Predică la Duminica Lăsatului sec de brânză – a Izgonirii lui Adam din Rai. Postiţi post sfânt

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei relatează despre întâlnirea Mântuitorului cu un grup de farisei şi cărturari, veniţi la El din Ierusalim. Veniseră aceştia nu cu gânduri bune, ci ca să aducă pâră împotriva Ucenicilor Săi. Aşadar, L-au întrebat pe Fiul lui Dumnezeu: ,,Pentru ce Ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine’’ (Matei 15, 2). Domnul nostru le dă o lecţie de bun simţ, îi mustră pentru făţărnicia lor pentru că ei înşişi călcaseră poruncile lui Dumnezeu, de dragul datinilor lor: ,,Aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră’’ (Matei 15,6). Apoi, adresându-Se mulţimilor, le-a spus aşa: ,,Ascultaţi si înţelegeţi: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om… Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea spurcă pe om. Caci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om’’ (Matei 15, 11, 18-20). Aşadar, din tot ce a spus Mântuitorul nu găsim nici un cuvânt referitor la post. Dar fariseii vremurilor noastre şi cei creduli au luat aceste cuvinte şi le folosesc în cu totul alt context, căci aşa le convine lor, spre a-şi justifica lipsa de râvnă pentru postul poruncit şi rânduit de Dumnezeu prin Sfânta Sa Biserică. Adesea, când se vorbeşte de necesitaea postului, aceştia vin cu ,,argumentul’’ lor mincinos şi spun cu suficienţă: ,,Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură’’. Nu sunt în stare să mai citeze nimic din Sfintele Scripturi, dar aceste cuvinte le spun cu obstinaţie, ca justificare a leneviei lor spre cele duhovniceşti.

Ducă-se cel rău în pustie, iar cei înşelaţi de el să se întoarcă la bunele rânduieli Dumnezeieşti. Noi, iubiţi credincioşi, să ne întărim în credinţa şi în lucrurile lui Dumnezeu, şi pentru că se apropie Sfântul şi Marele Post al Paştilor, să luăm învăţătura cea sănătoasă şi mântuitoare despre rânduiala postului, aşa cum a fost dată Sfintei Biserici.

Spun Părinţii Bisericii că porunca dată lui Adam în Eden ,,să nu mănânci’’ (Facere 2,16) este cea dintâi care se referă la post. Înţelegem că dintru început Dumnezeu a introdus buna rânduială în vieţuirea oamenilor, spre binele şi creşterea lor duhovnicească. Dacă urmărim istoria sfântă, aşa cum este ea consemnată în cărţile Vechiului Testament, constatăm că postul a fost îndeletnicire plăcută lui Dumnezeu, pentru mulţi oameni aleşi ai Săi. Prin post s-a pocăit David pentru păcatele sale şi a căutat iertarea Dumnezeiască (II Regi 12, 16); când nedreptatea cea mare a oamenilor l-a copleşit, împăratul David a scris aşa: ,,Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu’’ (Psalmul 34, 12); prin post s-au apropiat fiii lui Israel de Dumnezeu şi şi-au mărturisit păcatele (Neemia 9, 1-3); prin post au întors ninivitenii mânia lui Dumnezeu, ca să nu nimicească cetatea lor cu toţi oamenii şi vietăţile din ea (Iona 3, 1-10).

Înainte de a începe misiunea Sa Dumnezeiască de propovăduire, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, iar după aceea l-a înfrânt şi l-a ruşinat pe diavolul. Când un om a adus pe fiul său demonizat la Domnul Iisus, după ce a alungat demonii, le-a spus Sfinţilor Apostoli: ,,Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post’’ (Matei 17, 21). Vă rog să reţineţi bine aceste cuvinte: rugăciune şi post! Sfinţii Apostoli, după ce Domnul S-a înălţat la cer slujeau şi posteau (Fapte 13, 2). Sfântul Apostol Pavel mărturisea că în mijlocul tuturor potrivniciilor petrecea adesea în post (II Cor. 11, 27) şi sfătuieşte părinteşte pe credincioşii Bisericii: ,,Să nu vă lipsiţi unul de altul decât cu bună învoială, pentru un timp, ca săvă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre’’ (I Corinteni 7, 5). Iar prin Evanghelia sfântă a acestei Duminici Fiul lui Dumnezeu ne învaţă cum să postim pentru ca să fim bineplăcuţi înaintea Tatălui nostru din ceruri, adică postul nostru să fie aşa cum îndemna în vremurile străvechi Proorocul Sfânt al lui Dumnezeu, Ioil: ,,Postiţi post sfânt’’ (1, 14).

Mai întâi Mântuitorul ne cere o discreţie totală asupra postului nostru, care trebuie să fie o lucrare lăuntrică a sufletului nostru, pe care să o ştie numai Bunul Dumnezeu, de la Care aşteptăm binele pentru puţina noastră strădanie. Neţinând seama de acest îndemn sfânt, dacă postim ostentativ spre a fi văzuţi de oameni, postul ne este zadarnic. Cât ne stă în putere este bine ca să ascundem nevoinţa noastră, să ne socotim întotdeauna ca fiind nevrednici în faţa lui Dumnezeu, căci ne spune Mântuitorul : ,,Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem’’ (Luca 17, 10).

Ne cere apoi Sfânta Biserică să însoţim postul nostru cu rugăciunea, ştiind că acestea sunt cele două arme puternice cu care-l putem birui pe potrivnicul nostru diavolul care-ar vrea să ne înghită. Înţelegem acum de ce toate sectele au desfiinţat postul şi-i învaţă pe adepţii lor că acesta ar fi un lucru nefolositor. Aceasta este o biruinţă a diavolului care, în acest fel, îi lipseşte pe bieţii oameni de arma puternică a postului, de care el se teme. Iată că o face nu deschis şi direct, ci prin intermediul sectelor, sub o mască aparent religioasă. Aceleaşi secte care se laudă ostentativ cu Sfânta Scriptură pe care o denaturează şi o folosesc selectiv, alegând numai ceea ce le convine şi trecând sub tăcere o mulţime de porunci sfinte, printre care şi cea privitoare la post. Că doar mai înainte am văzut ce ne spune Cartea Sfântă în legătură cu postul.

La post şi rugăciune vom adăuga şi faptele bune ca rod al Dreptei noastre Credinţe. Sfântul Apostol Iacov ne-a lăsat o splendidă pledoarie pentru împodobirea vieţilor noastre cu faptele cele bune, nedorite de diavolul şi de aceea tăgăduite de discipolii săi Martin Luther, Jean Calvin şi cei asemenea lor, din vremurile noastre. A scris Sfântul Iacov aşa: ,,Ce folos, fraţilor, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi i-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar fără să le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dacă va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte, arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că Unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Nu vrei să înţelegi, omule uşuratic, că credinţa fără de fapte moartă este? (2, 14-20).

Sfânta Biserică are de la Dumnezeu cele patru Sfinte Posturi de peste an precum şi zile de post în cursul săptămânii. Postim miercurea pentru că în această zi a săptămânii a fost vândut Mântuitorul nostru Iisus Hristos; postim în zi de vineri deoarece este ziua în care Fiul lui Dumnezeu Şi-a dat viaţa pe Cruce pentru mântuirea noastră. Avem datoria să respectăm vremea sfântă a celor patru posturi de peste an, căci ele sunt rânduite înaintea Marilor şi Sfintelor Sărbători din viaţa noastră şi nu este nimic mai potrivit ca postul pentru a ne pregăti cu vrednicie pentru aceste Sărbători. Dacă, Doamne fereşte, se întâmplă vreo calamitate în cuprinsul unei episcopii, păstorul acesteia, episcopul locului poate rândui vreme de post pentru pocăinţa noastră şi pentru dobândirea milei lui Dumnezeu; avem datoria să ţinem şi aceste posturi. În afară de cele arătate mai sus, cuprinse în calendarul bisericesc sau poruncite de episcop, nu avem voie să rânduim şi să ţinem alte posturi, căci asta ar semna cutezanţă nesăbuită precum şi neascultare de Dumnezeu şi de Biserică. Să nu uităm că regele tiran Ahab a deturnat şi a stricat rânduiala postului Dumnezeiesc atunci când a poruncit oamenilor să postească, iar apoi a căutat martori mincinoşi şi a pus la cale uciderea lui Nabot (III Regi 21, 9-10). Dacă vom ţine posturile şi zilele de post ce ni le-a rânduit Dumnezeu prin Sfânta Biserică, vom avea şi răsplata pe care ne-a făgăduit-o Mântuitorul când a spus: ,,Tatăl Care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie’’ (Matei 6, 18).

Înfrânându-ne de la anumite feluri de mâncare, vom avea grijă deosebită să ne ferim şi de păcatele cele vătămătoare de suflet. Acesta este postul sufletesc care bine se însoţeşte cu cel trupesc. În caz de neputinţă ori de necesitate, Biserica poate da dezlegare de post trupesc unor oameni precum copiii, bătrânii, bolnavii ori femeile ce vor naşte. De postul sufletesc, cel al feririi de păcat, nu este nimeni scutit. Nu se recomandă nimănui să se îndeletnicească cu postul mai mult decât este rânduit; aceasta trădează, de multe ori, mândrie luciferică. Excesele dăunează întotdeauna.

Cum am spus şi mai înainte, de mâine începe Sfântul şi Marele Post al Învierii Domnului. Iată că, prin grija lui Dumnezeu, am avut astăzi posibilitatea de a ne întări în învăţăturile cele sfinte privitoare la post, ,,astfel ca omul lui Dumnezeu să fie pregătit pentru orice lucru bun’’ (II Timotei 3, 17). Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile