Informațiile le aflăm dintr-un amplu material publicat de ActiveNews, cu dovezi care nu mai lasă loc de îndoieli. Sintetizez: Individa mai sus scrisă s-a înhăitat cu niște organizații sorosiste, care promovează spurcăciunile sodomite și urmăresc să ne corupă pruncii de la cele mai fragede vârste. Din silă, nu pomenesc nici numele organizațiilor lui Soros, nici programele ,,educaționale,, pe care acestea le promovează și le implementează, la care s-a înhămat și această ființă ciudată. E de-ajuns să reproducem două texte scurte: Ești homosexual și ai un iubit despre care nu știe nimeni.” (pag. 14), „Te simți confortabil să vorbești despre orientarea ta sexuală?” (pag. 15)
O lăsăm pe această muiere respingătoare în plata lui Dumnezeu, ca și pe popa care nu vrea sau n-o poate struni, nu fără a ne întreba cu consternare: Cum e cu putință? Este, pentru că de multă vreme atrag atenția că Biserica Ortodoxă Română zace sub ocupația și persecuția ecumeniștilor, oameni fără Dumnezeu, deghizați în slujitori ai lui Hristos. Aș da un răspuns și naivului care a alcătuit materialui amintit, de pe ActivNews. Zice dumnealui: Considerăm absolut necesară o poziție din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, exprimată prin reprezentanți abilitați și nu prin tot felul de persoane ale căror acțiuni și declarații sunt incompatibile cu morala creștină.
Îi spun eu că ecumeniștii din palatal arhiepiscopal din Suceava sunt și ei parte la aceste fărădelegi, deocamdată cu o oarecare discreție, așa că e bine să nu aibă nicio așteptare de la ei. De altfel, chiar autorul articolului ne informează precum că ,,Arhiepiscopia Sucevei are, deja, cadre formate prin Institutul Arbinger, dispuse să „producă o schimbare în sistemul de învățământ.” Dacă Departamentul Educațional este coordonat de un adept al „mentalității deschise”, predate după modelul mormon al Institutului Arbinger, ce așteptări să mai avem de la ierarhia suceveană în ceea ce o privește pe prof. Daniela Ceredeev?’’
Așadar, când stareții de la Mănăstirile Sihăstria Putnei și Neamț au deschis larg porțile pentru sodomiți și sataniști – deosebirea dintre ei nu e una de esență -, dându-le câmp larg de manifestare, n-au fost niște accidente izolate, nici întâmplătoare. Frenezia aceasta antihristică cuprinde, din păcate, multe suflete și poate că pentru Biserică e util ca păduchii să iasă la suprafață, să știm și noi de cine trebuie să ne ferim, ca de niște ființe dezgustătoare.
Presbiter Iovița Vasile
Asa este, Parinte drag! Pe zi ce trece, parca imi dau seama ca e mare lucru paza lui Dumnezeu cu noi de a nu face compromisuri…si drepata socoteala. Asa sa ne ajute Dumnezeu pana la sfarsit!
Doamne ajuta
Asta spun si eu. Sa stam sub scutul lui Dumnezeu in toata vremea, si-apoi vina toate cohortele iadului, ca nu ne temem. Pace, sanatate, mantuire.
uite-o și pe sora C ! ce mai face surioara E? Sărbători bucuroase să aveți, pace și sănătate și iertare de păcate!
O vinit ” Moș” Nicolae pe la voi ?
Ce mai faceți vechi ” prieteni”? că de când nu ne-am văzut, multă vreme o trecut… și de când ne-am întâlnit, multe lucruri s-o ivit ….
Doamne ajuta
Prietene, am crezut ca ai plecat la cele vesnice. Ce mai faci omule din secuime? Pus-ai albinele la iernat?
m-ați pomenit la adormiți?
încă nu m-am dus pe lumea cealaltă, încă mai am de stat pe acilea , doar că am vrut sa mă las complet de știrile de pe net și să nu mă mai intereseze ce se întâmplă, ci sa îmi văd numa de treburile mele , ce tot atâta sa mă strofoc cumcă ce face cutare și cutare și să încep a judeca și a mă sminti și a intra virusul de a comenta la orice apare pe net( pierdere de vreme)
E măi frate Ciprian, este bine sa ne documentam , și să fim atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru ca să știm de cine și dece sa ne ferim, ai și tu dreptate, dar iată vezi bine și tu cu ochii tăi la ce stramtoare sa ajuns
io daca n-am mai urmărit știrile, nici nu știu ce strâmtorare e… deocamdată singurele strâmtorări pt mine sunt propriile mele patimi și pofte. io degeaba stau și mă uit ce strâmtorări au unii din alte țări, fiecare are crucea lui de dus . că nici io când îs la ananghie duhovnicească nu mă pot baza pe ” prietenii” de pe bloguri, tot Dumnezeu și Maica Domnului și Sfinții…
Doamne ajută. Va doresc Sărbători cu pace în suflet, chiar de ar fii strâmtorare în afară .
la iernat, da !
„De ce m-ai vindecat, dacă ai știut că voi pierde cununile?”
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
– Gheronda, în ultima vreme am probleme cu inima și mă tem să nu păţesc ceva.
– Nu te teme. Toţi trebuie să avem ceva, pentru că dacă avem ceva, atunci stăm la picioarele lui Hristos și-L rugăm ca să ne ajute.
– Gheronda, vă rog, rugaţi-vă pentru mine ca să mă fac bine.
– Nu-ţi este de folos ca să faci rugăciune pentru aceasta. Dacă faci răbdare cu credinţă în Dumnezeu, vei primi pensie de la Serviciul de Asigurări al lui Dumnezeu, care este mai mare decât OAA[1]. Am citit undeva că un bolnav îl ruga pe Sfântul Panteleimon să-l facă bine, însă Sfântul nu-l vindeca. Acela însă a continuat să-l roage. În cele din urmă s-a vindecat. Dar când a murit și a mers în cealaltă viaţă, a văzut că, din pricină că se vindecase, a pierdut multe cununi. Atunci i-a spus Sfântului Panteleimon: „De ce m-ai vindecat, dacă ai știut că voi pierde cununile?”.
– Gheronda, în ceea ce privește sănătatea, până în ce punct trebuie să mă las în mâinile lui Dumnezeu?
– Mai întâi să te încredinţezi lui Dumnezeu și apoi să te încredinţezi omului, medicului.
– Gheronda, cum trebuie să înfruntăm însă o boală grea?
– Înainte de a ne încredinţa medicilor, să premeargă rugăciunea, privegherea, ca să ajute Dumnezeu și să-i lumineze pe medici. Puneţi și puţin untdelemn din candela Sfântului Arsenie, beţi puţină agheasmă, citiţi și vreun psalm.
– Gheronda, din pricina bolii nu-mi pot îndeplini îndatoririle mele duhovnicești și din această pricină mă mâhnesc.
– Acum, când ești bolnavă, să nu faci nimic, nici „Doamne Iisuse”, nici metanii, ci numai să spui „Slavă Ţie, Dumnezeule!”, și aceasta este de-ajuns[2].
– Gheronda, acum, când sunt bolnavă și sufăr, nu mă pot aduna în rugăciune.
– În acest caz rugăciunea se face și cu osteneală și cu durere; se face și cu nevoinţă și de aceea este auzită mai repede decât rugăciunea pe care o faci atunci când ești sănătoasă.
Să iubim puţin și durerea. Boala este o mare binecuvântare pentru om. Când omul conștientizează aceasta, o primește cu bucurie și cântă cu bucurie: „Binecuvânta‑voi pe Domnul în toată vremea”[3]. Îmi aduc aminte de bătrânul Gavriil de la Karulia, care avea niște dureri de nesuportat… Iar când îl cuprindeau durerile, începea să cânte. Stătea mereu întins jos. Adeseori spunea: „Unii îmi spun: «Cruce, Cruce!», dar cuie nu am. Ce fel de cruce este aceasta fără cuie?”.
– Câtă vreme a ţinut asta?
– Destulă vreme, vreo doi ani. Era singur cu desăvârșire. Și să vedeţi, în partea de jos a chiliei sale se făcuse o crăpătură. Iarna intra pe acolo un curent prospeţel… Dar acela, în mijlocul durerilor și al frigului, psalmodia și slavoslovea pe Dumnezeu.
În boală psalmodia este medicament. Și grav bolnav să fie cineva și să sufere mult, când aude o psalmodie, îl mai lasă puţin durerea. Dacă va putea și el însuși să psalmodieze puţin, atunci chiar se va distra. Iată, eu în noaptea aceasta am suferit mult, dar am cântat la diapazon. Tot curajul pe care l-am avut, l-am dat acolo. Și știi câtă putere mi-a dat această psalmodie[4]?
[1] Organizaţia Asigurărilor Agricole.
[2] Stareţul se adresează unei monahii foarte bolnave, dar cu multă mărime de suflet.
[3] Psalmul 33, 2.
[4] Stareţul a spus aceasta la 11 iunie 1994, cu o lună înainte de adormirea sa.
Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
În spatele încercării se ascunde binecuvântarea lui Dumnezeu
Sfântul Cuvios Efrem Filotheitul din Arizona
Aproape toți datorează întoarcerea lor la Dumnezeu unei încercări
Mâhnirea este un lucru rău. Însă în spatele acestui rău, în spatele durerii, în spatele mâhnirii, în spatele încercării, se ascunde binecuvântarea lui Dumnezeu, se ascunde nașterea din nou, replăsmuirea omului, a familiei. Aproape toți datorează întoarcerea lor la Dumnezeu unei încercări.
Li se pare că toate merg bine și nu-și mai aduc aminte de Dumnezeu. Însă Dumnezeu le ia copilul. Să vezi atunci bocete, durere, plânsete și celelalte. După acestea toate vine Harul lui Dumnezeu și adumbrește, iar oamenii se liniștesc, se apropie de Biserică, vin la spovedanie, se apropie de preot. Datorită copilului lor merg la Biserică. Durerea îi face să caute, să se roage pentru odihna lui, să plătească Liturghii.
Inima, care mai înainte era împietrită și nu primea nimic, acum, înmuiată de durere, se face primitoare a cuvintelor lui Dumnezeu. Gândește-te la un om în vigoarea tinereții. Diplome, slăviri, sănătate, toate frumoase. Dar când îl doboară la pat o boală, atunci începe să gândească diferit. „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune. Se poate să mor. Și atunci ce folos din toate acestea?”. Se apropie de el un om și-i dă o carte, spunând: „Citește această carte și vezi ce spune!”. Aude și un cuvânt al lui Dumnezeu, dar de data aceasta îl ascultă cu atenție. Durerea i-a pregătit deja inima și a făcut-o potrivită pentru primirea cuvântului lui Dumnezeu. Și astfel se face replăsmuirea omului. Iar după ce se face bine, se ridică din patul durerii și de acum înainte își trăiește viața cu luare aminte, nemaitrăind ca mai înainte cu mândria și închipuirea de sine pe care o avea.
Boala și mâhnirea sunt, prin excelență, medicamentul purtării de grijă a lui Dumnezeu, necesar pentru a-l aduce pe om lângă El și a-i spori virtutea.
Iov era cel mai bun om de pe pământ, însă Dumnezeu a voit să-l facă încă și mai bun. Și a fost slăvit de atunci de când a fost încercat. Era un om bun, evlavios etc., dar fără încercarea pe care a suferit-o, Iov nu era cunoscut. Însă din clipa în care a fost încercat și s-a luptat și s-a nevoit și s-a încununat și s-a îmbogățit, de atunci înainte a început slava sa și s-a întins și răspândit până astăzi. Pilda sa este strălucitoare și-l întărește pe orice om care este încercat. Dacă el, fiind sfânt, a fost încercat, cu atât mai mult vom fi încercați noi, care suntem păcătoși. Și rezultatul a fost că încercarea l-a sfințit și mai mult, i-a dat iarăși ani de viață și l-a binecuvântat cu bunuri îndoite și întreite față de acelea pe care le pierduse, făcându-se astfel pildă luminoasă peste veacuri pentru fiecare om îndurerat, care să se ajusteze potrivit pildei, să se sprijine pe ea și se ușureze și el și să spună: „Precum a binevoit Domnul, astfel a și făcut. Fie numele Domnului binecuvântat” (Iov 1, 21). Își pleacă capul și spune: Domnul a dat, Domnul a luat. Și dacă mi-a luat copilul, oare nu El mi l-a dat? L-a luat. Unde este copilul meu? În Cer? Dar ce face acolo? Se odihnește…
În spatele fiecărei încercări se ascunde voia lui Dumnezeu, iar folosul – pe care în acea vreme se poate să nu-l vadă – însă odată cu trecerea vremii îl va cunoaște.
Există foarte multe pilde de acest fel. Cum ar fi cea a Sfinților Andronic și Atanasia. Aceștia erau căsătoriți. Andronic era meșter aurar și avea multă bogăție. Cu o parte din ce câștiga își întreținea familia, o parte o dădea la săraci, iar a treia parte din câștigul său o dădea, fără dobândă, la oamenii care nu aveau bani. Aveau două copile binecuvântate. Dar într-o zi au murit amândouă din pricina unei boli. Le-au îngropat pe amândouă deodată. Atanasia, sărmana, plângea nemângâiată deasupra mormântului celor două fete ale ei. Plângea și Andronic, dar după o vreme a plecat spre casă. A rămas acolo sărmana Atanasia, plângând lângă mormânt. „Copiii mei” și „copiii mei”. Era spre apusului soarelui, când deodată vede venind un monah, care i-a spus:
– Soro, de ce plângi?
– Cum să nu plâng, Părinte? Mi-am îngropat amândoi copii, îngerașii mei. I-am pus în mormânt, iar eu și bărbatul meu am rămas singuri. Nu avem nici o mângâiere.
– Copiii tăi sunt în Rai cu Îngerii. Sunt în fericirea și bucuria lui Dumnezeu, iar tu stai și plângi? Mai ești și creștină.
– Cu adevărat, trăiesc copiii mei? Sunt Îngeri?
– Sigur că sunt Îngeri copiii tăi.
După acestea, Adronic și Atanasia s-au făcut monahi și s-au sfințit.
Sursa: Starețul Efrem Filoteitul, Sfaturi duhovnicești pentru dobândirea sănătății sufletești și a mântuirii noastre. Editura „Orthodoxos Kypseli”, Thesalonic.
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu