RÂNDUIALA RUGĂGIUNII cum se cuvine a primi pe evreii ce vin a fi botezați

Citiți, chiar și parțial, această Rânduială. Ea ne arată poziția corectă a Bisericii noastre față de neamul evreiesc. Nici vorbă de ură, de ostilitate, ci doar un respect deosebit pentru adevăr, dar mai ales pentru Adevăr. Tocmai aceasta i-a determinat pe ecumeniștii români să excludă această Rânduială din cărțile bisericești, să încerce să o facă pierdută și uitată, iar mai târziu s-o înlocuiască cu făcătura lor. În această făcătură nu găsim vocabule precum erezie, schismă, rătăcire, păgân, rea credință, ca și cum acestea n-ar exista. Cenzura s-a exercitat din ordinul evreilor, care nu suportă, ca neam ales ce se pretind, să li se spună în față adevărul, fără eufemisme, vorbe meșteșugite, temenele și dulcegării.
De ce păstrăm această Rânduială în forma ei curată? Pentru că unul din semnele sfârșitului veacului acestuia va fi venirea în masă a evreilor la Credința Ortodoxă.

RÂNDUIALA RUGĂGIUNII
cum se cuvine a primi pe evreii ce vin a fi botezați

După ce întrebăm pentru ce pricină voiesc a se boteza, nu cumva pentru vreun câștig sau vreo datorie, sau oarecare folos lumesc; și după ce se făgăduiesc că numai pentru mântuirea sufletului voiesc a face aceasta, atunci Preotul înștiințând pe Arhiereu, ia pe catehumen și îl duce înaintea ușilor bisericii, și intrând singur în biserică merge în Sfântul Altar, și închinându-se de trei ori înaintea Sfinte Mese, dă slavă lui Dumnezeu pentru întoarcerea aceluia, rugându-se ca să-l lumineze cu lumina cunoașterii și să-i dea har a cunoaște calea adevărului; își ia epitrafilul, felonul și ieșind din Altar, strana cântând Psalmul 33: bine voi cuvânta pe Domnul… până la sfârșit. Preotul merge până la ușile bisericii spre apus, și-l întreabă zicând:

Preotul îl întreabă: Cine ești tu

Și răspunde: Om rătăcit din calea mântuirii și rău întunecat de credința jidovească.

Preotul îl întreabă: Pentru ce ai venit către Sfânta Biserică a lui Dumnezeu și ce dorești de la dânsa?
Răspunde: Am venit a mă învăța de la dânsa credința și doresc să mă unesc cu dânsa.

Preotul întreabă: Ce-ți va da ție credința?

Răspuns: Viața veșnică.

Și iarăși Preotul zice lui:
Pe această sfântă și fără de prihană și mântuitoare credință creștinească, pe care o ține însăși Sfânta, Sobornicească și Apostolească Biserică, de o vei ține și tu, bine vei face, că pe aceasta au propovăduit-o dumnezeieștii Apostoli, și au învățat să creadă în ea toate limbile; pe aceasta au mărturisit-o Sfinții Mucenici și cu sângele lor au pecetluit-o; pe aceasta au arătat-o și purtătorii de Dumnezeu Părinți, adică cele șapte Soboare a-toată-lumea și au întărit-o. Această credință, cei care o vor ține tare, fără a se îndoi până la sfârșitul vieții lor, abătându-se și ferindu-se de toate faptele cele rele și bine făcând în toată vremea, se vor mântui și se vor face moștenitori Împărăției Cerurilor. Dar creștinului nimic nu-i folosește numai dreapta credință, fără fapte bune; căci credința fără fapte este moartă, precum și faptele cele bune fără dreapta credință sunt moarte, și nimic nu folosesc; ci se cuvine celui ce crede, totdeauna a se abate de la rău și a face binele. Pentru aceasta dar, și tu de vreme ce dorești să fii creștin și să moștenești viața cea veșnică, dator ești să crezi precum ți-am spus, și crezând să te lepezi de toate obiceiurile evreiești, și fugind de acelea ca pierzătoare de suflet, totdeauna să te ferești a nu te mai amăgi de ele. Iar faptele cele rele sun acestea: mândria, lăcomia, viclenia, necurăția, desfrânarea, pizma, îmbuibarea, beția, mânia și lenevia către lauda lui Dumnezeu și către toată fapta bună. Cine face deci acestea, nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Iar tu, de voiești a te face moștenitor al împărăției lui Dumnezeu, biruiește acele păcate cu aceste fapte bune: cu smerenia pe mândrie, cu îndurarea și milostivirea pe lăcomie, cu curăția pe necurăție, cu iubirea și mila pe pizmă, cu postul și mâncarea cumpătată pe îmbuibare, cu nevoința cea bună, cu cucernicia, cu privegherea la rugăciune și cu bună credință, pe lene. Deci învingând astfel aceste rădăcini ale păcatelor, vei putea să te ferești de ramurile lor.
Preotul îl întreabă: Voiești această sfântă și fără de prihană credință creștinească, să o primești din inimă și de la dânsa să te înveți, și să o ții neclintită, și până la moartea ta să petreci într-însa?

Răspuns: Cu adevărat, din toată inima doresc această sfântă credință și faptele cele bune creștinești, și voi petrece în amândouă, cu harul lui Dumnezeu, până la moarte, așa mă făgăduiesc.
Preotul zice către dânsul: Pleacă genunchii înaintea Domnului Dumnezeului nostru.
Iar el îndată îngenunchind înaintea ușilor bisericii, ține mâinile cruciș la piept, iar Preotul binecuvântându-l pe cap de trei ori, zice: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfțntului Duh.
Strana zice: Amin.
Și îndată zice rugăciunea aceasta, punându-i numele:

Domnului să ne rugăm
Bine ești cuvântat, Doamne Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care alegi Ție popor ales din toate neamurile, râvnitor de fapte bune; și pe acest rob al Tău (N), ce a venit acum la Biserica Ta cea Sfântă, binecuvântează-l și-i deschide ochii cei înțelegători ai inimii, deschide-i urechile spre ascultarea dumnezeieștilor Tale cuvinte și-l fă părtaș catehumenilor, ca la timpul cuvenit, să se învrednicească de Sfântul Botez și de haina nestricăciunii.

Și îndată binecuvântându-l pe cap, de trei ori, zice:
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh
Strana: Amin
Preotul iarăși zice: Scris să fie numele tău între catehumeni.
Și iarăși se roagă peste dânsul, zicând rugăciunea aceasta:
Tu Stăpâne Dumnezeule, Părinte, Care ai trimis lumii mântuire pe Sfântul Tău Cuvânt, ca să plinească toate spre Dumnezeiasca Ta cunoștință; Tu ai smuls sufletul robului Tău de la cel viclean; Tu luminează-l și-l povățuiește spre sfințire întru Hristosul Tău, și să nu lași niciun duh viclean să aibă intrare într-însul, că Tu singur ești Mântuitorul neamului nostru ți Ție slavă și mulțumită aducem, împreună și Unuia-Născut și Presfântului și bunului și de viață Făcătorului Tău Duh., acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi îi dă să învețe Simbolul credinței: Cred într-Unul Dumnezeu… și Tatăl nostru… Iar mai vârtos să-l învețe a iubi pe Domnul Dumnezeul nostru din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul, și să se ferească de păcat, mergând la Biserică 40 de zile, sau cât va crede de cuviință, postind după putere, nemâncând carne, nici brânză, nici ouă, ci numai sâmbăta și duminica, și făcând închinăciuni în toate zilele, zicând de 300 de ori pe zi: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Iar a patra sută zice: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Dumnezeu pentru mine păcătosul.

Și așa îl învață adeseori, cercându-l și ispitindu-l, de vine cu adevărat pentru sfânta credință, și în acest chip, fiind de multe ori ispitit și plinind și rugăciunea ce i s-a poruncit, îl face pe el catehumen.

CATEHEZA I
Mai înainte de Botez cu cinci zile, cel ce vrea să se boteze, stând înaintea ușilor bisericii, Preotul intră în Sfântul Altar și luându-și epitrahilul și felonul, se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese. Și ieșind, citesc Psalmul al 8-lea; Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău… tot până la sfârșit. Și venind Preotul la ușile bisericii, îl întreabă așa:

Întrebare: Mai întâi, te întreb pe tine de te lepezi de toată credința jidovească și de toate născocirile lor, și de toată lupta lor împotriva lui Dumnezeu, ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos, și asupra Preacuratei Maicii Sale, și asupra tuturor Sfinților, și asupra tuturor creștinilor, și de toată defăimarea lor împotriva Bisericii, ca a unor potrivnici lui Dumnezeu, și îi afurisești pe ei?

Răspuns: Mă lepăd de toată credința jidovească și de toată defăimarea ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și asupra Preacuratei Maicii Sale, și asupra tuturor creștinilor, mă lepăd de toate ale evreilor ca de a unor potrivnici ai lui Dumnezeu, și-i afurisesc pe dânșii.

Întrebare: Te lepezi de tăierea împrejur, de sâmbătă, , de azime și de toate sărbătorile lor, și de spălări, de mâncăruri și alte obiceiuri evreiești și le afurisești pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de cele ale Legii Vechi ca de cele ce acum au trecut, și de celelalte obiceiuri evreiești care sunt potrivnice lui Dumnezeu, și le afurisesc pe ele.

Întrebare: Te lepezi de învățătura cea potrivnică lui Dumnezeu, a cărții numită Talmud, pe care rabinii jidovi au făcut-o după insuflarea diavolească împotriva dumnezeieștilor Scripturi, schimbând tâlcuirea lor într-alt chip, scriind și învățând basme și hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos și a tuturor Sfinților, te lepezi și le afurisești pe acelea?
Răspuns: Mă lepăd de toate învățăturile jidovești cele spre defăimarea lui Dumnezeu și de blestemata lor carte numită Talmud, și de toată tâlcuirea ei, și le afurisesc pe ele.

Întrebare: Te lepezi de sinagoga evreiască, de posturile lor, de rugăciunile lor, de obiceiurile lor, de vicleniile lor, și le afurisești pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate acestea din toată inima mea, și le afurisesc pe ele.

Întrebare: Te lepezi de mesia cel mincinos așteptat de evrei, și-l blestemi pe el și pe toți cei ce așteaptă venirea lui cea pieritoare.
Răspuns: Mă lepăd de mesia cel așteptat de evrei și-l blestem pe el, și pe toți cei ce așteaptă venirea lui cea pieritoare.

Întrebare: Dorești cu adevărat din tot sufletul și din toată inima ta să te unești cu Hristos, și fără nicio îndoială sau fățărnicie mărturisești că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu, și crezi într-Însul?
Răspuns: Doresc cu adevărat fără fără nici o îndoială și fără fățărnicie să mă unesc cu Hristos, și din toată inima mea și din tot sufletul meu cred că Domnul nostru Iisus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Celui viu, și cred într-Însul.

Preotul zice:
Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vină, Cel ce este binecuvântat în veci. Amin.

Și Preotul citește deasupra lui rugăciunea aceasta:
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Ziditorule și Făcătorule a toate, Cel ce voiești ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vie, caută spre robul Tău acesta ce s-a făcut catehumen, și-l izbăvește pe dânsul de vechea înșelăciune și de cursele celui potrivnic; cheamă-l pe el la viața cea veșnică, luminează-i sufletul și trupul, și-l unește pe dânsul cu turma Ta cea cuvântătoare, care cheamă numele Tău cel sfânt; ca și el împreună cu noi să slăvească preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Și după rugăciune, iarăși îl învață ale credinței întărindu-l, și după ce-l binecuvântează, îl sloboade până a doua zi.

CATEHEZA a II-a
Iar a doua zi, sau după Vecernie Preotul face început, ca și la cealaltă zi: întâi rugându-se apoi luându-și epitrahilul și felonul iese din Altar, citind strana Psalmul 22: Domnul mă va paște și nimic nu-mi va lipsi… Apoi Preotul stând înaintea ușilor, zice către catehumen:

Întrebare: Cu adevărat te-ai lepădat de toată credința evreilor care nu cred pe Hristos a fi Fiu al lui Dumnezeu, și de toate învățăturile lor, cele potrivnice lui Hristos, le afurisești și le lepezi pe ele?
Răspuns: Cu adevărat m-am lepădat de toată credința evreilor și de învățăturile lor cele potrivnice lui Hristos, Dumnezeul nostru; le afurisesc și le lepăd pe ele.

Întrebare: Mărturisești că Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, este Dumnezeu în ființă nedespărțit, iar în fețe despărțit, și crezi într-Însul și te închini Lui?
Răspuns: Mărturisesc că Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, este un Dumnezeu în ființă nedespărțit, iar în fețe despărțit, și cred într-Însul și mă închin Lui.

Întrebare: Crezi că Preasfânta Fecioară Maria care a născut pe Hristos, Dumnezeul nostru, a fost înainte de Naștere fecioară, la Naștere fecioară, și după Naștere iarăși fecioară?
Răspuns: Așa cred și mărturisesc, pentru Născătoarea de Dumnezeu, pururea Fecioara Maria.

Întrebare: Crezi și mărturisești că Domnul nostru Iisus Hristos, Unul fiind din Sfânta Treime, Unul-Născut, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, este de la Tatăl Născut înainte de toți vecii, iar mai pe urmă, pentru mântuirea oamenilor S-a pogorât pe pământ, și prin lucrarea Sfântului Duh S-a întrupat din pururea Fecioara Maria și S-a făcut Om adevărat, nedespărțindu-Se de dumnezeirea Sa, într-un ipostas în două firi, neîmpreunat, neschimbat și neamestecat, Unul Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, Dumnezeu adevărat și Om adevărat?
Răspuns: Așa cred și așa neîndoit mărturisesc.
Întrebare: Crezi că Taina Sfântului Botez, căruia dorești să te învrednicești, este în adevăr curățitoare tuturor păcatelor și naștere duhovnicească, și face din fiii piericiunii, fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Împărăâiei Lui pe cei ce cu credință se botează?
Răspuns: Așa cred și mărturisesc pentru Sfântul Botez, și însumi din inimă doresc să mă învrednicesc de acesta.

Întrebare: Crezi că Domnul nostru Iisus Hristos, nu de silă, ci de bunăvoie, pentru mântuirea neamului omenesc a răbdat chinuri și răstignire cu trupul, și ca un om a murit și S-a îngropat, și a treia zi cu puterea lui Dumnezeu Tatăl a înviat și la cer cu trupul S-a înălțat, și șade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, de unde iarăși va să vie să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit?
Răspuns: Toate acestea le cred și cu adevărat din inimă mărturisesc.

Întrebare: Cinstitele icoane, care închipuiesc trupeasca arătare a Cuvântului lui Dumnezeu către oameni, ale Născătoarei de Dumnezeu, ale sfinților îngeri și ale tuturor Sfinților, le cinstești cu adevărat și le săruți cu dragoste, și pe cei ce nu le primesc și încă le numesc idoli, îi afurisești?
Răspuns: Cu toată inima le cinstesc și cu dragoste le sărut; și de cei ce le numesc idoli, mă lepăd ca de niște necredincioși, și-i afurisesc.

Întrebare: Fiindcă toate acestea le-ai mărturisit, cu adevărat înaintea Domnului Iisus Hristos, către Care ai alergat, spune-mi cu jurământ înaintea a toată Biserica.

Și de poate citi, ține cartea în mâini și citește, iar de nu, atunci nașul sau vreunul din clerici spune, și el zice după dânsul toate acestea, așa:

Eu, (N) care astăzi dintre jidovi vin la credința creștinească, și care toate mai întâi cu adevărat le-am mărturisit înaintea Domnului Dumnezeului meu, Știutorul tuturor celor văzute și nevăzute, iată acum și înaintea Sfintei Biserici le mărturisesc cu adevărat și cu jurământ încredințez această mărturisire a mea, cum că nu pentru vreo nevoie sau frică, sau sărăcie, sau pentru vreun câștig sau înșelăciune, sau pentru vreo nedreptățire din partea jidovilor, ci numai pentru că sunt doritor de credința cea creștinească, cunoscând că toți care nu cred întru Hristos, Care este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, aceia pier; pentru aceasta zic: voiesc să mă fac creștin și doresc să mă învrednicesc de Sfântul Botez. Iar de umblu cu vicleșug, adică acum să mă fac creștin și apoi iarăși să mă întorc la legea jidovească, să vină asupra mea acum și în toate zilele vieții mele toate blestemele ce le-a scris Moise în a doua lege; să mă lovească zbuciumul lui Cain și lepra lui Ghiezi. Și peste toate acestea, să fiu supus la mare pedeapsă de către cârmuirea bisericească, iar în veacul viitor să fiu blestemat și de trei ori blestemat; și sufletul meu să fie rânduit cu satana și cu toți dracii în gheena și în munca cea veșnică. Amin.

Și îndată Preotul zice:
Binecuvântat este Dumnezeu, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vină; binecuvântat să fie în vecii vecilor. Amin.
Diaconul zice: Cei chemați capetele voastre Domnului să le plecați
Strana: Ție, Doamne.

Și preotul citește rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm

Dumnezeule Cel mare și preaînalt, numit cu nume mare; Care întâi ai luminat întunericul cu cuvântul buzelor Tale și apoi mai trimis pe Unul-Născut Fiul Tău în lume spre curățirea păcatelor noastre, Care șezi pe heruvimi și ești slăvit de serafimi; Căruia se pleacă tot genunchiul, al celor cerești și al celor pământești, și al celor de jos, și toată limba Te mărturisește pe Tine, Împăratul veacurilor; Care ai aflat oaia cea rătăcită și ai așezat-o în Turma Domnului nostru Iisus Hristos; Care întorci pe păcătoși de la înșelăciunea căilor lor, Însuți întoarce și pe robul Tău acesta la lumina cea veșnică. Cheamă-l pe el de la înșelăciunea diavolului, cu bunăvoința Unuia-Născut Fiului Tău. Întărește inima lui în credință și dragostea Hristosului Tău. Dăruiește-i partea și soarta lui în Biserica, pentru că Tu ești Dumnezeul nostru și afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău chemăm. Că totdeauna și întru toate ești binecuvântat, împreună cu Unul-Născut Fiul Tău și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul îl binecuvântează pe cap de trei ori, și-l învață ale credinței, despre faptele bune și despre viața creștinească, și terminând învățătura zice și rugăciunea:

Dumnezeule cel mare și înfricoșător, Cel Sfânt și de oameni iubitor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta în acest ceas înaintea neapropiatei Tale măriri, spre lauda și mărirea minunilor Tale, curățește-ne pe noi, păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, de toată spurcăciunea trupului și a sufletului și ne dă nouă har, cu inimă înfrântă și cu duh umilit să aducem Ție slavă întreit sfântă și mulțumire pentru darurile Tale cele mari, ce ai făcut cu noi și le faci totdeauna întru noi. Adu-ți aminte, Doamne, de neputința noastră și de robul Tău acesta (N), pe care îl chemi la cunoștința Ta, a Unuia Adevăratului Dumnezeu și Tatăl, și a Unuia-Născut Fiului Tău și Dumnezeului nostru Iisus Hristos și a Preasfântului și bunului și de viață Făcătorului Tău Duh. Și să nu-l pierzi pe el și pe noi cu nelegiuirile noastre, ci fă cu dânsul și cu smerenia noastră mare milă, ca, scăpând din întunericul păcatului, să umblăm ziua cu dreptate și, îmbrăcându-nr în arma luminii, să rămânem fără bântuială de toate cursele celui viclean, și cu îndrăznire în toate să Te preaslăvim pe Tine, Unul Adevăratul Dumnezeu, Tatăl Cel fără de început, împreună cu Cel de o ființă și fără de început al Tău Fiu și cu Preasfântul și bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Și terminîndu-se toate acestea, Preotul dezbrăcându-se de veșminte, se duce întru ale sale.

CATEHEZA a III-a
Iar a treia zi, ca și la cateheza a doua, Preotul îmbrăcându-se în veșminte, și sărutând dumnezeiasca Masă, iese din Altar, citind strana Psalmul 26: Domnul este luminarea mea…, tot până la sfârșit. Apoi Preotul, mergând în ușile bisericii, zice către catehumen: Descinge-te și te dezbracă. Și dezbrăcându-se acesta de haine, stă înaintea lui cu fața spre răsărit, descins, cu capul gol, desculț, numai în cămașă, ținând mâinile în jos; iar Preotul, suflând de trei ori în fața lui, îi binecuvântează de trei ori fruntea, gura și pieptul, și punând mâna pe capul lui, îi rostește numele, zicând această rugăciune: În numele Tău, Doamne Dumnezeule al adevărului…, (caut-o la catehizați). Și îndată după rugăciune, Preotul face cuvânt către catehumen învățându-l despre credință, dragoste și nădejde și despre toate faptele bune care duc la mântuire și la fericirea cea veșnică. Și terminând cuvântul zice:
Domnului să ne rugăm:

Și citește pe capul catehumenului cu glas tare:
Doamne, Știutorule al celor ascunse, Care știi toate mai înainte de plinirea lor, Cel ce nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, Însuți caută din locașul Tău cel din înălțime, spre robul Tău catehumenul acesta și îi deschide lui ochii inimii ca să primească taina Unuia-Născut Fiului Tău și Dumnezeului nostru. Naște-l pe el a doua oară prin apă și prin Duh, spre veșnica Ta împărăție, ca și el împreună cu noi să mărească preacinstit numele Tău, al Tatălui, Celui fără de început, împreună cu al Celui de o ființă Unuia-Născut Fiului Tău și cu al Preasfântului și bunului și de viată Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Cei chemați ieșiți, iar cei credincioși Domnului să ne rugăm. Strana: Doamne miluiește.
Iar Preotul întorcându-se spre Altar, citește rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, adu-Ți aminte de noi păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, când chemăm numele Tău cel sfânt, ca să nu ne rușinezi pe noi de așteptarea milei Tale, ci dăruiește nouă, Doamne, toate cererile cele spre mântuire. Învrednicește-ne să Te iubim, să ne temem de Tine din toată inima noastră și să facem întru toate voia Ta. Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Și terminând acestea toate, Preotul dezbrăcându-se de veșminte în Altar, se duce întru ale sale.

CATEHEZA a IV-a
Precum la întâia și a doua catehizare, așa și la a patra, catehumenul stă la ușa bisericii; Preotul intră în Altar și îmbrăcându-se în veșminte, iese în timp ce strana cântă: Aduceți Domnului fii ai lui Dumnezeu… Și vine la ușa bisericii, unde catehumenul stă descins, cu capul gol desculț, numai în cămașă, ținând mâinile în jos, și căutând spre răsărit; iar Preotul, suflând de trei ori în fața lui, îi binecuvântează fața și pieptul, apoi zice: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește, și citește rugăciunea jurământului întâi: Să te certe pe tine Domnul, diavole… ( caut-o înapoi la catehizați). Și se citesc toate de rând cu rugăciunile lepădării a doua și a treia, precum învață acolo. Apoi ecfonis: Cu harul și cu iubirea de oameni… După aceea zice Preotul: Pace tuturor. Cei chemați capetele voastre Domnului să le plecați. Strana: Ție, Doamne. Preotul: Domnului să ne rugăm:
Și citește rugăciunea aceasta în taină:

Binecuvântează și acum, Doamne, pe robul Tău, catehumenul acesta, pe care l-ai chemat cu chemare sfântă la prealuminata lumină a cunoștinței Tale, și dă lui putere de cunoaștere ca să se facă catehumen; umple-l pe el de Duhul Tău Cel Sfânt, ca și el să fie împreună cu oile cele însemnate de Tine, Păstorul cel adevărat, prin însemnarea Sfântului Tău Duh și, fiind mădular cinstitei Biserici, să se învrednicească cu adevărat de fericita nădejde în Împărăția Ta, pentru ca și el să mărească preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfârșind toate acestea, Preotul dezbrăcându-se de veșminte în Altar, se duce întru ale sale.

CATEHEZA a V-a
Deci, sosind vremea ca să se lepede catehumenul de satana și să se unească cu Hristos, merge iarăși înaintea ușilor bisericii, iar Preotul intrând în Altar se îmbracă în veșminte, și iese afară, pe când strana citește Psalmul 41: În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor… Și venind la ușa bisericii, unde catehumenul stă cu capul gol, descins, dezbrăcat, căutând spre răsărit, zice către dânsul:
Stai cu frică și, făcându-ți Sfânta Cruce, descinge-te și te dezbracă. Iată a sosit vremea să te faci catehumen. Leapădă dar toate lucrurile cele spurcate și faptele cele viclene și, ca și cum ai fi fost robit, stai ca Iisus Hristos să te răscumpere. Întoarce-te acum spre apus și întinde mâinile tale, lepădând de la tine pe diavolul, defăimându-l, suflând asupra lui.
Iar catehumenul, întorcându-se cu fața spre apus, având mâinile întinse, ca și cum ar lepăda pe cineva de la sine, suflă.

Preotul iar zice:
Întoarce-te spre răsărit, ținându-ți mâinile în jos.
Iar el întorcându-se cu fața spre răsărit, cu mâinile în jos, iarăși zice Preotul:
Cugetă în mintea ta și vezi de este în tine vreun lucru potrivnic, și cu suflare leapădă-te de el.
Iar el întorcându-se spre apus, suflă și scuipă. Și făcând aceasta, Preotul zice iarăși:
Întoarce-te spre răsărit, ținându-ți mâinile în jos.
Iar el, întorcându-se, Preotul zice:
Să nu fii fățarnic ca Iuda, având gând îndoielnic, căci Cuvântul lui Dumnezeu știe inima ta și lăuntrul tău și este mai ascuțit decât sabia cea cu două tăișuri. Iată acum diavolul stă la apus și scrâșnește cu dinții, își smulge părul plesnind cu mâinile și, mușcându-și nebunește buzele sale, își plânge pustiirea, văzând libertatea ta. Întoarce-te dar spre apus, și ținând mâinile întinse, lepădă-te de el, și suflă asupra lui; și întorcându-te la răsărit, te unește cu Hristos.
Iar el întorcându-se spre apus, avându-și mâinile întinse, suflă și scuipă, și iarăși se întoarce spre răsărit, și făcând aceasta, Preotul zice:
Iată acum puterile cerești, îngerii și arhanghelii, nevăzut scriind cuvintele tale; heruvimii și serafimii din cer privesc să ia făgăduința ta și să o ducă Stăpânului: că te lepezi de vrăjmașul și că te unești cu Mântuitorul Hristos.

Și îndată zice către dânsul:

Întoarce-te spre apus, ținându-ți mâinile întinse, și la toată întrebarea, cu luare aminte să-mi răspunzi.
Și întorcându-se spre apus, având mâinile în jos, îl întreabă Preotul: Te-ai lepădat de satana? Și celelalte, caută-le înapoi la Botez. Și așa urmează pe rând tot Botezul până la sfârșit.