Irineu Popa este de-o obraznicie, de-o aroganta si de-o impertinenta iesite din comun. Nu-i ușor de stat fata catre fata cu el. Mai ales acum, dupa adunătura talhareasca din Creta. Stiti cum au fost inceputurile lui monahale? A intrat ca frate in Frasinei in 1974, dupa ce absolvise cu chiu cu vai 10 clase. Era atat de tolomac incat nu au putut sa-i gasesaca alta ascultare decat aceea de calfa de cioban al Manastirii. Dupa o vreme… l-a racolat securitatea si l-a trimis la studii in strainatate, pentru a-l pregati pentru ecumenismul post-comunist. Interesant este ca Staretul Neonil s-a opus din rasputeri atat plecarii lui Irineu la studii, cat si intoarcerii lui la Frasinei, la revenirea in tara. De atunci a inceput sa il urasca Irineu pe Neonil si a jurat la propriu, cu martori din obste, ca nu se lasa pana nu va conduce Frasineiul!
Așadar, faărădelegile lui actuale sunt clocite in sufletul său nemernic si nimicnic de peste 4 decenii! Si nu are de gand sa se opreasca aici! Va vine sa credeti sau nu, are un proiect de transformare a Frasineiului intr-un fel de statiune turistica, cu hotel cu dotari ultra- moderne, iar viata liturgica sa o reduca la minimum si sa fie doar formală! In afara de asta, se mai afla si pe lista scurta a candidatilor la scaunul patriarhal, atunci cand stapanii vor hotari să se debaraseze de Daniel! Asa ca nici un cuvant nu este prea aspru pentru a-l caracteriza pe acest in-luciferizat!
Mihai Dinculescu
Oamenii desăvârșiți și oamenii nedesăvârșiți
Sf. Nicolae Velimirovici
Oamenii nedesăvârșiți se simt bine în această lume. Cei desăvârșiți s-au simțit întotdeauna străini și călători în această lume. Cei nedesăvârșiți își caută obârșia și o află, zic ei, în gunoi și în ograda din jurul casei; de aceea, cântărind de unde și ce sunt, se simt mândri de chipul și asemănarea omenească. Cei desăvârșiți își caută începutul și îl află departe, mai presus de flăcările stelelor, în înțelegerea cea necuprinsă și în sfințenia cea negrăită – de aceea sunt smeriți și triști, pentru că se văd foarte depărtați de chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Pe cel desăvârșit nu-l chinuie mult întrebarea: „Cine m-a făcut?” Pentru el nu poate fi decât o singură alternativă: ori Dumnezeu, ori eu. Și fiindcă socotește că tot ceea ce-l înconjoară este mai puțin înțelept decât Dumnezeu și decât el însuși, și pentru că știe că nu s-a făcut singur, nu rămâne nimeni, nu doar în acest univers, ci și în sute de universuri ca acesta, care să se poată numi făcătorul său, al omului, afară de unul Dumnezeu.
Iar cei nedesăvârșiți sucesc și răsucesc întrebarea pe toate fețele, și își caută obârșia în gunoi și în ograda din jurul casei, numai ca să nu aibă de cine se teme ori de cine să se rușineze, și ca să aibă cu ce să se laude.
Sf. Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, 2009
În sfârșit un comentariu sincer, adevărat, fără ocolișuri … Mulțumim !