Se fac trei metanii mari, zicând;
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie (o metanie).
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău (o metanie).
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin (o metanie).
Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului (o închinăciune).
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul (o închinăciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă (o închinăciune).
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă (o închinăciune).
Se zice iarăşi Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne și Stăpânul vieții mele…
La sfârşit, o metanie mare.
Sã fie blagoslovit cuvântul Sfinției Voastre!
Minunatã și de mare folos duhovnicesc aceastã rugãciune a Sf.Efrem Sirul !
Ca și cum am zice , tâlcuiește Pãrintele Petroniu Tãnase
„Doamne, uite cum am cãzut și ce ticãloșit sunt; robit de patimi și înstrãinat de la Tine și de toatã fãptura! Dar nu vreau sã rãmân așa; al Tãu sunt, mântuiește-mã, fã-mã iarãși sãlaș al Sfântului Tãu Duh”!
„Învãțați, nu de la îngeri, nici de la oameni, ci de la Mine – de la Mine, care rãmân în voi; de la lumina și lucrarea Mea în voi – cãci sunt blând și smerit cu inima, cu gândul și cu duhul, și veți gãsi pace pentru sufletele voastre și eliberarea de rãzboiul gândurilor.” (Sf. Ioan Scãrarul, Scara 25, 3).
„Fii ca și un împãrat întru lumina ta, stai ridicat întru smerenie, poruncind râsului din tine: Du-te, și se duce (Matei 8, 9), lacrimilor dulci: Vino, și vin, iar trupului care nu mai este tiran, ci slugã: Fã aceasta, și face”. (Sf. Ioan Scãrarul, Scara 7, 3).
Cat adevar a grait Pr Iustin Parvu cand a spus ca pastorii vostri va vor vinde, despre ce este vorba: la parohia Adormirii Maici Domnului din zona Koropi preotul paroh cheama politia pt a amenda 2 enoriasi care nu au vrut sa poarte masca, faptele se petrec in zona Koropi
Smerenia este singura forță care poate elibera orice suflet și orice popor
Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine. Procesul care a rânduit întreaga stare de lucruri, soarta întregii creații a lui Dumnezeu și care a fost făcut printr-un act de mare smerenie, înfricoșându-se îngerii și toate puterile cerești, este întruparea Mântuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, vă închipuiți ce pogorământ, dincolo de orice putere de înțelegere, a făcut, pentru a lua chip de om.
Actul ăsta era necesar să se facă, pentru că, printr-un act de mândrie nesăbuit, Lucifer a pretins că este Dumnezeu, că ar fi vrut să fie Dumnezeu. Și numai prin două cuvinte: “Eu sunt…” – atât a zis satana. Ar fi vrut să zică: Eu sunt Cel Ce sunt, adică Dumnezeu. Dar a căzut. Și vă închipuiți, s-a pedepsit în forma cea mai grozavă și mai cumplită. Că spune într-un loc: “Dacă ai vedea un drac în adevărata lui urâciune, n-ai putea rezista să nu mori”. Se mai spune despre o sfântă, Ecaterina, că a văzut un drac, dar nu în adevărata lui urâciune. Și a preferat să meargă toată viața pe jar, numai să nu mai vadă. Vă închipuiți, atât e de grozav și de urât. Lumea își închipuie că acolo, în suferințe, în iad, va fi tot o conjunctură posibilă, dialogală, nu-știu-ce. Nu! Una dintre marile suferințe de acolo este și vederea dracilor!
Deci a fost necesar ca Mântuitorul să se smerească. Pentru că smerenia este singura forță care poate elibera orice suflet și orice popor, în toată creația lui Dumnezeu. Bunăoară, noi, ca să putem fi alături de Hristos, trebuie să purtăm aceiași identitate. Dacă El s-a smerit, El, Care a făcut cerul și pământul și Care a făcut tot ce există, sigur că creația Lui va trebui să stea la dispoziția Lui, smerită.
Un creștin cu viață bună, a bătut la ușa Mântuitorului să-i deschidă. Și a întrebat: “Cine este acolo?” “Un creștin iubitor al Tău”. “Nu se poate. Nu ești pregătit. Nu-ți deschid!” îngrijorat, foarte îngrijorat, și-a dat seama de ce. Pentru că el trăise o viață creștină cum a știut el. Trebuie să fac o paranteză: smerenia s-a cam raționalizat.
A trecut într-un fel de obicei speculat, după cum se spune: “E smerit, mândrulețul!”
S-a frământat el: “Care ar putea să fie motivul pentru care nu mi-a deschis?” Și, frământându-se, a intrat într-o smerenie autentică, căci nu e ușor să te frămânți când nu te primește Hristos, mai ales pentru un om care crede și trăiește în Hristos, cu nădejdea veșniciei alături de Hristos. Și s-a dus smerit și a bătut la ușă.
“Cine este acolo?” “Tu ești”, a zis credinciosul. Mântuitorul i-a răspuns: “Dacă tu ești Eu, intră!” Avea aceiași identitate cu El!
Cum spune Sfântul Simeon: “Dumnezeu se adună cu dumnezeii, după har”.
Părintele Arsenie Papacioc, Ne vorbeşte Părintele Arsenie
Puterea întregului suflet stă în rugăciune
Sfântul Cuvios Iosif Isihastul
Puterea întregului suflet stă în rugăciune. Şi după cum trupul se împuterniceşte prin mâncăruri şi prin diferitele îngrijiri pe care i le dăm, tot astfel şi sufletul vrea mai întâi de toate rugăciune, citire, cuvânt duhovnicesc, pildă duhovnicească să vadă, şi astfel, încetul cu încetul se deşteaptă. Pentru că dacă îl vei lăsa să doarmă, atunci îl va stăpâni uitarea şi nesimţirea. După cum atunci când facem focul, suflăm în el ca să-l aprindem, tot aşa are nevoie şi sufletul.
Pildele sunt suflările de aer care alungă cenuşa, care este uitarea, şi aceste suflări aprind cărbunii care nasc căldura. Astfel, pleacă nesimţirea care naşte rătăcirea, încât omul crede că este bine, fără să fie însă aşa. Aşadar tu, micul meu copilaş, acum că ai vreme, plânge, ca să te umpli de bucurie, străpunge-te, strigă, îmbrăţişează icoana Preasfintei, ca şi cum ai îmbrăţişa-o pe însăşi mămica ta, şi strig-o ca un micuţ copilaş pe maica noastră: „Măicuţa mea, ajută-mă, dă-mi ceea ce-mi este de folos sufletului, precum ştii!” Spune-i multe alte cuvinte şi vei atrage harul mângâietor asupra ta de fiecare dată când o vei chema în rugăciune.
Vei dobândi astfel iubirea. Ea îţi va dărui şi rugăciunea, ea va aprinde flacăra şi iubirea pentru Hristos, pentru că mijloceşte către Fiul ei, şi toate cererile ei El le împlineşte, pentru că este Maica Lui, şi nu îi trece cu vederea nici o dorinţă. Aşadar, ceea ce vrei de la ea, să ceri ca un copilaş care cere de la mama lui ceea ce doreşte şi se agaţă de fusta mamei, îi sărută poalele, o îmbrăţişează, o umple de lacrimi. Fă aşadar precum îţi scriu şi, în scurt timp, vei vedea câtă iubire vei afla de la dulcea noastră Măicuţă. Cu multă simplitate să mergi înaintea ei, ca să afli curăţia sufletului. Simplitatea este reuşita mare a sufletului.
Monahul Iosif Vatopedinul, „Trăiri ale dumnezeiescului har”