Dupa trecerea a 15 ani de la Proclamaţia postată ieri, aş dori să adresez acest scurt cuvânt tuturor vieţuitorilor şi vieţuitoarelor din Mănăstiri. Vedeţi cum gândeau cei din 2003. Cei de-acuma nu mai înţeleg de vorbă bună. Sunt asemenea unor copii cărora vrei să le faci bine, dar refuză cu încăpăţânare. Nu înţeleg că e vorba de mântuirea noastră a tuturor. Şi ce bine poate fi mai mare decât mântuirea? În atari împrejurări, am recurs la modul de exprimare pamfletar, cu toate că nu-i stăpânesc mijloacele. Poate sarcasmul repetat le va mişca cât de cât conştiinţele.
Aşadar:
Vă dorim o viaţă tihnită şi lipsită de griji. Lucraţi cu spor la înălţarea cât mai multor construcţii, semeţe şi inutile, din cărămizile lui faraon. Când vă mai rămâne timp, mai intraţi în biserici, mai faceţi un canon de rugăciune, măcar aşa, de ochii lumii. Nu vă arătaţi nerăbdători faţă de lungimea slujbelor ortodoxe. Nu-i departe vremea când acestea vor fi înlocuite. De scurtat, s-au scurtat deja drastic. Ascultaţi-i pe ierarhi, pe stareţi şi stareţe, căci ei veghează pentru sufletele voastre, vrând să vă ţină în afara lucrării de mântuire. Nu-i supăraţi, ieşind din cuvântul lor, chiar dacă vă împing spre ereziile ecumeniste. Pregătiţi-le cât mai multe festinuri şi veţi vedea că nu veţi fi refuzaţi niciodată. Temenele cât mai multe în faţa mai-marilor, şi uşor veţi intra în graţiile lor. De veţi vedea că pe biserica mănăstirii voastre Crucea lui Hristos e înlocuită cu semnul lui baphomet, să nu cârtiţi. Ştiu mai-marii voştri ce fac. Fiţi mieroşi şi prefăcuţi faţă de credincioşi care vin în mănăstire, pentru ca bunăstarea să nu vă părăsească. Când veţi vedea vreun răzvrătit împotriva ecumenismului, mergeţi degrabă la stăreţie şi denunţaţi-l. Dacă vi se va cere, bateţi-l zdravăn, pricinuindu-i şi câteva fracturi, dar nu mai mult, şi veţi avea laudă de la stareţ, ori de la stareţă. Când veţi face acestea, să vă gândiţi că aţi făgăduit ascultare necondiţionată. Sărăcia de bună voie a fost pentru veacurile trecute. Acum, ,,suflete, odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te’’, după cuvântul Scripturii (Luca 12, 19). Despre feciorie, o veste bună. Sfântul Cuvios Kukşa al Odesei, a proorocit că pseudo- sinodul cretan va hotărî în privinţa căsătoriei episcopilor, preoţilor şi monahilor. Răbdare, căci textele sunt pregătite.
Pentru stareţi: fiţi ispravnici buni şi vistiernici de nădejde, şi nu uitaţi că în bagajul fiecăruia se găseşte toiagul de episcop, acela din trei bucăţi, care se montează prin înşurubare.
În încheiere, vă dorim tuturor somn uşor cu vise plăcute de mărire. Vă recomandăm să nu dormiţi pe rogojini.
,,…Dar să ştiti că pentru toate acestea, Dumnezeu vă va aduce la Judecata Sa’’ (Ecleziast 11, 9).
Preot Ioviţa Vasile
Cuvânt explicativ
Este o diferenţă de-a dreptul năucitoare între Monahii Ortodocşi Români, adevăraţi străjeri ai Ortodoxiei, din 2003, când încă trăiau o parte din Sfinţii Martiri, Mărturisitori din temniţele comuniste: Cuviosul Părinte Justin Pârvu, Cuviosul Părinte Arsenie Papacioc, Monahul Atanasie Ştefănescu de la Mănăstirea Petru-Vodă, Mitropolitul Bartolomeu Anania şi mulţi alţii, a căror influenţă era deosebit de importantă în ţară cât şi dincolo de graniţele ei, o parte dintre ei având obşti mari de monahi, în subordine.
Încă nu se înscăunase Patriarhul actual cu al său sinod ţinut în ascultare cu mână de fier.
Ecumenismul propovăduit cu asiduitate, într-o multitudine de moduri, schimbarea din funcţie a celor care nu mai corespundeau noilor cerinţe, nu debutase încă organul de agitaţie şi propagandă BOR, Lumina (primul număr apare în 7 februarie 2005), Trinitas tv (apare în 2007) sunt câteva din explicaţiile care vizează tăcerea monahilor în 2018, faţă de ereziile semnate la tâlhărescul sinod din Creta.
Unde sunt cei care încă luptau pe frontul antiecumenist în 2003?
Au trecut, atât de mulţi la cele veşnice?
Sau nu s-a ajuns încă la potirul comun, moment în care vor lua atitudine?
Dr. Gabriela Naghi
Aici câteva exemple din sumedenia de exemple, care au apărut ca ciupercile după ploaie https://youtu.be/Bur9oD3Bh2U
Adaugati: Catedrala din Cluj, cladirea mitropoliei din Cluj, Manastirea Dumbrava (jud. Alba), Manastirea Rohia (pe biserica si pe toate cladirile), Manastirea Balan (deasupra altarului de vara) si lista poate continua, caci se imbogateste pe zi ce trece.
De asemenea și la noua catedrală episcopală din Baia mare, in București nu mai vorbim, au fost modificate intrun ritm alert, de asemenea se introduc ,,icoane” renascentiste, când le-am atras atenția la cate uni, replica acestora fiind în felul următor: că ce acelea nu sunt tot icoane?!
Si la manastirea Oasa e crucea lui baphomet (biserica noua)
https://obiectivortodox.wordpress.com/tag/manastirea-oasa/
Multumesc mult pentru imagini si informatie. Nu stiam de Oasa. Vad ca au ceva acolo ca un santier deschis, ca sa aiba cat mai putin timp de rugaciune. O sa ajungem sa ne fie mai usor sa contabilizam bisericile fara semnul lui baphomet. In scurt timp voi posta un articol privind aceste nelegiuiri. Doamne ajuta.
Domnul Hristos,Atotmilostivul v-a binecuvantat ,Sfintia Voastra cu multe daruri.
Pamfletul Sfintiei Voastre,mi-a descretit fruntea,si intr-adevar este mare lucru,caci a trata totul si mereu cu o seriozitate excesiva,nu e lucru bun!
Din pacate aceasta este situatia actuala in manastirile pastorite de slujbasii cu simbrie ai Patriarhului Daniel,devotati stapanului lumesc si nu Stapanului Hristos .
Cine erau cei care au rămas în ascultare faţă de Biserică chiar şi atunci când vremuri sângeroase se înstăpâniseară peste ţară şi când Patriarhul Miron Cristea a transformat mănăstirile în lagăre pentru deţinuţi politici?
Au rămas în ascultare chiar şi atunci când Biserica era încorsetată de balaurul roşu şi încerca, cu respiraţia pe jumătate tăiată de strânsoarea lui, să salveze ce se mai putea salva din calea ateismului.
Unii au platit cu pretul vietii,dragostea jertfelnica fata de Stapanul Hristos,neam si tara.
Dar spre deosebire de fostul URSS,in care sute de episcopi au cunoscut ororile Gulagului,in Romania nici un episcop nu a fost intemnitat.
Dar cum sa numim acum aceasta ascultare,care incalca sfintele dogme si canoane,iar acesti bine numiti vietuitori si vietuitoare din manastiri cunosc aceasta?
Oare ce e mai mare frica sau prostia, teama de a nu fi “urmăriți” fie de superiori (la cei din aparatusul bisericesc) sau de organe și organizații sau indiferența și nepăsarea,lasand pe cei care vor sa „braveze”,sa ia toiege pe spinare pentru neascultare fata de „INALTUL”?
Este o frica pe care am trait-o si eu. Pana la un anume punct ii inteleg pe fratii preoti. Problema este sa ne eliberam de acea frica, pentru ca pe ea conteaza mai-marii ca sa ne tina in supunere. Cartea Sfanta spune insa ca Imparatia lui Dumnezeu nu este a celor fricosi: ,,Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si desfranati si ucigasi si fermecatori si inchinatori la idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua” (Apocalipsa 21, 8). Doamne ajuta.
Am o problemă, care priveşte mai puţin conţinutul articolului, căci m-am poticnit de la primul pas. Am citit şi recitit începutul: „Dupa trecerea a 15 ani de la Proclamaţia postată ieri…” – şi m-am blocat acolo. Nu am priceput şi pace: cum au trecut 15 ani de la ceva postat ieri…
Simplu, draga Mihaela Bejan. Va rog sa va uitati la finalul Proclamatiei, si acum fac copy-paste: Soborul de monahi şi monahii
ai României Ortodoxe
Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe,
la anul mântuirii 2003
Prin urmare, Proclamatia dateaza din 2003, iar eu am postat-o in ziua respectiva. Multumesc pentru observatie si alta data voi cauta sa fiu mai limpede in exprimare. Va doresc sa va mantuiti cu toata casa si tot neamul.