Ai noştri Arhipăstori şi preaiubiţi fraţi întru Hristos,
Semnatarii, părinţi ai mănăstirilor din România, stareţi, ieromonahi, monahi şi monahii, ridică glas de chemare la unitate şi mărturisire către toată suflarea ce-şi mărturiseşte ortodox crezul şi vieţuirea. Cu toţii moştenim rânduiala – încredinţaţi fiind de Sfinţii Părinţi – ca orice hotărâre în Biserica Ortodoxă să se facă canonic, unanim şi conform predaniei Sfinţilor Părinţi. Noi monahii, ca unii ce întreit ne-am făgăduit lui Dumnezeu şi ni s-a încredinţat Adevărul ortodox spre mărturisire, nu putem încălca şi nici trece peste ceea ce Proorocii au proorocit, Sfinţii Apostoli au propovăduit şi De-Dumnezeu-Purtătorii Părinţi au hotărnicit la cele Şapte Soboare Ecumenice şi Locale. Astfel, Canonul 15 întocmit la al Nouălea Sinod (I-II) din Constantinopol de la anul 861, spune despre cei ce propovăduiesc public eresul sau îl învaţă în Biserici, să fie îndepărtaţi de obşteasca vieţuire cu credincioşii şi afurisiţi, ca unii ce fac schismă şi sfărâmă unitatea Bisericii. În acest fel toţi vom fi străjuitorii adevărului în Biserică şi purtători de grijă ai Sfintei Predanii călăuzitoare către mântuire.
Rămânem înmărmuriţi privind la hotărârile ce reprezentanţii Bisericii Ortodoxe le iau privind viaţa Bisericii ce o păstoresc. Am tot nădăjduit că toate aceste neîmpliniri se vor opri, dar ne-am înşelat. Am început să credem că de la înălţimile la care sunt, nu se mai vede calea de întoarcere, că deja este prea târziu. Aşadar, actele şi declaraţiile ierarhilor Bisericii Ortodoxe faţă de ereticile culte şi confesiuni, ne-au pricinuit o adâncă mâhnire şi ne supun la o grea încercare duhovnicească, pentru că sunt lucruri nemaiauzite şi total contrare credinţei Sfinţilor Părinţi.
Din această pricină, atitudinea noastră faţă de noile erezii şi schisme trebuie să se facă auzită de către toată suflarea ce-şi lucrează în chip ortodox mântuirea. Aşadar, întemeiaţi fiind pe cuvintele Sfinţilor Părinţi, declarăm ferm şi categoric:
Nu este posibilă unirea cu catolicii atâta timp cât aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rânduielile scolastice şi nu primesc Botezul Ortodox prin întreita afundare. Nu putem uita istoria încă sângerândă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus. Planul masonic în cauză constă în a pecetlui unirea religioasă fără a se ţine cont de deosebirile învăţăturilor de credinţă, printr-o recunoaştere reciprocă a tainelor şi a moştenirii apostolice, fiecare recunoscând pe ceilalţi drept Biserică, apoi înfăptuirea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitată, apoi lărgită. După care va rămâne să fie pusă problema deosebirilor dogmatice, considerate depăşite şi dezbinătoare. Pentru aceasta ne ridicăm împotriva oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii, mai ales asupra unităţii şi reconcilierii ecumeniste ce defăimează Sfintele Taine. Toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi de după Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latineşti, dogmelor mincinoase, expansiunii politice, şi s-au sfinţit împotrivindu-se până la sânge. Cuvintele lor au până azi puterea şi lucrarea Duhului Sfânt şi neîndreptăţesc a crede că: „Există doar o singură Biserică a lui Hristos, cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe,” (Sfântul Fotie), iar „pe papa Sfânta Biserică îl afuriseşte şi eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc.” (Sfântul Paisie de la Neamţ).
Rămânerea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor este dovadă de apostazie, de trădare a adevăratei credinţe, prin acceptarea hotărârilor ce se opun făţiş dogmelor Ortodoxiei şi canoanelor Sinoadelor Ecumenice. Neamul ortodox este trunchiul, frunza şi rodul Bisericii al cărei cap şi rădăcină e Însuşi Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Nu putem negocia „democratic” dogmele Bisericii şi nu putem sta pe picior de egalitate cu catolicii, protestanţii, budiştii, evreii sau musulmanii, atât timp cât doar în potirele apostolicei ortodoxii se întrupează Adevăratul Hristos Cel născut din Preasfânta Fecioara Maria. Noi ortodocşii nu avem nimic de adăugat ori de scos din crez sau slujbe, iar Sfântul Marcu al Efesului pecetluieşte cele de mai sus spunând că: „În materie de credinţă nu există concesie iar cele ale credinţei nu îngăduie iconomia.”
Demascarea politicii globaliste de integrare religioasă în UE ca fiind demonică şi fundamentată pe principii anticreştine; luarea de măsuri împotriva noilor buletine cu cip şi a card-urilor ce înainte-merg pecetluirii apocaliptice; vădirea manifestărilor new-agiste ce îndrăcesc pe tineri, rescrierea adevăratei istorii bisericeşti-naţionale şi întoarcerea la vieţuirea creştinească a strămoşilor. Nu avem pricină de a supune Biserica presiunilor politice şi de a da Cezarului mai mult decât i se cuvine. Împărăţia noastră e în ceruri, dar trebuie să o dobândim încă din viaţă, fără a ne vinde Ortodoxia şi Românismul.
Facem un ultim apel către Sfântul Sinod, pentru numele lui Dumnezeu opriţi-vă cât nu e prea târziu! Hotărâţi ieşirea Bisericii Ortodoxe Române din Consiliul Mondial al Bisericilor, nu mai pângăriţi altarele cu rugăciuni împreună cu ereticii, nu mai primiţi pe cei nebotezaţi ca fii ai Bisericii, nu vă plecaţi compromisurilor politice şi nu ne siluiţi libertatea şi conştiinţa cu legitimaţii comuniste. Nu mai putem răbda privind noile rânduieli ce desconsideră Sfintele Canoane, cenzurează Sfinţii Părinţi, încalcă dogmele şi hotărârile Sfintelor Soboare şi răstălmăcesc Sfintele Scripturi. Nu aduceţi schisme şi dezbinări în Biserică, nu încercaţi să uniţi ce e despărţit, căci singurul lucru care-l veţi reuşi e să nimiciţi unitatea Ortodoxiei, să frângeţi adânc temelia Bisericii şi să ridicaţi cea de-a doua Mare Schismă. În acest ecumenism bolnav, B.O.R. hotărăşte şi lucrează de la sine, fără încredinţarea celorlalte Biserici Ortodoxe surori, fără a fi împuternicită printr-o hotărâre a vreunui sinod inter-ortodox, nefiind îndemnată ori sprijinită de monahi şi popor, putând fi declarată oricând ca fiind schismatică şi eretică de către celelalte Patriarhii Ortodoxe. Veniţi-vă în fire şi treziţi-vă! Atât timp cât veţi rămâne cu Hristos, vă vom urma, iar de vă veţi pune interesele personale mai presus de cele ale Bisericii, vă vom socoti apostaţi. Lepădaţi toate aceste înşelări, pentru ca în neştire poporul urmându-vă, să nu se lepede de Biserica lui Hristos.
Toate aceste lacrimi de sânge voim a le şterge de pe chipul Bisericii, alminteri vom trece peste ascultarea de păcat şi vom înainta proteste oficiale, vom ieşi în stradă şi vom alcătui sinod de rezistenţă. Nimănui, nicăieri şi niciodată nu i se va îngădui a jertfi pentru binele său cea mai mică părticică din Credinţa Ortodoxă. Cu noi este Dumnezeu şi pentru Hristos voim a merge până la capăt, chiar să ne vărsăm sângele dacă situaţia o cere, pentru ca nici o literă din sfintele cuvinte să nu sufere vreo vătămare, pentru ca toţi cu urechi de auzit să priceapă şi cu ochii ce văd să-nţeleagă.
Iertare tuturor pentru toate şi primiţi rugămu-vă acestea ca o cunună,
ca o suliţă ori ca o Cruce.
Soborul de monahi şi monahii
ai României Ortodoxe
Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe,
la anul mântuirii 2003
(Preluare de pe blogul Ortodoxia Mărturisitoare)
http://basilica.ro/simpozionul-ecumenic-international-hristos-in-mijlocul-nostru-valoarea-vietii-liturgice-pentru-societatea-de-astazi-a-inceput-astazi-la-durau/ articolul este mai vechi, însă ceea ce vreau să zic este faptul că în perioada respectivă actualul ,, stareț” de la Petru Vodă Hariton Negrea era stareț la Durău, căci cele petrecute la Durău se petreceau cât el a fost stareț acolo, acum întrebarea pe care ne-o punem este in felul următor: cum de nimeni din zonă nu a știut de dezmățurile eretice care se petreceau la Durău?! Acolo la Durău funcționează și un centru ecumenist cu denumirea Sf Daniil Sihastru, inaugurat chiar de către ereziarhul Bartolomeu Arhondonis, iar Hariton Negrea nu întâmplător a ajuns la Petru Vodă, iar ecumeniștii cu o răbdare neclintită au așteptat plecarea la cele veșnice a Părintelui Iustin pt a instala pe Hariton Negrea, căci dacă ar fi făcut asta cât era Părintele Iustin in viata, cu siguranță nu ar fi avut sorți de izbândă, iar o dată cu instalarea lui Hariton Negrea la Petru Vodă știm bine ce Intorsura au luat lucrurile, mai ales după talharescul sinod cretan, căci acolo nici nu este nevoie de a se înceta pomenirea, cine a îndrăznit să vorbească ceva de acest ,, sinod” va suporta și consecințele, avem exemplul acelui monah care este imobilizat întrun scaun cu rotile pe nume sava care distribuia pliante la cei care veneau la Petru Vodă in care erau avertizați mireni vizavii de acest sinod tâlhăresc și de urmările lui, iar din momentul acela a fost suit intro mașină și abandonat la poarta Radeniului
Am preluat aceasta Proclamatie la 15 ani dupa ce a fost pusa in circulatie, cu gandul ca maine sa trag o linie si sa vedem unde suntem. Sub linie voi pune un articol mic adresat tuturor monahilor si monahiilor, sau macar celor care vor ajunge sa-l citeasca.
Eu stiam ca Mantuitorul Hristos e in mijlocul celor sapte sfesnice, adica in mijlocul Bisericilor locale din lumea intreaga, cum ne arata Apocalipsa 1, 12-20. Acum vad ca ereticii L-au mutat in mijlocul lor. La Durau si in alte locuri. S-o creada ei!
Petru Voda n-a fost niciodata manastirea lor, dar au luat-o talhareste si au facut din ea pestera de talhari, avandu-l capetenie pe Hariton. Dar, cine stie, au mai fost talhari care au ajuns la masura sfinteniei.
Este o diferenta de-a dreptul naucitoare intre Monahii Ortodocsi Romani,adevarati strajeri ai Ortodoxiei,din 2003 ,cand inca traiau o parte din Sfintii Martiri ,Marturisitori din temnitele comuniste,Cuviosul Parinte Justin Parvu,Cuviosul Parinte Arsenie Papacioc,Monahul Atanasie Stefanescu de la M.Petru-Voda , Mitropolitul Bartolomeu Anania si multi altii,a caror influenta era deosebit de importanta in tara cat si dincolo de granitele ei,o parte dintre ei avand obsti mari de monahi,in subordine.
Inca nu se inscaunase Patriarhul actual cu al sau sinod tinut in ascultare cu mana de fier.
Ecumenismul propovaduit cu asiduitate,intr-o multitudine de moduri,schimbarea din functie a celor care numai corespundeau noilor cerinte, nu debutase inca organul de agitatie si propaganda BOR, Lumina(primul numar apare in 7 februarie 2005),Trinitas tv(apare in 2007)sunt cateva din explicatiile care vizeaza tacerea monahilor in 2018,fata de ereziile semnate la talharescul sinod din Creta.
Unde sunt cei care inca luptau pe frontul antiecumenist in 2003?
Au trecut,atat de multi la cele vesnice?
Sau nu s-a ajuns inca la potirul comun,moment in care vor lua atitudine?
Pe când și la noi https://www.aparatorul.md/exemplu-care-trebuie-urmat-cum-s-a-petrecut-iesirea-georgiei-din-consiliul-mondial-al-bisericilor-in-1997/
Comemoram cu adanca emotie,dragoste si evlavie,pe Părintele Ioan(Ion) Constantinescu din Poenărei, (19 Octombrie 1906-18 iulie 1959)susţinător al luptătorilor din munţi-gruparea de partizani “Haiducii Muscelului” martirizat prin împuşcare la Jilava (+18 iulie 1959 ora 22:30).
Duhovnic, în accepţia cea mai profundă a cuvântului, ajutorând pe cei neajutoraţi,păstor deosebit al turmei sale,”doctor fara de arginti”pentru toti cei care ii solicitau ajutorul,“o nesecată fântână de leac”pentru mii de oameni necajiti,in plina teroare a comunismului iudeo-slavo-satanic.
Autor al unor importante studii şi articole cu conţinut moral-religios şi metodic publicate în periodice bisericeşti,preotul Ioan Constantinescu a fost acuzat de procurarea unor “materiale de propagandă contrarevoluţionară”, de multiplicarea şi difuzarea, în obştea sătească şi nu numai, a versurilor interzise ale poetului-martir Radu Gyr(pe care il cunoscuse personal,legati fiind printr-o stransa comuniune spirituala).Nedeconspirarea locului în care “Partizanii libertăţii”sub conducerea fratilor Petre si Toma Arnăuţoiu se adăposteau – aflat la circa un kilometru de casa preotului, într-o grotă amenajată în Râpile cu Brazi, ajutorarea lor permanentă cu alimente, procurarea unor surse informative (un aparat de radio) şi a altor materiale “conspirative” vizând evoluţia sau, mai exact, involuţia flagelului de “ciumă roşie” în ţară şi pe mapamond, hrana spirituală oferită partizanilor prin intermediul volumelor cu conţinut religios (o Biblie, o Cazanie ş.a.), dar şi patriotic (versuri aparţinând poetului martir Radu Gyr şi altor barzi ai libertăţii,precum Nichifor Crainic).Uneori, împreună cu alţi locuitori din Poenărei, părintele i-a găzduit pe cei din munţi. Totuşi, poate cel mai important gest al părintelui Ioan a fost botezarea fetiţei Ioana-Raluca, fiica Mariei Plop şi a lui Toma Arnăuţoiu, care se născuse într-o grotă săpată în stâncă.
Arestrat a fost supus unor maltratari bestiale,care il impiedicau sa-si semnezeinterogatoriile.a albit intr-o singura noapte cand ,sotia sa Justina si fiica,Iuliana insarcinata in 7luni(condamnata la 12 ani de inchisoare),vor fi arestate.
De altfel, Iuliana va da naştere, între zidurile Închisorii Văcăreşti, unei fetiţe: Justina-Libertatea,care va fi data imediat spre adoptie.
Cu durerea de a-şi fi lăsat soţia şi pe fiica cea mare pe drumul amar al temniţelor comuniste, cu neliniştea că şi ceilalţi doi fii vor fi împărtăşit soarta lor, cu tristeţea că ţara însăşi era înrobită unor străini de neam, se va fi stins în crunta noapte de 18/19 iulie 1959, la ora 22.30, în Închisoarea Jilava, făcându-şi semnul crucii, înainte ca armele ucigaşe să-i sfârtece trupul, preotul-martir Ioan Constantinescu, cu credinţa în Dumnezeul cel Atotputernic şi în veşnicia aspiraţiei spre libertate a poporului român, pentru slobozenia căruia s-a jertfit.
Pe 19 iulie comemoram cu aceeasi dragoste pe vrednicul de cinstire, Părintele Ion Drăgoi (20 Octombrie 1900-19 Iulie 1959)unul dintre intelectualii de seamă ai comunei Nucşoara,Duhovnicul Partizanilor din muntii Muscelului.Formarea acestui grup de rezistenţă anticomunistă,sub conducerea ofiţerilor deblocaţi Gheorghe Arsenescu şi Toma Arnăuţoiu, s-a petrecut în casa Elisabetei Rizea şi în prezenţa preotului Ion Drăgoi.
Securitatea aresteaza pe unul din cei 4 fii ai Parintelui,Corneliu si pe prezbitera Elena ,si ii va supune unei anchete dure pentru a mărturisi unde se ascunde părintele.Preotul Ion Drăgoi a cunoscut penitenciarele şi coloniile de muncă de la Jilava (noiembrie 1950), Aiud (februarie 1951), Valea Neagră (mai 1951), Gherla (iulie 1953) şi Poarta Albă (decembrie 1954). La 23 aprilie 1955 a fost eliberat.Este arestat din nou,la 8 ianuarie 1959, pentru „favorizarea la acte de teroare”,si condamnat la moarte prin impuscare in 19 iulie 1959, orele 23, 45 la penitenciarul Jilava .
Părintele Ion Drăgoi ,ca un adevarat erou,a protejat prin tacere,indiferent de torturile la care a fost supus viețile luptătorilor din munți,nedorind sa faca pact cu securitatea ciumei rosii bolşevice.
Chiar dacă luptătorii din munți au fost prinși la scurt timp, rămâne gestul sublim al părintelui de renunțare la propria libertate și viață pentru binele aproapelui.
Astfel mentionam ca in noaptea de 18 spre 19 iulie 1959 – Au fost executați la Jilava locotenentul Toma Arnăuțoiu și Haiducii Muscelului cu trei preoți în frunte,in total 16 persoane.
Numele acestor eroi sunt inscrise in cartea de aur a vesniciei ,de catre Atotmilostivul Dumnezeu,iubitor de oameni: TOMA ARNĂUŢOIU (ofiţer) PETRE ARNĂUŢOIU (ţăran)
TITU JUBLEANU (ţăran) CONSTANTIN POPESCU (ţăran)
ION SĂNDOIU (ţăran) NICOLAE ANDREESCU (preot)
ION CONSTANTINESCU (preot) NICOLAE SORESCU (cioban)
NICOLAE BĂŞOIU (ţăran) GHEORGHE TOMECI (proprietar)
ALEXANDRU MOLDOVEANU (învăţător) ION MICA (învățător)
GHEORGHE POPESCU (învăţător) ION DRĂGOI (preot)
BENONE MILEA (ţăran) NIŢU NICOLAE (proprietar)
Domnul nostru Iisus Hristos sa-i odihneasca cu Sfintii Sai!AMIN
Astăzi institutul Wiessel in frunte cu Alexandru Florian nu mai au loc de ei
Dumnezeu Atotputernicul sa-i numere intre Sfintii lui.
Pentru neoameni exista un loc deosebit, iad parca se numeste.