Posibilitatea excepţională a Bisericii de a-şi îndeplini totdeauna şi fără scăderi misiunea

,,Formularea dogmelor de către Biserică asigură şi ea neschimbabilitatea şi temeinicia dogmelor, ferindu-le de orice interpretări arbitrare, fapt dovedit în cursul Istoriei bisericeşti; căci definirea, propovăduirea, apărarea şi impunerea adevărului descoperit de Dumnezeu sunt lucrări ale Bisericii, care stau permanent sub asistenţa Duhului Sfânt, Cel ce îi dă puterea creatoare şi înălţătoare a vieţii spiritual religioase, ea păstrându-şi nebiruită, sub ocrotire divină, calitatea de stâlp şi temelie a adevărului’’ (I Timotei 3, 15).

Proclamarea solemnă a dogmelor o face Biserica prin Sinoadele Ecumenice (ecumenic = a toată lumea), care sunt ca nişte ,,trâmbiţe’’ ale adevărului revelat. Biserica Ortodoxă a păstrat neatins principiul formulării dogmelor în Sinoade Ecumenice, prin care vorbeşte întreaga Biserică, cea a toată lumea. Dar, cum în relitatea bisericească generală pot de fapt să vină vremuri nefavorabile întrunirii unui Sinod Ecumenic – istoria dovedeşte aceasta -, atunci proclamarea sinodală solemnă poate fi înlocuită prin ceea ce se numeşte consens unanim al Bisericii. Astfel, acel consens unanim al Bisericii este de fapt glasul Bisericii întregi, al Bisericii celei una şi, aşa fiind, adică exprimând acelaşi înţeles de pretutindenea a unei învăţături de credinţă, poate fi considerat ca suficient temei pentru calitatea de dogmă a respectivei învăţături. Prin acest fapt, nu se atinge autoritatea de drept a Sinodului Ecumenic de a formula şi proclama dogmele, ci numai arată şi altă posibilitate excepţională a Bisericii de a-şi îndeplini totdeauna şi fără scăderi misiunea.

(Pr. Prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. dr. Ioan Zăgrean,Teologia Dogmatică, EIBMBOR, Bucureşti, 1991, pag. 15).

Concluzii

1.Sfânta Biserică formulează şi proclamă dogme prin Sfintele Sinoade Ecumenice

2.Când Sinoadele Ecumenice sunt împiedicate a se întruni de potrivniciile vremii, Biserica nu este împiedicată în exercitarea menirii sale fireşti, şi poate formula şi propovădui dogme prin consensul unanim. Acum suntem în situaţia în care un Sinod Ecumenic nu se poate reuni, şi am explicat pe larg de ce. Nu se pot întruni nici celelalte Sinoade, locale, ortodoxe sau panortodoxe. Singurul ,,sinod’’ posibil este unul de felul celui din 2016, din Creta. Nu ne dorim ca grozăveniile cretane să se repete. Se pare că în 2025 va avea loc un astfel de sinod mincinos, la împlinirea a 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, Niceea, 325, prin care se va consemna unirea trădătorilor din Sfânta Ortodoxie cu papistaşii eretici şi schismatici.

3. Biserica Ortodoxă are de la Dumnezeu atributul infailibilităţii. Cum poate formula şi propovădui dogme, aşa poate recepta un Sinod ca fiind Ecumenic sau eretic. Cele şapte Sfinte Sinoade au căpătat această calitate, Ecumenice, numai după ce au fost receptate astfel de pleroma Bisericii.

4. În 449, la Efes, a avut loc sinodul I numit tâlhăresc, din motivele cunoscute. N-a fost condamnat de un Sinod ulterior, cu toate acestea a intrat în istorie ca fiind ,,tâlhăresc’’, întocmai cum l-a receptat pleroma Bisericii. În anul 754 a avut loc un ,,mare sinod’’ la Hieira, cu participarea a 338 de episcopi, având pretenţia de a fi al VII-lea Sinod Ecumenic! Sub presiunea forţelor externe, sinodalii au hotărât, nota bene, în unanimitate, ca sfintele icoane să fie înlăturate din sfintele biserici şi din casele credincioşilor. A fost vremea ca Biserica lui Hristos, pleroma, să-şi spună cuvântul: ,,Dacă majoritatea clerului superior (episcopii, n.n.), terorizat de puterea împăratului, s-a plecat, călugării au manifestat o rezistenţă dârzâ faţă de hotărârile pseudosinodului VII ecumenic şi ale voinţei împărăteşti. Îndârjiţi de lupta dreaptă şi de protestele venite din Apus şi din eparhiile răsăritene… rezistenţa călugărilor şi a femeilor pioase, precum şi a mulţimii dreptcredincioase, a umplut de mânie pe împăratul Constantin’’(Rămureanu, Şesan, Bodogae, Istoria Bisericească Universală, EIBMO, Bucureşti, 1975, pag. 311). Niciun sinod ulterior n-a condamnat sinodul iconoclast din 754, şi cu toate acestea, prin intervenţia pleromei, au fost zădărnicite hotărârile iconoclaste ale acestuia. Câţi episcopi au paricipat la acesta? 338. Câţi episcopi au participat în Creta la sinodul trădător? Vreo 165.Ţineţi minte aceste cifre!

5.După sinodul II tâlhăresc din Creta, reacţia a fost promptă. Clerici şi credincioşi, în special din Bisericile Ortodoxe Română şi Greacă, au aplicat Sfintele Canoane şi s-au îngrădit de episcopii eretici. A fost fenomenul firesc de respingere a celor hotărâte împotriva Sfintelor  Dogme şi a Sfintelor Canoane. Credincioşii celorlalte Sfinte Biserici Ortodoxe nu au receptat sinodul din Kolimbari ca fiind ,,mare şi sfânt’’. Singurii apărători ai acestui pseudo-sinod au rămas episcopii participanţi căzuţi în erezie, şi aparatele lor propagandistice care încearcă şi acum să ne convingă că martorii lui Iehova sunt ,,biserică’’.

6.Putem conchide că pseudo-sinodul din Creta a fost respins de Biserică. Dorim ca un Sfânt Sinod Ortodox să se reunească cât mai curând. Este imposibil, omeneşte vorbind. Presupunând, prin reducere la absurd, că peste câteva săptămâni s-ar întruni un Sinod Ecumenic, ar spune acesta că adunarea din Creta a fost cu adevărat ortodoxă şi a hotărât pentru binele Bisericii? Doamne fereşte!

7.Deoarece Biserica a receptat adunarea din Creta ca fiind eretică, urmează, în chip logic, că acei episcopi care au semnat documentele sunt eretici, cu toate consecinţele canonice ce decurg din această stare de fapt. Vorbim de altă posibilitate excepţională a Bisericii de a-îndeplini, totdeauna şi fără scăderi, misiunea, cum spun autorii manualului citat. Să nu ne mai cramponăm obsesiv de un ipotetic Sinod Ecumenic sau Panortodox, care să condamne ceea ce lumea (pleroma) ortodoxă vede cu limpezime.

8.Să facem un exerciţiu de logică. Am întrerupt pomenirea celor din Creta cu convingerea neclintită că sunt eretici. Aceasta a hotărât Biserica, Poporul lui Dumnezeu. Aşteptăm un prezumtiv Sinod Ortodox (sau Ecumenic) care să-i condamne. Presupunem, prin reducere la absurd, că Sinodul se va reuni şi va hotărî că sinodalii cretani sunt ortodocşi, documentele semnate sunt ortodoxe, spre binele Bisericii. Ce am fi noi, nepomenitorii, în această situaţie? Eretici şi schismatici. Şi-atunci n-ar fi fost mai bine să aşteptăm Sinodul şi să nu întrerupem pomenirea? Sau, dacă am vedea că am greşit, n-ar fi firesc să reluăm pomenirea ierarhilor, cerându-ne iertare, ca să nu cădem în osândă? Doamne fereşte!

9. Dacă un Sinod Ecumenic nu se poate reuni, din pricina adversităţilor sataniceşti şi ecumeniste, rămâne suficientă respingerea de către Biserică a pseudo-sinodului cretan, căci altfel Biserica s-ar afla într-o imposibilitate de a-şi exercita misiunea de apărare a adevărului. Or, bine ştim că oricât s-a opinti porţile iadului, nu pot împiedica Biserica, nici măcar temporar, să-şi exercite menirea ei de apărare a Dreptei Credinţe, împotriva ereticilor şi a puterilor satanice.

Presbiter Ioviţa Vasile                              9 august 2020