Aflăm cu îngrijorare şi mâhnire că „Sinodul Unificării”, adunarea schismaticilor din Ucraina reabilitaţi de Sinodul Patriarhiei Ecumenice, l-a ales astazi, 15 decembrie, drept primat al noii structuri ecleziastice pe Mitropolitul Epifanie, fost „vicar” al „patriarhului” Kievului, Filaret Denisenko. Epifanie este, totodată, rector şi profesor al Academiei Teologice din Kiev. Preşedintele Ucrainei, Porosenko, a fost cel care, în cadrul evenimentului, a anunţat crearea „bisericii ortodoxe ucrainene autocefale”, şi l-a prezentat pe noul primat drept „mitropolit al Kievului şi al întregii Ucraine”. În plus, Porosenko a afirmat că aceasta zi este una a „independenţei finale faţă de Rusia”. „Este o biserică ce nu se va mai ruga pentru armata rusă şi pentru cei care ucid ucrainieni”, a zis şeful de stat.
Pare că la Sinod s-a votat deschis (la vedere) şi în prezenţa lui Porosenko.
Potrivit unui draft al statutului noii structuri ecleziastice, noua biserica autocefală ucraineană va fi condusa de un mitropolit (deci nu de un patriarh), ce va fi ales de un sinod local ce va fi compus din 12 episcopi, care se vor schimba periodic. Sfântul si Marele Mir va fi primit de noua mitropolie, de la Constantinopol (un semn simbolic, dar important, de subordonare faţă de Patriarhia Ecumenică). Drept reacție față de „Sinodul Unificării”, episcopul Daniil de Vidin, al Bisericii Bulgariei, a afirmat că adunarea a fost ne-canonică.
Interesant este faptul că Mitropolitul Kallistos Ware, care aparține Patriarhiei Ecumenice, a declarat, recent, că nu e de acord cu deciziile „unilaterale” ale Patriarhului Bartolomeu în cazul Bisericii Ucrainei, considerând că aceasta face parte din Biserica Rusiei.
Alegerea unui nou primat al unei noi Biserici autocefale in Ucraina, potrivit deciziei (unilaterale) a Patriarhiei Ecumenice, ar presupune ca acesta sa fie pomenit în viitor de catre ceilalţi Întâistatatori ai Bisericilor Ortodoxe surori. Pomenirea sau ne-pomenirea primatului ucrainian de către ceilalţi Patriarhi şi Mitropoliţi primaţi va functiona, aşadar, ca un criteriu factual al recunoaşterii (sau al nerecunoaşterii) noii Biserici din Ucraina şi a stabilirii de legături canonice cu aceasta. Probabil începând din 6 ianuarie anul viitor, când va fi acordat solemn tomosul de autocefalie.(cf.sit-ului ortodoxchristian.com)
Dr. Gabriela Naghi
„*Marea drama a adevaratei si sfintei Ortodoxii este lipsa tipatoare a duhovnicilor si ierarhilor. Duhul Sfant tine locul tuturor…, ca nici un trup sa nu se mandreasca, sa nu se laude in fata lui Dumnezeu!…”
Nu putem striga cu bucurie”Axios”,si ne intrebam daca ingerinta Presedintelui Poroshenko(o decizie politica totalmente din partea unei persoane atee),nu va fi un exemplu daunator pentru celelalte Patriarhii Ortodoxe care vor recunoaste si vor pomeni pe viitor pe primatul ucrainian.
Este posibil ca in Noua Ordine Mondiala de sorginte masonico-sionista,Presedintii statelor majoritar ortodoxe(fie ei evrei atei,sau apartinand altor denominatiuni crestine) ,vor sta la masa cu Întaistatatorii Bisericilor Ortodoxe,luand decizii in cadrul unor „sinoade”locale?
Multe si neoneste jocuri de culise,si muuuuulti bani aruncati pe masa intereselor politice ale Ucrainei ,aflata in permanent razboi cu Moscava.
Data de 6 ianuarie 2019(aleasa nu intamplator),când va fi acordat solemn tomosul de autocefalie,va ramane data inceperii scindarii ortodoxiei din intreaga lume.
Sceptrul Patriarhului Bartolomeu a lovit ca un buzdugan,maretele porti ale Kremlinului.
Convocarea unui sinod panortodox de catre Patriarhia Moscovei,se pare ca va ramane deocamdata un frumos vis de iarna.
Spunea cu intelepciune profetica ,Fericitul Cuvios si Martir Daniil,(Sandu Tudor)adormit intru marturisire, cu moarte muceniceasca, in temnita Aiudului, la 17 nov. 1962:
„Biserica Ortodoxă,mai mult ca oricare alta, ține acest adevăr al său: Cuvântul dătător de viață, Hristosul cel viu.
Numai prin atingerea sufletului omenesc viu cu alt suflet omenesc viu se poate aprinde viața. Slova omoară.
Cărturarii devin farisei maniaci asemeni sărmanei cămile, cu munți de himere în cocoașă.
Nu ne trebuie nici o reparație savantă pe dinafară. Timpul nu poate ruina adevărul lui Hristos. Ortodoxia nu
se poate schimba. Se poate ca noi să devenim ortodocși cu adevărat, dar ne trebuie o preoție purtătoare a Cuvântului viu, o preoție care să trăiască și să creadă în puterea veșnică, renăscătoare a Sfintei Liturghii și a predicii, prin care să se dea viață nouă, viață veșnică mulțimii de agonici ai veacului acestuia. Nu ne trebuiesc seminare și facultăți teologice în care se predă un amestec ciudat de câteva crâmpeie de program laic cu câteva alte rămășițe furate și îmbinate ba de la catolici, ba de la protestanți, și care se numește înțelegerea modernă a ortodoxiei. Tagma celor care se învrednicesc a fi urmașii întăriți ai apostolilor nu trebuie să uite că Ortodoxia strămoșilor noștris-a născut în staul, pe cruce, în catacombe și pe ruguri. În chivotul Tradiției noastre găsim cartea fantastică scrisă cu sângele martirilor, viețile sfinților mucenici.
Biserica să învieze, iar Tradiția noastră ortodoxă va fi iar pâinea noastră cea spre ființă și nu vom mai gândi cu teamă la plinătatea cărărilor neamului nostru.” [1930]
„Credinţa noastră e să înfăptuim “Ţara slobodă şi duhovnicească.”
“Credinţa aceasta, a noastră, e chezăşia viitorului, în ciuda politicianismului care ne sfâşie. Slujirea patriei cere răbdare, jertfă şi îndrăzneală spirituală.
Spunem tare că numai învăţând şi râvnind ”zelul apostolilor, jertfa mucenicilor şi simplitatea călugărilor“, vom birui.
Poate să zică cineva nu?”.
Slava lui Dumnezeu,pentru toate!
*sursa: – Rugul Aprins de la Mânăstirea Antim la Aiud
Nu trebuie sa ne temem de o lupta al carei deznodamant il stim, e stiut de mai bine de doua mii de ani. Hristos va birui, Sfanta Sa Biserica va birui, si acestei biruinte vom fi partasi si noi, nevrednici slujitori ai Pruncului din Betleeam. Uitati-va la ei cat sunt de incrancenati, pentru ca stiu ca timpul lor este scurt. Slava intru cei de sus lui Dumnezeu.
Dar și mai grav și trist în același timp, este faptul că în toată această grozăvie ca sa ii spunem așa este faptul că sunt implicați indivizi care nu au absolut nimic în comun cu Ortodoxia și la care ei vin și dau ,,indicații prețioase”
Pe de altă parte citeam pe o publicație in care Kiril cerea ajutor la Francisc și la lumea eretica de tot soiul că sa intervină, acum ne întrebăm, aceștia sunt cumva Dumnezeu?!, Oare nu știe că, Capul Bisericii este Hristos?!
Da, si eu am inceput sa rad cand am vazut cui se adreseaza ereticul Kiril. Cui sa se adreseze? Celor de un fel cu el. Cred ca si el e o rotita in angrenajul acesta diabolic, dar nu poate face chiar tot ce vrea din pricina celorlalti ierarhi rusi, ucraineni, belarusi. Timpul ne va arata daca am avut sau nu dreptate.