Sfintele icoane au fost, şi sunt şi acum, ţinta dispreţului evreilor, a musulmanilor şi, în general al tuturor vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi ai Sfintei Biserici. Aceştia se ridică şi acum cu multe hule împotriva lor. Biserica însă îşi cunoaşte misiunea şi menirea ei, şi de aceea apără icoanele sfinte împotriva tuturor rătăciţilor lumii.
A rânduit Dumnezeu Sfântul Tarasie al Constantinopolului să păstorească turma dreptmăritoare în vremuri grele, când vrăjmaşii văzuţi ai Bisericii au împlinit vrerea văjmaşilor nevăzuţi, diavolii, luptând cu multă răutate împotriva icoanelor. Evreii conduceau din umbră această luptă şi, ne spun cărţile bisericeşti, în Beirut au batjocorit o icoană care avea pe ea Preacuratul chip al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Văzând că şi în Biserică s-au osebit unii care nu sufereau a fi cinstite, Sfântul Tarasie a socotit că este de mare trebuinţă ca un Sfânt Sinod Ecumenic să se întrunească şi să stârpească această erezie. De aceea el a stăruit pe lângă tânărul împărat Constantin şi mama sa Irina. Aşa a fost aleasă cetatea Niceea, unde în 24 septembrie 787 au început Sfinţii Părinţi să vorbească despre erezia iconoclastă şi despre sfintele icoane care trebuiau păstrate, împotriva voii tututor vrăjmaşilor întunecaţi la minte de diavolul. 367 de Sfinţi Părinţi s-au adunat la acest Sfânt Sinod Ecumenic întru apărarea adevărului revelat.
Cei care dintre păstorii Bisericii căzuseră în mrejele acestei erezii şi şi-au dat seama de păcatul lor, s-au pocăit şi Sfinţii Părinţi au primit cu bucurie întoarcerea lor şi i-au iertat. Aceştia au citit în auzul tuturor aceste cuvinte: ,,Cei ce nu cinstesc sfintele icoane să fie anatema; cei ce aduc cuvinte din Dumnezeiasca Scriptură împotriva sfintelor icoane să fie anatema; cei ce numesc idoli sfintele icoane să fie anatema; cei ce se leapădă de predaniile Sfinţilor Părinţi, precum se lepădau Arie, Nestorie, Eutihie, Dioscor, şi nu voiesc să le primească pe acelea care sunt arătate lor din Dumnezeiasca Scriptură, să fie anatema; cei ce zic că sfintele icoane nu sunt date de către Sfinţii Părinţi să fie anatema; cei ce grăiesc că Soborniceasca Biserică primeşte idoli să fie anatema’’(După Vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 289-300).
Aş propune ca distinsele personalităţi din lumea ortodoxă, care participă la întâlnirile ecumenice cu toţi iconoclaştii lumii, să citească cuvintele de mai sus în auzul tuturor, apoi să se retragă dintre ei. Este, fireşte. o dorinţă utopică.
La Duminica Ortodoxiei din acest an, 21 martie, se va oficia Slujba prin care vor fi anatemizaţi toţi ereticii lumii, inclusiv iconoclaştii.
Presbiter Ioviţa Vasile
Să fie blagoslovit cuvântul Sfinției Voastre în vecii nesfârșiți!Amin
*Ce este postul?
„Postul este dar de demult, dar neveștejit, fără de vârstă, însă neîncetat înnoit, ce înflorește întru întreaga lui frumusețe.
Postul este strajă bună a sufletului, însoțitor de nădejde al trupului, armă pentru cei viteji, școală a nevoitorilor.
El retează ispitele, îi înfierbântă către evlavie pe cei ce se nevoiesc, fiind însoțitor al trezviei și înfăptuitor al curăției. Întru războaie săvârșește el lucruri pline de vitejie, iar pe timp de pace ne învață liniștirea. Postul îl sfințește pe preot. Fără post nu este cu putință să săvârșească el ceva din tainele adevăratei slujiri.”
Un post binecuvântat aducător de bogate roade duhovnicești, cu pace și nenumărate bucurii spre înțelepțire și dreaptă-cugetare, întru desăvârșire și mântuire, Sfințite Părinte Vasile, celor dragi din familie și turmei binecredincioase. Maicuța Domnului, Împărăteasa Îngerilor și toți Sfinții, Sf.Cuvios Paisie, Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil și toate cetele îngerești să ne ajute să punem început bun de pocăință spre slava Mântuitorului Hristos, acum și pururea și în vecii vecilor !
Amin
*Sfântul Vasile cel Mare în Sfinții Părinți despre folosul și puterea postului, Ed. de Suflet
Dăruieşte-te lui Hristos cu forţă, cu nerv!
Sfantul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul
Într-o zi, i-am mărturisit Părintelui:
‒ Părinte, mă enervez foarte repede.
‒ Bun lucru e mânia!
Crezând că glumeşte, l-am întrerupt:
‒ E bun lucru?
‒ Fireşte! Dumnezeu a pus mânia în noi. Ea este nervul sufletului. Este putere. Ne-a dat-o Domnul ca, prin ea, să luptăm împotriva patimilor şi a diavolului. Aceasta este întrebuinţarea corectă a mâniei. Luăm această putere de la diavol şi o dăm lui Hristos. Dăruieşte-te lui Hristos cu forţă, cu nerv!
Altădată, în timp ce îi vorbeam despre ceva anume, mi-a zis:
‒ Văd că un frate e foarte pornit împotriva ta, ca o fiară gata să te sfâşie. (Aşa era, dar eu nu voisem să-i vorbesc despre asta.) Să nu-i zici nimic. Ne vom ruga, iar Dumnezeu îl va îmblânzi. Crezi asta?
‒ Cred.
‒ Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor. Noi, oricâte am spune, nu putem face nimic.
‒ Dar el de ce se poartă aşa, Părinte? De ce face acestea?
‒ Sst! Nu vorbi! Nu pot să-ţi spun. Tu numai roagă-te!
„Ce vrei Tu, Doamne, ce voiește iubirea Ta; sunt vrednic de iad. Și în iad dacă mă așezi, mi-ajunge să fiu împreună cu Tine. Eu una vreau, una îmi doresc, una cer: să fiu împreună cu Tine, unde și cum voiești Tu”.
„Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este iubire, este dragoste, este înflăcărare, este dorinţă arzătoare după cele dumnezeieşti. Hristos este totul. El este iubirea noastră, El este dragostea noastră.”
Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 207-208
Cum să alungăm gândurile rele și să ne păstrăm pacea
Părintele Efrem Filotheitul
Să nu vorbești mult. Să nu accepți controversele, cearta, vorbăria și tot ceea ce iese dintr-o limbă fără atenție. Alungă gândurile rele și nălucirile murdare din minte de îndată ce apar.
Căci atunci când lâncezesc în minte și în inimă, ele creează o stare gravă. În timp ce atunci când suntem atenți la prima apariție a nălucirii întinate și la gândurile întinate ce o însoțesc, rămânem în pace și ne bucurăm de gratificarea morală a curăției. Prin urmare, copiii mei, să fim atenți la noi înșine de fiecare dată când apar felurite gânduri rele.
Oricare ar fi acestea, atunci când află mintea neatentă, ele intră și creează – conform patimii – starea nesănătoasă. Lucrul care salvează este trezvia! Trezvia (nepsis), adică a fi atent, vigilent, treaz și spre binele nostru, casa sufletului nostru va fi binepăzită și ne vom mântui sufletele pentru care luptăm întreaga noastră viață.
Din Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Egumenița, p.26