Israel a fost poporul ales al lui Dumnezeu. Lui Avraam i s-a făcut această făgăduiţă: ,,Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi voi fi izvor de binecuvântare’’ (Facere 12, 2). Cu bunele şi relele lui, cu căderile şi revenirile sale, cu vremurile fericite ori cu rătăcirile lui, Israel a fost poporul prin care ne-a venit Revelaţia Dumnezeiască a Vechiului Testament.
Când însă Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a întrupat în mijlocul lui Israel şi S-a făcut Om, s-a produs ruptura între Dumnezeu şi Israel, ruptură ce durează de mai bine de două mii de ani. Totul s-a datorat faptului că fiii lui Israel au refuzat să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu, şi mai mult, I s-au făcut vrăjmaşi de moarte, în înţelesul propriu al expresiei, căci L-au răstignit pe dealul Golgotei. A fost o nerecunoştinţă fără seamăn în istorie, pentru binele pe care l-a adus Domnul Hristos acestui popor şi lumii întregi. A fost vremea în care Israel a pierdut calitatea de popor ales al lui Dumnezeu.
Dumnezeu şi-a rânduit un popor nou, dintre toate neamurile pământului. A spus-o chiar Mântuitorul Iisus Hristos: ,,Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei (iudeii) vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor’’ (Matei 8, 11-12). Sfântul Apostol Petru ne încredinţează de aceasta, prin cuvintele din întâia sa Epistolă: ,,Iar voi sunteţi semninţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui Care v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată, voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar scum sunteţi miluiţi’’ (I Petru 2, 9-10).
Poporul cel nou al lui Dumnezeu este alcătuit din toţi cei care sunt cuprinşi în Biserica lui Hristos, Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Nu din cei ce sunt numiţi cu numele generic de ,,creştini’’, ci din adevăraţii creştini, cei ortodocşi, singurii care păstrează Dreapta Credinţă mântuitoare.
Cugetă, iubite cititorule, la privilegiul fără egal pe care îl avem, de a fi număraţi în poporul lui Dumnezeu, în Turma lui Hristos, singura căreia i-a spus Fiul lui Dumnezeu: ,,Nu te teme, Turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia’’ (Luca 12, 32).
Preot Ioviţa Vasile