„Aceia care nu primesc întregul adevăr dumnezeiesc, ci doar o parte din el, şi care-l amestecă cu minciuna, nu aparţin turmei lui Hristos. Tot astfel, şi aceia care în aparenţă sunt în staul, dar lăuntric se rup de El, de dogmele şi canoanele Lui, nu sunt mădulare ale Lui’’, spune Arhimandritul Serafim Alexiev.
Duhul umanist înşelător al timpurilor noastre schimbă duhul evanghelic şi este împotriva Sinoadelor Ecumenice, atrăgând pe mulţi în capcana încălcării Adevărului. Zice Apostolul Neamurilor : „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de Credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.” (II Tesaloniceni 2, 3-4).
Vrăjmaşul omenirii îi indeamnă pe ierarhii semnatari ai documentelor eretice din Creta, catre neascultarea de Maica Biserică, către confuzia cu bună ştiinţă şi învartoşarea inimii, iar trădarea vădită ori ascunsă a Dogmelor şi a Canoanelor este considerată deschidere faţă de lume. Abaterea de la Sfânta Ortodoxie este, prin urmare, o nenorocire în mod hotărât. Iar a rămâne în Adevăr, în ciuda smintelilor de astăzi, este o temelie a nadejdii că Dumnezeu ne va milui. Asistăm cu durere la oprimarea fraţilor ortodocşi ucrainieni din Biserica Canonica Ortodoxă, aflată sub conducerea Mitropolitului Onufrie al Kievului şi a toată Ucraina, de către preoţi şi episcopi schismatici, în subordinea cărora se află trupe paramilitare, care fac legea în parohiile aflate în provinciile Ucrainei. Un aşa zis Patriarh „onorific”, Filaret, ,,hirotoneşte’’ episcopi necanonici, care sunt demişi de „Mitropolitul” schismatic Epifanie, instaurat de Bartolomeu. Canoane şi Dogme sunt încălcate, iar frica de Dumnezeu nu mai există.
În toate aceste tulburări, neoranduieli si suferinţe, să ne păstrăm duhul tare al Credinţei în inima noastră, aşa cum ne sfătuieste un pustnic anonim din sec, al XV-lea, al cărui nume îl ştie Împaratul Ceresc, cu siguranţă: „Inima ta e mică. Nu primi nimic de prisos. Lasă loc în inima ta numai pentru Dumnezeu şi pentru dragostea ta pentru El [..]Dacă continui lupta şi nu laşi jos armele şi nu părăseşti campul de luptă, ci, mai degrabă nu bagi in seama înfrângerile de dinainte, dacă ţii cu tărie scutul Credintei şi ţii pe cap coiful mântuirii şi nu laşi să-ţi scape sabia duhului, adică sabia cuvântului lui Dumnezeu (cf. Ef. 6: 16-17), atunci vei câştiga biruinţa, şi premiul va fi al tău. Este Cineva care va lupta alături de tine, şi, dacă chiar vrei să ştii, El deja l-a biruit pe vrăjmaş, care [vrăjmaş] este si vrăjmaşul tău. Dumnezeu Însuşi este cu tine; El este Compatriotul tău, Apărătorul tău, al tău cu totul.”
Dr. Gabriela Naghi
-Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel(2;3,4) -,,Cugetarile unei inimi smerite“, Editura Egumeniţa
În Ucraina situația este din ce in ce mai dramatica, biserici vandalizate, preoți și monahi loviți, în satele și orașele din Ucraina este jale, Bartolomeu doarme liniștit
Doarme pentru ca si-a ajuns scopul. A produs schism si acum lucreaza de zor sa o desavarseasca, intocmai cum ii dicteaza stapanii care l-au facut patriarch. Ma ingrozesc cand ma gandesc ce-l asteapta. Mosneagului insa nu-I pasa.
Din pacate ne va afecta si pe noi romanii ortodoxi!
Nu te teme, frate Stan. Cauta sa ai o asezare sufleteasca buna, si de-acolo e lucrul lui Dumnezeu, Purtatorul nostru de grija. Sursum corda! Doamne ajuta.
Primul canon al Sfântului Vasile cel Mare spune în mod explicit că oricine intră în schisma pierde imediat succesiunea apostolică și preoția și nu mai poate sluji sau transmite harul preoției, în măsura în care el însuși a căzut departe de harul Duhului Sfânt și este laic.
Se pune problema pacatului si virtutii in Biserica lui Hristos.
Noțiunile de bine și de rău ar putea fi șterse în Biserică, prin incalcarea sfintelor canoane : cu o lovitura de creion, păcătoșii de ieri pot fi declarați preoți evlavioși și preoți evlavioși – păcătoși.
Este vorba atat de situatia din Ucraina, cat si de cea din BOR, unde ierarhii in exercitiu au caterisit samavolnic Preotii, care au intrerupt pomenirea canonic, nesocotind dumnezeiestile canoane si interpretandu-le in duh lumesc, fara frica de osanda si pedeapsa.
După cum afirmă şi Părintele profesor Floca, „Mântuitorul n‐a înzestrat Biserica cu norme de drept, cu un «cod de legi juridice», ci numai cu har, cu adevăruri de credinţă şi cu norme religioase şi morale. Prin normă canonică se intelege„un principiu sau o regulă de conduită cu caracter general şi impersonal, instituită sau sancţionată de Biserica a cărei respectare este obligatorie şi garantată de organele puterii bisericeşti şi de opinia obştii credincioşilor din cadrul Bisericii”.
Patriarhii vremelnici ale celor doua cetati, una aflata in tara musulmana, cealalta o colonie la discretia marilor puteri politice ale lumii, impreuna cu sinoadele lor simbriase, au dat dovada ca nu merita sa fie numiti adevarati fii ai Bisericii, prin infaibilitatea la care au aderat cu inteaga lor simtire, de sorginte eretic-papistasa.
Nu au pocainta, pentru ca nu au gresit in fata lui Dumnezeu si a constiintei lor, semn că nu sunt fii adevărati al lui Dumnezeu şi al Bisericii, dupa cum grăieşte Pavel: „Răbdaţi spre înţelepţire. Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi”.
(Evrei 12, 7-8).
Poate isi reamintesc cuvintele dumnezeescului Nicodim Aghioritul:
Pe scurt, îţi spunem, frate să alegi unu din două; ori aici să primeşti, în chip vremelnic, canonul păcatelor tale, ori dincolo, pentru vecie. Dacă-l primeşti aici, scapi de cel de acolo;dacă aici nu-l primeşti, ai să-l capeţi, fără greş, acolo, şi pe vecie. Precum şi Gavriil al Filadelfiei, scrie în cartea sa despre Taine: „Cel ce nu s-a supus (canoanelor) trebuie sa fie trimis la scaunele de judecată de dincolo, şi va da socoteală de nelegiuirile pe care le-a săvârşit, ca unul ce a încălcat aşezămintele Sf. Biserici”.
Frate, trebuie să-l împlineşti, pe cât este cu putinţă, mai repede, câtă vreme te afli în harul lui Dumnezeu, şi să nu amâni, fiindcă, nu ştii ce ţi se va întâmpla în ziua viitoare: „Căci nu ştii la ce poate da naştere ziua de mâine” (Pildele lui Solomon 27,1).
Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox. Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, Ed. IBM‐BOR, Bucureşti, 1990, p. 45.,
Carte foarte folositoare de suflet, Sfântul Nicodim Aghioritul
Sa fie blagoslovite cuvintele Sfintiei Voastre, Parinte Vasile!
In temeiul celor spuse primiti in dar impreuna cu toti cititorii blogului, un margaritar din tezaurul lasat de Sf.Iustin Popovici:
Despre Ortodoxie
Sf. Iustin Popovici
Bogăția noastră nemăsurată și nesecată este credința noastră Ortodoxă. Prin ea se întăresc toate cerurile, toate ale lui Dumnezeu sunt ale noastre și ceea ce e mai prețios decât orice – însuși Preadulcele nostru Domn Iisus Hristos, iar împreună cu El toate fericirile și bucuriile veșnice.
De când Domnul Iisus Hristos este pe pământ, nu mai există prăpastie între pământ și cer, între Dumnezeu și om; unite sunt cele ale lui Dumnezeu cu omul, cele cerești cu cele pământești, cele veșnice cu cele vremelnice. Trupul divino-uman al lui Hristos – Biserica – este palatul ceresc-pământesc în care se trăiește viață veșnică divino-umană prin credința ortodoxă, adevărată, apostolică, divino-umană, patristică în Domnul Iisus Hristos. Nu există morți în biserica lui Hristos. Toți cei din ea sunt vii, și încă vii fără de moarte; încă pe pământ sunt nemuritori prin har, iar după strămutarea în acea lume sunt încă și mai deplini, mai puternici, cu neputință de învins, nemuritori.
Aici (în Biserică) îngerii trăiesc între oameni, „bucuria și adevărul s-au întâlnit”, timpul se măsoară cu veșnicia, credința se unește cu nemurirea. Iar omul între toate aceste sfințenii se împărtășește de nemurire și veșnicie, trăind cu sfintele lui Hristos Taine și cu sfintele lui Hristos fapte; hrănitoarea tuturor mai nemuritoare decât însăși nemurirea e sfânta credință ortodoxă apostolească și a Sfinților Părinți. Ea este cea mai mare comoară a ființei omenești în cer și pe pământ.
Pe pământ creștinul nu are loc pentru deznădejde, căci dacă Domnul a coborât în lume și prin Biserica Sa a rămas în ea, cum atunci poți să lași loc deznădejdii în sufletul tău? Căci însuși Domnul este aici, lângă noi, în mijlocul nostru! Strigă către El numai și privește – ești în întregime în îmbrățișările Lui! și cine poate să te ia atunci din mâinile Lui – care dușman, care om, care diavol, care iad? Nici o putere, nici o putere rea nu ne poate despărți de dragostea Sa. Prin El suntem totdeauna mai puternici decât orice rău, decât orice păcat, decât orice iad, decât orice demon și decât toți aceștia luați împreună. Toată înțelepciunea creștinului constă în aceasta: să se țină necontenit de Domnul Iisus Hristos, să se țină prin rugăciune, prin post, prin milostenie, prin dragoste, prin blândețe, prin smerenie, prin răbdare, prin pocăință, prin Sfânta Împărtășanie, prin Sfânta Spovedanie – prin toate acestea să se țină de El, nedespărțit prin nimic și de către nimeni de dragostea Dumnezeului și Domnului nostru – prin fiecare Sfântă Taină și prin fiecare faptă plăcută lui Dumnezeu. Atunci peste toate morțile, peste toate chinurile totdeauna vei triumfa prin bucurie – bucuria credinței, bucuria mântuirii…
Multumim pentru aceste frumuseti din tezaurul Sfintei noastre Biserici.