Sfântul Isaac Sirul spune: „Pentru păcat şi mândrie se depărtează de om îngerul păzitor, care mai înainte îl îndemna la dreptate. Şi se apropie de el duhul întunericului şi din acel moment omul nu se mai îngrijeşte de dreptate. Dar, când se apropie Sfinţii îngeri, ispititorii pleacă şi se face linişte”.
Şi în cartea Ecclesiastului citim: Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: „A fost o rătăcire!” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău şi să nimicească lucrul mâinilor tale? (Eccles. 5, 5). Căci ceea ce ne ruşinăm a face în prezenţa unui om de vază, nu ne sfiim a săvârşi în prezenţa Îngerului nostru, care totdeauna vede faţa Tatălui Ceresc. Şi în conştiinţa lor toţi oamenii trebuie să recunoască acest lucru. Aşadar, pe fiecare om trebuie să-l reţină de la păcat conştiinţa faptului că Îngerul lui îl vede totdeauna.
De fiecare dată, când Îngerii ne părăsesc (şi noi înşine le dăm acest prilej), diavolul îndată se apropie de noi ca să ne înghită. Dar, pentru că Domnul Savaot nu ne lasă degrabă în voia satanei, deşi merităm acest lucru, atunci şi Îngerii îşi însuşesc Îndelunga Lui răbdare. Ei au stat împotriva lui Valaam când acesta a încercat să facă un lucru rău (Num. 22, 22 ş.urm). Îngerii lui Dumnezeu se bucură nu numai pentru fiecare drept, ce îşi menţine dreptatea sa, dar şi pentru fiecare păcătos, care se căieşte (Lc. 15,10).
Totuşi nu trebuie să ne lăsăm conduşi de sentimentul fals şi neîntemeiat al siguranţei, căci Scriptura vorbeşte şi despre faptul că Dumnezeu îi va preda pe unii oameni satanei, adică îi va lipsi de apărarea şi ocrotirea Îngerilor şi atunci satana nu va mai înceta cu uneltirile sale (Apoc. 20).
Pe lângă faptul că îngerii vor porni la luptă şi vor ridica „un zid”, alcătuit din ei înşişi, în jurul celor ce se tem de Dumnezeu (Ps. 33, 7), mai citim la Isaia cum Dumnezeu, mâniindu-Se, zice:„Acum vă voi face să ştiţi cum mă voi purta cu via mea: Strica-voi gardul ei şi ea va fi pustiită, dărâma-voi zidul ei şi va fi călcată în picioare” (Isaia 5, 5).
De aceea, haideţi să trăim în frica lui Dumnezeu şi să ne rugăm, zicând: „Să fie Sfântul Tău Înger cu mine ca să nu mă biruiască vrăjmaşul cel rău.”
Această formă de rugăciune este împrumutată din 2 Mac. 11, 6 şi 15, 23-24, unde oamenii îl roagă pe Domnul să le trimită pe Îngerul Său cel bun să-l izbăvească pe Israel: „Şi acum, Stăpânitorule al Cerurilor, trimite Înger bun înaintea noastră, care să fie spre frică şi spre cutremur, ca de mărirea braţului Tău să se înfricoşeze cei care cu hulă vin asupra sfântului Tău popor” (comp.: Tob. 5, 22; 24, 7; Num. 20,16).
(Evghenie Goncearov, Pazeste-ţi casa de rău, Editura Egumeniţa)
Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi
Dumnezeu este dator să ajute!
SFẤNTUL PAISIE AGHIORITUL
Odată mă aflam într-o situație dificilă și de aceea am mers la Stareț ca să-i cer ajutorul. Starețul mi-a deschis îndată și m-a băgat repede înăuntru. M-a pus să stau lângă sobă și fără să se grăbească a început să-mi facă un ceai. A pus apă în ibric și și-a făcut Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!” A pus plantele în ibric, și-a făcut din nou Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!” A pus ibricul pe foc și și-a mai făcut odată Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!”. Trecuse destul timp fără să-mi spună niciun cuvânt. Eu îl urmăream și am început să mă enervez de „nepăsarea” lui, pentru că pe mine mă ardeau ale mele. Când a fost gata ceaiul, l-a pus într-o cană și mi-a dat-o. Apoi m-a privit cu acea privire nevinovată și plină de compătimire și foarte liniștit m-a întrebat ce am și pentru ce sunt tulburat. Atunci eu, așa nervos și agitat cum eram, am început să-i spun problemele mele atrăgându-i atenția că lumea afară are multe necazuri. Atunci Starețul a zâmbit, a băut o înghițitură din ceaiul lui și mi-a spus cu multă seninătate: „Ei, și de ce te neliniștești? Te va ajuta Dumnezeu”. Auzind aceste cuvinte m-am mâniat încă și mai mult și cu îndrăzneala pe care o aveam față de el pentru că îl și iubeam mult, i-am spus: „Bine, Gheronda, Dumnezeu ajută o dată, ajută de două ori. Dar, oare, este dator să ajute mereu?” Atunci m-a privit cu seriozitate și mi-a spus ceva care m-a trăsnit pur și simplu: „Da, este dator.” Siguranța cu care a spus aceste cuvinte era atât de mare și era atât de vădit că aceasta o știa direct de la Dumnezeu, încât dintr-o dată toate s-au schimbat înlăuntrul meu. Mi-a dispărut acea stare de nervozitate, m-am liniștit și în sufletul meu s-a așternut o pace adâncă. Aveam însă numai o nedumerire pe care i-am spus-o Starețului: „Bine, dar de ce Dumnezeu este dator să ne ajute?” Iar răspunsul pe care mi l-a dat numai cineva care se simte copil al lui Dumnezeu și are îndrăzneală la El ar fi putut să-l dea: „Dumnezeu ne-a făcut și ne iubește ca pe niște copii ai Săi, de aceea se interesează de noi și simte nevoia să ne ajute.”
Sfântul PAISIE AGHIORITUL – Mărturia domnului Tamiolakis Elefterie din Creta
Dorirea lui Dumnezeu este profund înscrisă în natura noastră
Pr. Macarie Simonopetritul, Arhim. loanichie Bălan
Cine nu caută unirea cu Hristos? Călugări și mireni, athoniți și români, greci sau francezi, oameni din toate vremurile, limbile și națiunile; dorirea lui Dumnezeu este profund înscrisă în natura noastră și Domnul, prieten al oamenilor, n-a încetat niciodată să ne propună mijloace nenumărat de variate de a avea acces la această unire intimă cu El aici jos, și chiar de acum. Este suficient să urmăm calea trasată de părinții noștri spirituali, fără a ne îngriji să modificăm ceva, pentru a ajunge la scopul urmărit.
Cunoașterea teologică este, bineînțeles, foarte utilă, dar ea nu servește decât la a aprofunda, la a ilustra această transmitere vie. Și asta ne confirmă că nimic nu este „de schimbat” în Sfânta Biserică, care ne-a pregătit metoda și instrumentele necesare dobândirii mântuirii noastre.
Pr. Macarios Simonopetritul în dialog cu Pr. Ioanichie Bălan, Popor ortodox, tu ești purtătorul vieții, Ed. Doxologia, 2015
Să nu fii mincinos nici faţă de tine, nici faţă de alţii
Când mărturiseşti mincinos despre tine, tu însuţi ştii că minţi. Când mărturiseşti mincinos despre de alţii, celălalt ştie că tu minţi în legătură cu el. Când te preamăreşti şi te lauzi în faţa oamenilor, oamenii nu ştiu, dar tu ştii că dai mărturie mincinoasă despre tine. Dar dacă repeţi de mai multe ori această mărturie mincinoasă, oamenii se vor lămuri, cu timpul, că minţi. Iar dacă repeţi neîncetat o minciună în legătură cu tine, toţi oamenii vor şti că minţi, şi atunci doar tu vei mai crede în minciunile tale, care vor deveni adevăr pentru tine. Şi te vei obişnui cu minciuna aşa cum se obişnuieşte orbul cu întunericul. Iar când mărturiseşti mincinos despre un alt om, acela ştie că tu minţi. Ai un martor împotriva ta. Şi tu ştii că minţi în legătură cu el, aşa că tu eşti al doilea martor împotriva ta. Iar Dumnezeu este al treilea martor. Aşa că atunci când vei spune o minciună în legătură cu aproapele tău, să ştii că ai trei martori împotriva ta: pe Dumnezeu, pe aproapele tău şi pe tine. Şi să mai ştii că unul din aceşti trei martori te va vădi în faţa întregii lumi. […]
O, Doamne, Dumnezeule cel Drept, cât de nefericiţi sânt oamenii care nu respectă această sfântă poruncă a Ta şi care nu-şi înfrânează inima si limba de porniri nelegiuite!
Ajută-mi mie, păcătosul, o, Doamne, ca niciodată să nu păcătuiesc în legătură cu adevărul. Luminează-mă pe mine cu adevărul Tău, Iisuse Fiule al lui Dumnezeu, şi arde orice minciună din inima mea aşa cum ţăranul arde cuibul de omizi din livada sa. Amin.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Tâlcuiri, Editura Predania