Predică la Duminica de după Naşterea Domnului. Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi

Buna vieţuire a oamenilor pe pământ nu poate sta decât sub poruncile lui Dumnezeu. De aceea a şi dat Creatorul nostru Cele zece Porunci sau Decalogul, pentru a statornici bune rânduieli între toate făpturile Sale. Aceste porunci sunt vrednice  de crezare şi de primire deoarece poartă pecetea autorităţii Dumnezeieşti şi sunt date spre binele nostru vremelnic şi veşnic. Nesocotirea lor a adus întotdeauna mari şi multe nenorociri în viaţa oamenilor, a popoarelor lumii. Istoria adevărată aduce numeroase pilde de oameni fără Dumnezeu care, ajunşi la putere, au semănat moartea în rândul semenilor, au împins popoare întregi spre dezastre, drame, ruină morală, robie. În rândul celor zece Porunci Dumnezeieşti o avem şi pe aceea care opreşte cu desăvârşire ridicarea vieţii cuiva, indiferent de împrejurări, pretext sau motivaţie. Aceasta are o formulare laconică: Să nu ucizi!, şi este a şasea în enumerarea Decalogului. Aceasta îi era binecunoscută şi sceleratului rege Irod, care însă a dispreţuit-o, cum a dispreţuit toate Poruncile Dumnezeieşti.

Evenimentele vremii despre care vorbim s-au desfăşurat, potrivit Sfintei Evanghelii, în acest fel: Magii de la Răsărit au văzut steaua care vestea lumii Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos şi au pornit spre Betleem, călăuziţi de aceasta. Ei erau încredinţaţi că vor găsi în ţara Sfântă pe Regele lumii, pe Pruncul Iisus. Călătoria lor a durat aproximativ un an şi când au ajuns în pământul lui Israel vorbeau despre Domnul Iisus cu respectul şi evlavia cuvenită unui Rege: ,,Unde este Regele iudeilor, Cel Care S-a născut? Căci am văzit la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui’’ (Matei 2, 2). Cuvintele acestea au produs tulburare locuitorilor Ierusalimului. Mai cu seamă lui Irod, care avea o frică patologică, gândindu-se că Pruncul Iisus i-a putea uzurpa tronul şi demnităţile regale. Cărturarii şi arhiereii iudei şi-au adus aminte de proorocia făcută prin Miheia, pe care o şi citează în faţa lui Irod: ,,Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între seminţiile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel’’ (Miheia 5,1). Auzind aceste cuvinte, neliniştile bolnăviciase ale lui Irod au sporit, ceea ce l-a făcut să cheme în ascuns pe magii Răsăritului şi să afle de la ei vremea în care S-a născut Pruncul Iisus, care coincide cu arătarea cea dintâi a stelei. Planul demenţial al lui Irod a fost pus neîntârziat în aplicare. Poruncă a ieşit de la el ca slujbaşii înarmaţi să năvălească în casele oamenilor şi să ucidă pe toţi pruncii de parte bărbătească de doi ani şi mai jos, gândindu-se că printre ei se va afla şi Pruncul Iisus. Dintr-o dată ţara s-a umplut de durere şi jale, întocmai cum sugestiv proorocise Ieremia: ,,Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela plângea pe fiii săi şi nu voia să se mângâie, pentru că nu mai sunt’’ (Matei 2, 18).

Dumnezeu şi Tatăl Domnului Iisus Hristos a avut grijă şi a orânduit lucrurile astfel încât Fiul Său a luat din vreme drumul exilului în Egipt, şi aşa I-a fost cruţată viaţa. Cei patrusprezece mii de prunci nevinovaţi, ucişi datorită nebuniei unui tiran, sunt cei dintâi Sfinţi Mucenici ai Mântuitorului Hristos şi Biserica i-a înscris în calendarul său pentru a fi pomeniţi în fiecare an la 29 ianuarie. Pedeapsa lui Dumnezeu n-a întârziat şi a venit peste Irod. Acesta a murit în chinuri cumplite, lovit de o boală îngrozitoare. Cei care s-au făcut părtaşi nelegiuirii lui au pierit şi ei, aşa încât îngerul Domnului i-a poruncit Dreptului Iosif în Egipt: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viaţa Pruncului’’ (Matei 2, 20).

,,Să nu ucizi’’ a fost, în ochii lui Irod cel nebun, o poruncă fără nicio valoare. Aşa se întâmplă, din păcate, şi-n vremea noastră, iubiţi credincioşi: Dumnezeiasca Poruncă nu găseşte nici urmă de consideraţie în inimile femeilor nesăbuite care-şi ucid pruncii prin avort. Vremurile irodiene se găsesc acum la scară planetară, căci milioane de femei, nu le spun mame, devin ucigaşele copiilor lor. Părtaşi şi autori ai acestui păcat îngrozitor se fac medicii cei păgâni şi necredincioşi care, neavând frică de Dumnezeu, omoară cu seninătate copiii nenăscuţi, fără apărare. Un medic criminal din Belgrad mărturisea că în cabinetul său a efectut 60 000 de avorturi! Ce răspuns va da acesta în faţa lui Dumnezeu la Judecata cea înfricoşătoare? Cutremurător!

Cineva a fost prezent la un avort şi a filmat monstruoasa operaţie, apoi a făcut această mărturisire: ,,Acum doi ani am asistat la un ,,eveniment special. Datorită meseriei mele şi pentru a face teste de calitatea, temperatură şi presiunea aerului, am fost trimis în blocul operator al spitalului pentru care lucram. Fără să vreau, am asistat la un avort ,,filmat din interior’’. Cu o cameră video minusculă, în vârful unui fir, am putut vedea pe un ecran mare ce se întâmplă ,,înăuntru’’. Am putut vedea cum fătul se mişca şi se zbătea din toate puterile, ca să nu-l scoată. Se vedeau foarfecele şi cârligele care tot încercau să-l apuce, iar el nu voia să se lase prins. I se puteau vedea vedea pe ecran toate detaliile corpului: măinile, picioarele, capul, toate mădularele. În cele din urmă, doctoral a reuşit să-l scoată şi, în mâna lui, fătul mai mişca încă. A mişcat câteva secunde, după care a încetat. La nici două secunde, doctoral a adăugat  ,,e mort’’, dându-l infirmierei să-l arunce în găleata de gunoi’’. Cutremurătoare descriere! Doctorii sunt chemaţi să apere şi să ocrotească viaţa, nu să devină criminali ,,legali’’! Mamele sunt chemate de Dumnezeu să nască prunci pentru Împărăţia Sa, nu să-i omoare, fiind total lipsiţi de apărare!

Pentru păcatul uciderii pruncilor nenăscuţi, Biserica lui Hristos a rânduit ani mulţi de pocăinţă şi de oprire de la Sfânta Împărtăşanie. Numărul acestora poate fi redus numai dacă mama arată semne temeinice de pocăinţă, precum milostenia şi postul, sau naşte alţi prunci, refuzând să repete acel păcat îngrozitor. Spovedania este Taina potrivită, rânduită de Dumnezeu pentru a da posibilitatea punerii unui început bun, a căinţei până la moarte. Numai după trecerea vremii stabilite de preotul duhovnic, femeia se va putea apropia de Sfânta Împărtăşanie, spre iertarea înfricoşătorului păcat şi pentru viaţa cea veşnică. Vedeţi dar, că Preamilostivul Dumnezeu nu ne lasă să cădem în deznădejde , ci ne ţine deschise uşile pocăinţei pentru a primi iertarea Sa şi a scăpa de pedepsele veşnice ale iadului.

Cuviosul Părinte Arsenie Boca avea aceste cuvinte de aspră mustrare pentru  noi toţi: ,,Vă plângeţi că n-aveţi preoţi buni. De ce i-aţi ucis pe pruncii cei nenăscuţi, dintre care s-ar fi ridicat preoţi vrednici?’’

Îndemnul Sfintei noastre Biserici este acesta: cine a săvârşit păcatul uciderii de prunci nenăscuţi, să se pocăiască, precum am spus mai înainte, şi să nu-l repete, chiar de-ar fi să moară. Cele ce n-au săvârşit acest teribil păcat să se bucure, să dea slavă lui Dumnezeu şi să se păzească până la sfârşitul vieţii. Întotdeauna, la Sfânta Spovedanie, când o femeie mărturiseşte că nu se face vinovată de avort, am o izbucnire de bucurie, o îndemn să se ferească de această crimă şi să spună şi altora să nu cadă în acest păcat.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus lumii întregi; ,,Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca acştia este Împărăţia lui Dumnezeu’’ (Marcu 10, 14). Lăsaţi-i să se nască, creşteţi-i, învăţaţi-i şi pregătiţi-i pentru Împărăţia cea veşnică. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile