Hristos a înviat
În vorbirea poporului iudeu se rostea de puţine ori cuvântul ,,milă’’ şi încă şi mai puţin simţământul acesta se manifesta în viaţa de toate zilele. Fie că era vorba de conaţionali, fie că aveau de-a face cu străini. Numeroase fapte o dovedesc din plin. Este de amintit aici, înainte de toate, cruzimea pe care au arătat-o iudeii faţă de Binefăcătorul lor şi al nostru, Mântuitorul Iisus Hristos. De aceaşi cruzime a avut parte şi Sfântul Arhidiacon Ştefan atunci când, voind şi făcând binele iudeilor, a fost ucis cu pietre (Fapte 7, 59-60). Cu pietre urma să fie ucisă şi femeia prinsă în adulter (Ioan 8, 3-11). Ceea ce i-a împiedicat a fost prezenţa Fiului lui Dumnezeu Care, prin Dumnezeiasca învăţătură, i-a ruşinat pe pârâşii şi vrăjmaşii ei, arătând adâncă milă pentru o fiinţă vinovată dar neajutorată în faţa celor însetaţi de sânge. Şi enumerarea unor atari exemple ar putea alcătui o listă lungă. Prin urmare, nu este de mirare că şi Apostolii Domnului au fost cuprinşi de mare teamă, după ce L-au văzut răstignit pe Învăţătorul lor. Aşa au scris Sfinţii Evanghelişti: ,,Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi Ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!’’ (Ioan 20, 19). După opt zile de la Învierea Domnului, aceaşi teribilă teamă îi stăpânea pe Sfinţii Apostoli, căci şi de data aceasta, când a venit Mântuitorul la ei, i-a găsit cu uşile încuiate (Ioan 20, 26).
În faţa intransigenţei iudeilor, era firesc ca şi femeile purtătoare de mir să fie cuprinse de frică. Numai că aceste sfinte femei şi-au învins teama, căci dragostea lor pentru Domnul a fost mai puternică. Înfruntând multele primejdii, au cumpărat mir şi, la vremea răsăritului de soare, au venit să ungă Preasfântul Trup al Domnului. Se vede de aici că moartea Mântuitorului nu le-a împuţinat dragostea, ele cotinuând să-I rămână credincioase şi dincolo de pragul morţii Sale. Pentru ele, Iisus Hristos n-a încetat nicio clipă să fie ,,Domnul lor’’ (Ioan 20,13). Ajunse la mormânt, femeile aducătoare de mir au văzut mai întâi piatra cea mare ce închidea intrarea, dată la o parte. După ce au intrat în mormânt, spre surprinderea lor, n-au găsit Trupul Domnului, ci un tânăr în veşmânt alb care le-a dat Vestea cea Bună a Învierii. Spusele tânărului le-au copleşit, nu puteau încă să înţeleagă minunea Învierii şi nici nu îndrăzneau să se bucure, ,,şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau’’ (Marcu 16, 8).
Această Sfântă Duminică, a treia după Învierea Domnului, este rânduită cu înţelepciune de Mireasa lui Hristos, Sfânta Biserică, spre aducere aminte şi cinstirea Sfintelor Femei Mironosiţe, adică aducătoare de mir. Dar această zi capătă înţelesuri încă şi mai ample, căci în ea se poate regăsi orice femeie iubitoare de Hristos din vremea noastră şi din orice timp, trecut ori viitor. Este astăzi, cu alte cuvinte, ziua femeilor creştine, a fiicelor credincioase ale Bisericii noastre. S-a făcut o îndreptăţită observaţie Precum că, dintre toţi oameni trăitori pe pământ în vremea Mântuitorului, numai femeile şi copiii nu i-au făcut niciun rău. Dimpotrivă, L-au înconjurat cu sfântă iubire şi au ilustrat cu temeinicie cele scrise mai târziu de Sfântul Apostol Pavel: ,,Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Căci sunt încredinţat căci nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru’’ (Romani 8, 35, 38-39).
Puternicii zilei din vremea noastră contrapun Sărbătorilor Sfinte ale Bisericii o seamă de sărbători false, cu conţinut şi semnificaţii păgâneşti. Aşa este, bunăoară, ziua femeii, cea mult trâmbiţată în fiecare an, la 8 martie, la care, din păcate, participă, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, şi multe femei creştine. Atunci s-ar cinsti, chipurile, toate femeile pentru vredniciile lor. Fals! Aceasta este o zi de necinstire a femeilor, mai degrabă un prilej de ospeţe şi petreceri dezmăţate, cu atât mai mult cu cât 8 martie este, de cele mai multe ori, una din zilele Sfântului şi Marelui Post al Paştilor! Şi femeile se duc cu atâta uşurinţă şi inconştienţă să petreacă! Această tendinţă, deja manifestă, de a profana Sărbătorile Sfinte şi a le înlocui cu cele păgâneşti, ne aduce aminte de ceea ce profeţea Proorocul lui Dumnezeu, Daniel despre vremea domniei lui antihrist: ,,Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe Sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească pentru totdeauna’’ (Daniel 7, 25-26). Ne aducem aminte că în vremurile întunecate ale comunismului, puternicii zilei de atunci, neputând desfiinţa Marile Sărbători din iarnă ale Bisericii, precum Naşterea Domnului, Tăierea Împrejur sau Botezul Domnului, au încercat, prin activiştii trepăduşi, să atrbuie acestora semnificaţii păgâneşti. N-au reuşit, dar acelaşi lucru se face şi acum şi se va face încă şi mai mult în vremurile care urmează. O spune chiar cuvântul cel pururea negreşelnic al lui Dumnezeu.
Pentru noi, Sfânta Biserică cea nebiruită nici de porţile iadului (Matei 16, 18), Învierea Domnului este Adevăr mai presus de orice adevăr, bucurie mai presus de orice bucurie, după cum este şi această Sfântă Duminică a Mironosiţelor: ,,Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească Ucenicilor Lui. Dar pe când mergeau ele să vestească Ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat’’ (Matei 28, 8-9). Abia atunci bucuria lor a fost deplină, până atunci nici nu îndrăzniseră să se bucure. Să ne bucurăm, aşadar şi noi, laolaltă cu Sfintele Femei Purtătoare de mir. Să ne închinăm şi noi Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel înviat a treia zi din morţi. Acum şi-n veci. Amin.
Presbiter Ioviţa Vasile
A republicat asta pe Mucenicul's Blog.