Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei vedea că din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi, cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mânăstiri nu va mai fi atunci niciun bărbat încercat în viaţa duhovnicească. Din care pricină, rătăcirile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor înşela. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire, de e cu putinţă, şi pe cei aleşi.
Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu, ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt- însăşi învăţătura Bisericii. Viclenia vrăjmaşului şi uneltirile lui vor fi îndreptate împotriva unui număr foarte mic, al celor încercaţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor pune mâna pe Biserică, îşi vor numi peste tot slugile, iar viaţa religioasă va fi lepădată. Însă Domnul nu lasă pe robii Săi fără apărare şi întru neştiinţă. El a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte“ (Matei 7, 16-20).
Şi sârguieşte-te să-i osebeşti de păstorii adevăraţi; pe acei furi de cele ale Duhului, care sfâşie turma duhovnicească, „nu intră pe uşă în staul, ci sar pe aiurea“, după cum a spus Domnul, adică vor intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca orânduială – pe aceştia Mântuitorul îi numește „tâlhari” (Ioan 10, 1).
După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor, căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu, când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite Credinţa Dumnezeiască pentru a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi.
Îi vor prigoni nu doar pe păstori, ci şi pe slujitorii lui Dumnezeu, căci diavolul, care ocârmuieşte rătăcirea, nu poate suferi vieţuirea după rânduiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor în piei de oaie, vor fi cunoscuţi după firea lor îngâmfată, iubirea de desfătări şi pofta de putere – aceia vor fi trădători care vor pricinui ură şi răutate pretutindeni; şi de aceea a spus Domnul că se vor cunoaşte „după roade” (Luca 6, 43-45). Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supuşi, iubitori de fraţi şi ascultători de Biserică.
În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii. Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti şi ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.
De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-lvoi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32). Să ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primită, ca să nu fii lepădat de Hristos în întunericul cel cumplit şi în veşnicul chin. Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.
Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom apăra mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.
Dar Dumnezeu este mai puternic decât diavolul şi nu-i va părăsi niciodată pe robii Săi. Vor exista mereu creştini adevăraţi, până la sfârşitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice şi pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa rătăcire, căci ea izgoneşte harul şi desparte de Hristos; din care pricină, Domnul a poruncit ca în aşa fel să-l socoteşti pe eretic, încât „să-ţi fie ca un păgân şi un vameş” (Matei 18, 17).
Şi aşa, întăreşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te la mărturisire şi la îndurarea suferinţei ca bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii“ (Apoc. 2, 10). Acestuia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin.
(Extras din Apostazia și Antihristul. După învățăturile Sfinților Părinți, Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța, 2008)
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi
Nu o să mai avem nimic, dar o să fim fericiți
DE ZOE DANTES
„Nu o să mai aveți nimic, dar o să fiți fericiți.”
Așa sunau vorbele din gura acestui psihopat.(Klaus Schwab)
Au încercat orice în România. Au pus slugi analfabete la conducerea statului. L-au așezat pe Arafat în fruntea armatei de ciocli apocaliptici, au manipulat continuu populația, au distrus toate spitalele, au distrus economia, ne-au aruncat din spațiul „lor”. Zis și șănghen! Ne-au pus pumnul în gură, de câte ori au putut cu ajutorul politicienilor vânduți. Au închis bisericile, ne-au făcut cu ou și cu oțet pentru că suntem retrograzi și nespălați. Adică, ortodocși!
Ne-au amenințat că vom muri de foame, că ne vom scălda în sărăcie lucie, ne-au cocoșat de taxe și impozite, ne-au luat dreptul de a respira, de a vorbi liber, de a construi pentru noi.
Ne-au aruncat membrii familiilor în saci negri, ne-au colonizat, ne-au facut depozit de fiare vechi al OTAN ului, ne-au adus pe cap, la putere pe ăia cu 2% în „alegerile libere” și pe toți analfabeții vânduți lor. Progresiștilor vieții, ca să nu zic altfel.
Au încercat pe toate căile! Nu le-a ieșit. Foamea e la ei! Sărăcia e la ei! În curte!
Cozile foamei sunt în Franța, sărăcia lucie e în Germania, dezaxații sexuali sunt în Olanda, Belgia și împrejurul lor. România face pregătiri de Crăciun, în timp ce restul ue caută semipreparate pentru cuptoarele cu microunde.
Vedeți că nu o să aveți curent! Geaba aveți brazi împodobiți și luminițe, când sufletele vă sunt goale! Că sunteți liberi! Atât cât întelegeți voi ăștia culți în cap, că înseamnă libertatea!
Stați la cozi pentru o farfurie de mâncare că e democrație la voi. Așa meritați! Mai băgați un booster! Ține de foame! Și cald!
Dacă au văzut că nu se poate, bagă bățul prin gard cu Moldova. Vor să o facă altfel! Să ajungă la noi prin ei. Adică, prin duamna înșurubată(Maia Sandu-președinta Republicii Moldova) de nebunii davoși în fotoliul prezidențial de acolo. Că e democrată și vrea cu ue! Nu. Nu vrea decât cu Davos! Atât! O progresistă sadea, care a închis 200 de școli după ce a încasat 1 milion de euro de la Soroș pe vremea când era ministru al educației. Optimizase ea învățământul!
Acum „optimizează” Moldova și cere ca românii din România „să facă economie” și să-i livreze ei curent!
Lasă, duamnă, că te „optimizează” ăsta cu care ești în poză, până se vor trezi și moldovenii să-ți arate cum era pe vremea lui Vodă! Vodă Ștefan!
Doar că în locul turcilor de atunci, sunteți voi, ăștia de azi: neomarxiștii transformați în slugile davoșilor!
Pe față!
O realitate pe cât se poate de indubitabilă,
Primește nenorocirile ca pe un leac, cu mulțumire
Sfântul Amfilohie de Iconium
Dar tu, iubite, vezi ca nu cumva în vreme de necaz să primești vreun gând rău cu privire la Dumnezeu, devenind nemulțumitor față de Binefăcător, ci cu răbdare primește plăgile Lui, „ca un fiu iubit și nu ca un fiu ilegitim pedepsit de tatăl” (Evrei 12, 6-8), și strigă cu recunoștință: „bine este mie, Doamne, că m-ai smerit” (Psalmul 118, 71). Căci astfel și cei vechi învățau nădejdea în Dumnezeu prin multe osteneli.
La fel și Iosif, înțeleptul acela și dreptul. La fel și David și Iov, cel mult pătimitor și fără de prihană. Și mai înainte de aceștia. Avraam cel mai mare între patriarhi. Iar dacă spui că: „Aceia erau sfinți și prieteni ai lui Dumnezeu, dar eu pătimesc pentru păcate” și mai mult ești dator de aici să te bucuri și să mulțumești pentru câ ai plătit încă de aici pedepsele pentru păcate și vei pleca dincolo curat. Căci este cu neputință să străbatem noi viața prezentă fără ispite și necazuri.
Așadar, nu te tulbura, ispitit fiind, ci primește nenorocirile ca pe un leac, cu mulțumire, și Îl vei avea pe Dumnezeu apărându-te și învrednicindu-te de mângâiere. Căci „pe cel pe care îl iubește Domnul, îl bate” (Evrei 12, 6; Pilde 3, 12) și iarăși îl tămăduiește. Dă slavă că Dumnezeu este Cel ce cercetează și nu pizmui, nici nu ferici pe cei ce petrec în odihnă și desfătare. Căci la neamurile de mai înainte se putea vedea că se întâmplă aceasta, că drepții erau în necaz, iar nelegiuiții erau fericiți și o duceau bine.
Și babilonienii, cei care nici pe Dumnezeu nu L-au văzut, erau în bogăție și putere multă, iar cei ai lui Dumnezeu erau în lanțuri si în cele mai de pe urmă rele. Și Lazăr, cel ce era vrednic de cer, zăcea aruncat pe jos, iar bogatul în desfătare și multă odihnă. Vezi-mi mie și pe Irod la împărăție fiind, desfrânat și nelegiuit, iar pe Botezătorul lui Hristos, legat în închisoare ca unul dintre răufăcători […].
Sfântul Amfilohie de Iconium, Cuvinte despre pocăință și moarte, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 23-24
Să avem bucuria lui Hristos
Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul
Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este iubire, este dragoste, este înflăcărare, este dorinţă arzătoare după cele dumnezeieşti. Hristos este totul, El este iubirea noastră, El este dragostea noastră. Dragostea lui Hristos este o dragoste ce nu se poate pierde. De acolo izvorăşte bucuria.
Bucuria este Hristos Însuşi. Este o bucurie ce te face alt om. Este o nebunie duhovnicească, dar în Hristos. Acest vin duhovnicesc te îmbată precum vinul cel curat. Aşa cum spune David: Uns-ai cu undelemn capul meu, şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic (Ps. 22, 5). Vinul duhovnicesc este curat, adevărat, foarte tare, şi când îl bei, te îmbată. Această beţie dumnezeiească este darul lui Dumnezeu ce se dă celor curaţi cu inima.
Postiţi cât puteţi, faceţi câte metanii puteţi, desfătaţi-vă de câte privegheri puteţi, numai să fiţi bucuroşi. Să aveţi bucuria lui Hristos. Este bucuria care ţine veşnic, care poartă într-însa veşnica fericire. Este bucuria Domnului nostru, care aduce liniştea cea neclătinată, bucuria cea liniştită şi liniştea cea fericită. Este bucuria cea plină de tot harul, care covârşeşte orice bucurie. Hristos voieşte şi simte mulţumire dacă răspândeşte bucuria, dacă îi îmbogăţeşte pe cei credincioşi ai Săi cu bucurie.
Mă rog ca bucuria noastră să fie deplină (I Ioan 1, 4).
Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003, p. 165-166