci zile de festival al diversității sexuale.
Urmarea a fost că mii de naționaliști și credincioși pașnici georgieni au ieșit pe străzi și au blocat Parada exhibiționistă, satanistă si antihristică a legiunilor dezlănțuite ale iadului.
Bravo viteaz popor georgian!
https://www.youtube.com/watch?v=dhfdWm4ccG8&t=33s&ab_channel=intimeUkraine
Biserica Ortodoxă Georgiană și poporul georgian împotriva puterilor antihristice ale întunericului
Pe 29 iunie, Biserica Ortodoxă Georgiană a emis o declarație care se opune puternic evenimentelor LGBTQ care au loc în prezent la Tbilisi, avertizând împotriva încercărilor de normalizare a păcatului împotriva dorințelor populației.
Văzând că pledoaria sa a fost ignorată, Biserica a emis o altă declarație sâmbătă, denunțând amestecul guvernelor occidentale în viața publică și spirituală din Georgia și anunțând o slujbă de rugăciune care va avea loc în această seară pentru „a arăta lumii că ne apărăm demnitatea. și că orice încercare de a dezonora poporul nostru este cu totul inacceptabilă pentru noi. ”
Declarația integrală:
În declarația emisă la 29 iunie a anului curent, Patriarhia Georgiei s-a adresat organizatorilor „Tbilisi Pride” și șefilor ambasadelor acreditate în Georgia printr-un apel să se abțină de la susținerea activităților de propagandă LGBTQ + pentru a menține stabilitatea și pacea civilă în țară.
Speram că nu vor ignora alegerea marii majorități a societății noastre, dar evenimentele din ultimele zile au arătat în mod clar presiunea intensă care se exercită asupra țării.
Imixtiunea energică a anumitor ambasade și a unora dintre membrii Parlamentului European în viața noastră publică și spirituală este o chestiune de îngrijorare severă și inacceptabilă pentru Biserica noastră și pentru cetățenii noștri și credem că este un abuz al autorității lor.
Mai mult, declarăm încă o dată că scopul așa-numitului „Mândrie” este de a propaga un stil de viață pervertit care dăunează conștiinței tinerei generații și a generațiilor viitoare.
Această acțiune provoacă tensiune și neliniște în rândul poporului nostru, indiferent de naționalitatea sau religia lor, iar responsabilitatea pentru toate acestea revine organizatorilor și susținătorilor acestor activități.
Ne adresăm populației noastre printr-un apel să nu reacționăm provocările deliberate și, pentru ca protestul pașnic al oamenilor să nu se transforme într-o confruntare violentă, să ne adunăm la Biserica Kashveti a Sf. Gheorghe, la 5 iulie, la ora 17:00, pentru a ține o slujbă de rugăciune închinată Preasfintei Fecioare și să aratăm lumii că ne apărăm demnitatea și că orice încercare de a dezonora poporul nostru este cu totul inacceptabilă pentru noi.
Tamaz Sozashvili, fondatorul Tbilisi Pride, a sărbătorit deschis rolul diplomaților SUA și UE în promovarea agendei LGBT din Georgia.
Biserica Ortodoxă Georgiană și-a ridicat în mod repetat vocea împotriva influenței distructive a puterilor occidentale care susțin astfel de evenimente.
„Este clar că cine controlează aceste acțiuni din Georgia”, a comentat Protopopul David Isakadze cu privire la evenimentele LGBT din 2019. „Vrem cu adevărat să fim o țară independentă, nu în cuvinte, ci în fapte. Autoritățile SUA, în persoana ambasadorului, intervin direct în afacerile noastre interne. Doreste să controleze acțiunile de aici și să exacerbeze situația, învrăjbindu-i pe oameni unul împotriva celuilalt. ”
Statele Unite și diferite țări europene finanțează în mod activ instituțiile care semănă ură împotriva Bisericii Ortodoxe și promovează agenda LGBT din Georgia, iar țara trebuie să își regândească serios orientarea pro-occidentală, a avertizat Preasfințitul Mitropolit Anthony de Vani și Bagdati anul trecut.
Slavă Îndelungii Tale Răbdari, Doamne!
https://orthochristian.com/140315.html
Arestarea „ultra naționaliștilor” care au tulburat evenimentul „Mândriei”
După film, transgenderii și cinefilii lgbt, mascați desigur, au servit câte o felie de tort în culorile curcubeului, păziți ca să nu fie atacați de poporul adunat afară!
https://www.youtube.com/watch?v=Bg2H5R8YUFM&t=8s&ab_channel=RadioFreeEurope%2FRadioLiberty
Refuzul de a fi vaccinat împotriva Covid-19 este un „păcat” și anti-vacciniștii trebuie să-și petreacă viața pocăindu-se, spune Biserica Ortodoxă Rusă
Cei care refuză să fie vaccinați împotriva lui Covid-19 comit un păcat și vor trebui să se pocăiască pentru el tot restul vieții. Acest lucru este potrivit Bisericii Ortodoxe Ruse, al cărui purtător de cuvânt a spus că respingerea unui vaccin este egoistă.
Vorbind la postul de televiziune Rusia 24, șeful Departamentului Bisericii Ortodoxe din Rusia pentru Relații Externe cu Biserica, Mitropolitul Hilarion, a explicat că enoriașii săi se pocăiesc în mod regulat pentru că nu s-au vaccinat la vreme. Se simt vinovați pentru că au transmis virusul altcuiva care a murit în cele din urmă, a susținut el.
„Ei vin și spun:„ Cum ar trebui să trăiesc cu asta acum? ”Și chiar pentru mine este greu să le răspund cum să trăiască cu această vină”, a explicat el. „Toată viața ta, trebuie să compensezi păcatul pe care l-ai făcut”.
„Păcatul este că te gândești la tine în loc să te gândești la ceilalți oameni”, a spus mitropolitul. „Suntem responsabili – fiecare dintre noi – nu numai pentru noi înșine și nu numai pentru cei dragi, ci și pentru toți cei care intră în contact cu noi.”
În ultimele luni, Biserica a fost mai vocală cu privire la sprijinul său pentru programul de vaccinare instituit de guvern. Mitropolitul Hilarion a vorbit în mod regulat la televizor despre necesitatea respectării regulilor și a luării măsurilor de precauție pentru a evita infectarea. În iunie, clericul și-a dezvăluit „atitudinea pozitivă” față de inițiativa guvernului de a impune vaccinarea obligatorie celor care lucrează în sectorul serviciilor.
„Desigur, este de dorit să respectăm principiul voluntarității în ceea ce privește vaccinările – principiul care a fost afirmat de la bun început”, a explicat el. „Dar există și principiul responsabilității oamenilor pentru viața celorlalți.”
Rusia se află în prezent în mijlocul unui nou val de Covid-19. Luni, autoritățile au anunțat că au existat 24.353 de cazuri noi – o creștere considerabilă față de cele 9.145 înregistrate pe 5 iunie, cu doar o lună în urmă. Creșterea infecțiilor este cauzată de apariția variantei Delta în țară, ceea ce a determinat pe primarul Moscovei, Serghei Sobyanin, să impună restricții la modul de funcționare al cafenelelor, barurilor și restaurantelor din capitală.
https://www.rt.com/russia/528425-orthodox-church-anti-vaxx-sin/
„Cine urcă o face pentru că aude glasul Domnului,care-l cheamă”
Cine se obişnuieşte cu amânarea, greu mai scapă de această obişnuință. Cine se opreşte din urcuş a căzut în aceeaşi clipă mai jos de unde este. Nu stă decât cel ce urcă neîncetat. E o idee pe care a dezvoltat-o Sfântul Grigorie de Nyssa. Oprirea prin lenevie produce o anumită paralizie în puterile sufletului. Cel care cedează lenei devine robul ei, îşi slăbeşte libertatea sau stăpânirea sa asupra lui însuşi. Eşti tu însuţi când eşti stăpân pe tine. De aceea, în greceşte libertatea se numeşte şi starea de a-ţi fi propriul stăpân.
Nu l-am ajutat pe om în clipa în care a trebuit, l-am putut pierde. Fiecare clipă impune o datorie unică pentru veci, pe care n-o mai poţi îndeplini în altă clipă. Fiecare clipă ni s-a dat cu rostul ei unic de la Dumnezeu.
Fiecare clipă are o însemnătate pentru veşnicie.
(…) Cine urcă o face pentru că aude glasul Domnului, care-l cheamă. Cel ce se obişnuieşte să nu dea toată atenţia poruncii Domnului îndată ce o aude şi aşteaptă să i se spună a doua oară, să i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea receptivă a inimii. Începe să se tocească, să se sclerozeze spiritual.
Începe să nu mai fie viu, începe să moară. Cade din simţirea planului dumnezeiesc, care-l face liber, din planul vibrant al Duhului, în cel al automatismului naturii, încetând să mai fie el însuşi. Se afirmă iarăşi importanţa lui „acum” şi a lui „astăzi”, importanţa de a împlini în această clipă ceea ce cere Dumnezeu în ea.
Fiecare clipă ne e dată pentru a o umple cu împlinirea datoriei noastre legate de ea, pentru a imprima în noi ceea ce ne cere.
Şi Dumnezeu însuşi ne spune în ea ce datorie avem de împlinit în ea.
Părintele Dumitru Stăniloae, notele 50 și 51 la Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, în Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 52-53
VIAȚA SFÂNTULUI IERARH IOAN MAXIMOVICI, ARHIEPISCOP DE SHANGHAI ȘI SAN FRANCISCO (+2 iulie)
https://www.youtube.com/watch?v=26hSq9UcB-k&t=3s&ab_channel=RazboiintruCuvant
Apropo de indivizi precum Hilarion din Rusia, Nifon de la noi s.a de mai peste tot, este încă o dovadă faptul că aceștia nu întâmplător au fost implantați in funcțiile pe care le dețin, cu trecerea timpului observăm că apele se limpezesc tot mai mult, iar aceștia cu siguranță sunt slugile desăvârșite ale satanei
Dumnezeu va face ordine in Biserica Sa, insa atunci toti acesti satanisti cocotati in scaune episcopale isi vor primi cuvenita rasplata.
Schimbul de delegații Roma-Fanar este faza pregătitoare pentru „unirea bisericilor”
Mitropolitul Serafim din Pireu consideră că, odată cu vizitele lor la Vatican, reprezentanții Fanaruluir venerează delirul papal pentru putere.
Mitropolitul Serafim din Pireu al Bisericii Ortodoxe a Greciei crede că schimbul de delegații între Fanar și Vatican este un pas către o posibilă „unire a bisericilor”, relatează Vima Orthodoxias.
În comentariul său cu privire la prezența delegației Fanarului la Roma în ziua pomenirii Apostolilor Petru și Pavel, sărbătorită în noul stil la 29 iunie, Mitropolitul Serafim a scris că „Vaticanul a stabilit așa-numita„ sărbătoare patronală ”pentru a întări iluzia papală că el este succesorul „Prințului Apostolilor, Petru” și, prin urmare, „primul cap vizibil din Biserică”. ”
Potrivit ierarhului grec, „Vaticanul și Fanarul sunt târâți în relații strânse ’prin schimbul de vizite ale delegațiilor”.
„Delegațiile Papei se adună la Fanar, cu delegațiile ortodoxe corespunzătoare la Vatican. Este demn de remarcat faptul că aceste vizite sunt de o mare importanță în vederea ascensiunii la cote înalte a obiectivului ecumenist – „unirea bisericilor” , a spus Vlădica.
„Declarațiile„ importante ”din ambele părți și în general complimente plictisitoare și inutile sunt concepute pentru a cultiva în oameni iluzia că condițiile„ uniunii ”sunt coapte, că obstacolele sunt„ înlăturate ”, că„ intoleranța ”din trecut a fost depășită de „iubire”, că, în cele din urmă, condițiile moderne necesită „unitatea bisericilor” pentru binele omenirii! ” a subliniat Mitropolitul Serafim.
Vlădica crede că „o delegație de creștini ortodocși din Patriarhia Ecumenică a mers la Roma pentru a„ venera ”cu prezența lor delirul papal pentru putere. Și cel mai rău dintre toate: ascensiunea în continuare catre final a „unirii bisericilor”. ”
„Suntem foarte triști și alarmați de ceea ce se întâmplă în domeniul ecumenismului. Tot ce putem spune este că trebuie să fim vigilenți, pentru că așteptăm ca în curând să apară evenimente foarte neplăcute! ” a rezumat Mitropolitul Serafim.
Anterior, UJO a scris că Mitropolitul Serafim din Pireu, comentând declarațiile ierarhului fanariot Policarp, a remarcat că „chiar și cel mai fanatic uniat va invidia complimentele inacceptabile ale mitropolitului Policarp aduse nepocăitului eresiarh‘ Papa ’Francisc”.
https://spzh.news/en/news/81054-obmen-delegacijami-rima-i-fanara–podgotovka-sojuza-cerkvej–ijerarkh-epc
Îndoială
Lui V. Voiculescu
Mai este, Doamne, până-n cer?
Mai este pân’ să mă faci părtaş luminii Tale?
Sau poate tot n-a fost decât poveste
Şi-am colbăit degeaba-atâta cale…
De-atâta vreme urc târâş, pe coate,
Şi-am smuls în căţărare-atâţi luceferi
Că de-o mai ţine mult urcuşul, poate
Doar cei prea-nalţi să mai rămână teferi.
Şi-am risipit atâta suflet, Tată,
În râvna mea neasămuit de mare
Că de-o mai fi s-ajung în cer vreodată,
N-o să mai am ce-Ţi pune la picioare.
L-am dat tribut la fiecare vamă,
L-am aşternut pe fiecare treaptă
Şi-l risipesc întruna, dar mi-e teamă
Că la sosire nimeni nu m-aşteaptă.
Târâş, pe brânci, cu sufletul la gură,
Urc muntele cu-nchipuite creste;
Din tot ce-am fost mai sunt o picătură…
Mai este, Doamne, până-n pisc, mai este?!
“Peisaj lăuntric”, Demostene Andronescu. Editura Fundaţiei Sfinţii închisorilor, 2014
Sfântul Porfirie: Nimic din viața noastră nu este întâmplător.
Avva Porfirie,așezat sub un pin, într-o după-amiază de vară, ne povestea despre încrederea nelimitată pe care trebuie să o avem în providența lui Dumnezeu: „Știi, ceea ce spune Biblia,„ şi perii capului, toţi sunt număraţi.*”, toate acestea sunt adevărate .
„Nimic din viața noastră nu este întâmplător. Dumnezeu are grijă de cele mai mici detalii din viața noastră.
Nu contează pentru noi, nu suntem singuri pe lume. Ne iubește foarte mult, ne are în minte în fiecare clipă și ne protejează. Trebuie să înțelegem acest lucru și să nu ne temem de nimic. ”
L-am întrebat pe Avva Porfirie, după invazie, ce se va întâmpla cu Ciprul și a spus: „Dumnezeu să-și facă lucrarea Sa”. El a spus același lucru atunci când au existat cutremure mari în Grecia și a rămas neafectat de situație. El obișnuia să spună: „Să fim buni și să lăsăm pe Dumnezeu să facă ce vrea”.
„Uneori, fobiile vin la tine, după cum îmi spui, pentru că nu Îl iubești prea mult pe Hristos. Asta e tot. Du-te acum … »
Antologie de sfaturi ale Avvei Porfirie, pp. 432-433
*Matei 10, 30
https://gerontesmas.com/2013/02/%ce%b3%ce%ad%cf%81%ce%bf%ce%bd%cf%84%ce%b1%cf%82-%cf%80%ce%bf%cf%81%cf%86%cf%8d%cf%81%ce%b9%ce%bf%cf%82-%cf%84%ce%af%cf%80%ce%bf%cf%84%ce%b1-%cf%83%cf%84%ce%b7-%ce%b6%cf%89%ce%ae-%ce%bc%ce%b1%cf%82/
Nevoinţa fără dragoste şi smerenie e de plâns
Părintele Proclu
— Care e cea mai mare virtute pe care o poate dobândi creştinul?
— Cea mai mare virtute îi smerenia. Poate să aibă cineva fapte bune cu grămada; dacă nu are smerenie şi căinţă, degeaba! Şi dacă şi-a pus în gând că „eu sunt mai bun ca altul!”, a pierdut. Am pierdut! Asta e… Da, atâta spun, vă spun: este putere dumnezeiască şi este putere mare…
Creştinii să caute a căpăta aceste două virtuţi: smerenia şi dragostea. Căci cine capătă aceste două virtuţi Duhul Sfânt îl învaţă mila, pentru că din dragoste izvorăşte mila. Şi dacă are milă de toţi, adică de aproapele, nu poate greşi. Iar dacă a căpătat smerenia nu mai judecă pe altul, nu mai cântăreşte pe altul, el se vede pe el mic şi păcătos.
Dumnezeu iubeşte pe omul smerit şi nebăgat în seamă de nimeni. N-ai văzut? Toţi sfinţii au avut smerenie. Şi care zice că-i sfânt îi înşelat de diavol. Sfinţii, ei nu s-au socotit că-s buni, ci că sunt nevrednici, gunoiul pământului. Uite, asta e. Şi când vei auzi pe cineva că se recomandă el ca sfânt, acela e înşelat de diavol. Atâta a iubit Dumnezeu omul smerit, încât i-a iertat şi păcatele pe care le-o făcut. Dumnezeu îi plin de bunătate, dar Dumnezeu nu iartă mândria. Toate păcatele le iartă, dar mândria nu o iartă!
Şi cel ce se mândreşte cade în curvie. Asta e cu cel ce se mândreşte… Adică Duhul Sfânt îl lasă în părăsire. Şi când vede că a căzut, pe urmă-l doare capul, dar pe urmă învaţă smerenia. Uite asta e, asta-i treaba… Şi ca să nu ne părăsească Duhul Sfânt, trebuie să-ţi zici aşa în minte: toţi sunt mai buni şi eu sunt cel mai păcătos.
Şi când îmi vine gândul să zic ceva să mă răzbun, îi spui aşa la gând: „Am să-i zic, dar nu azi – am să-i zic mâine“. Până mâine, mai zic o rugăciune, mai fac rugăciuni la noapte şi Duhul Sfânt va izgoni acele duhuri şi mâine nu-i mai zic nimica. Astfel te bucuri că ai putut birui răutatea din tine. Asta-i treaba…
Mai zic: prin smerenie, prin căinţă, se poate repara, dacă mai sunt zile şi mai este viaţă. Dar când o pus mâinile pe piept şi o ieşit sufletul, cu atâta o rămas. Omul cât îi în viaţă se poate întoarce din păcat, se poate să facă din cele bune, mai bune, şi s-ar putea să facă din cele bune, mai rele.[..]
Vai de mine! Dumnezeu să vă ajute!
Pr. Nicolae Nicău, “Convorbiri duhovniceşti cu monahul Proclu Nicău” Editura Agaton, 2011