LUNA APRILIE
Ziua a 4-a
Cuvioşii Gheorghe, Puplie, Iosif Melodul, Platon, Teona, Simeon, Fervin, Zosima, Iosif, Zosima; Sf. Muceniţe Fervuta şi Mecadoşta; Sf. Ierarhi Teona şi Isidor; Sf. Mucenic Nichita
,,Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti’’ (Ieşire 20, 4-5). Porunca aceasta vine ca o urmare firească a celei dintâi şi ea trebuie citită cu multă rigoare şi atenţie, căci făcând aceasta, orice om de bună Credinţă va constata cât de credincioasă este Biserica Ortodoxă acestei porunci.
Întâi, Sfânta noastră Biserică nu are în locaşurile sale chipuri cioplite sau turnate. Acestea se găsesc la ereticii catolici care s-au despărţit de Biserică. Sunt acele statui care pot fi văzute în locaşurile celor numiţi romano-catolici sau greco-catolici.
Cât priveşte asemănarea vreunui lucru, nimeni nu trebuie să-şi facă griji. ,,Lucru’’ înseamnă obiect neînsufleţit, cum am scris şi cu alt prilej, or, sfintele icoane sunt chipuri ale fiinţelor.
Cum Dumnezeu nu interzice chipuri de fiinţe sfinte, de Îngeri sau Sfinţi, Biserica Ortodoxă are aceste chipuri sfinte, adică sfintele icoane. Spunem că, dimpotrivă, Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă ,,chipuri de heruvimi cu iscusinţă alese’’ (Ieşire 36, 35) cu care apoi a împodobit cortul mărturiei, fără că să-i treacă prin cap cuiva că aceste chipuri ar fi idoli. Porunca aceasta sfântă s-a dat şi lui Solomon atunci când a zidit templul cel dintâi din Ierusalim. Acesta ,,a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin, înalţi de zece coţi’’ (III Regi 6, 23), iar ,,pe toţi pereţii templului de jur împrejur, pe dinăuntru şi pe dinafară, a făcut chipuri de heruvimi săpate’’ (III Regi 6, 29), împlinind cu mult drag ceea ce Dumnezeu Însuşi poruncise.
Credincioasă poruncilor Dumnezeieşti, Biserica Ortodoxă face chipuri sfinte cu care împodobeşte sfintele locaşuri. Dimpotrivă, cei ce resping sfintele icoane calcă cu brutalitate poruncile şi cad în cea mai neagră rătăcire. Zadarnic răcnesc cu mulţi decibeli iconoclaştii moderni, degeaba ne acuză de idolatrie, păcatul rămâne asupra lor. Cunoaştem pe Adevărtul Dumnezeu, ne trăim Credinţa, fiecare după puterile noastre, am primit de atâtea ori ajutorul lui Dumnezeu având sfintele icoane, încât nu ne vom clinti la niciuna din aberaţiile sectare sau păgâne.
O întrebare trebuie, totuşi, rostită: ce caută ierarhii ,,ortodocşi’’ în adunările nelegiuite ale celor care batjocoresc sfintele icoane? Nu aşteptăm nici un răspuns, pentru că ştim. Ştim ceea ce ascund ei cu atâta grijă, şi aceasta ne este de-ajuns.
Preot Ioviţa Vasile
Înclin să cred că porunca a doua din decalog a dat-o Domnul, nu ca să o întărească pe prima, cea dintâi poruncă fiind foarte clară „să nu ai alți dumnezei” și neavând nevoie de o repetare. Domnul a zis „să nu-ți faci chip cioplit” și s-a referit la persoana a doua, adică „ție”, să nu îți faci ție chipul cioplit, adică să nu îți cioplești propriul chip! Deoarece, acesta, adică chipul este făcut după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. De aceea se face referire și la „asemănare”, zice „nici altă asemănare”. Pentru că omul este după „chipul și asemănarea” lui Dumnezeu.
Această poruncă interzice schimonosirea propriului chip al omului (tuns, vopsit parul, tuns barba, ras pe față, vopsit părul, vopsit ochii, buzele,obrajii – modificări aduse chipului original – o ofensă adusă bunului Dumnezeu ) la care oamenii se închină zilnic.
Să mă iertați dacă greșesc și să mă îndreptați cu explicația corectă.
Maria, sa te alduiasca Dumnezeu.
Mă rog in fiecare zi pentru iertarea păcatelor mele. Poate că greșesc cu comentariul meu. Această explicație am gasit-o într-o carte a unui părinte din vremea comuniștilor.
Repet, vă rog să mă iertați dacă greșesc. O să șterg comentariul dacă am supărat pe cineva cu el.
E bine ce faceti, dar mai adaugati niste nume la pomelnic din neamul Dumneavoastra, eventual si nume de vrajmasi. Nu-i uitati nici pe cei adormiti, care mare nevoie au de rugaciunile noastre. Deci, pomelnic pentru vii, pomelnic pentru morti. Doamne ajuta.
Da.. Mulțumesc. Îmi pare rău că am intrat pe acest site și am comentat articolul. Recomandările dvs. (cu privire la rugăciunea pt aproape) le-am primit și de la duhovnicul meu și cred că într-o anumită măsură mi le-am însușit. Am zis că mă rog pt mine asumandu-mi greșeala pe care am făcut-o strict în privința abordării mele asupra celor discutate. Mi-am cerut îndreptare și am primit replica „Maria, sa te alduiasca Dumnezeu.” Înțeleg că am primit blestem sau anatema din partea dvs. Îmi pare rău. Credeam că e site ortodox.
Domnul să vă mântuiască! Iertare dacă am tulburat pe cineva.
Vedeti daca va pripiti? Intrebati orice ardelean si o sa va spuna ca a aldui inseamna a binecuvanta, a sfinti. Deci n-ati primit nici blestem, nici anatema, ci exact ce semnifica acel verb. Iertati daca v-am suparat ., N-a fost in intentia mea, catusi de putin. Doamne ajuta.
Bunica ne spunea n copilrie: ,,Alduiasca-va Dumnezeu”.
porunca a doua e pt cei cu mintea proasta cum erau cei din Vechiul Testament ! doar stiti ca prostimea asteptandu-l pe Moise , n-au avut rabdare si si-au facut un vitel de aur si s-au inchinat . Deci pt aia o dat alea zece porunci ca sa stie cei cu mintea foarte groasa ca e tampenie asa ceva sa te imchini la chipuri cioplite , adica chipuri de animale, si alte lucruri neinsufletite( soare, luna, stele, oameni nesfinti)!
cat despre chipul omului( infatisarea exterioara, barberit, tuns), daca e cu scop si dreapta socoteala si intelepciune, nu e pacat…caci nu chipul( infatisarea) omului e de fapt asemanarea cu Dumnezeu…ci altceva e si anume ca Omul e facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu in sensul ca omul a fost pus ca un dumnezeu pe pamant sa stapaneasca pamantul si animalele , si cu suflet contemplativ , un microcosmos in macrocosmos , si omul are capacitatea de a se indumnezeii dupa Har prin Iisus Hristos ! asta e chipul si asemanarea . inlauntrul nostru omul crestin se poate umplea de Har si sa primeasca pe Ingeri in jurul lui si sa arda in sufletul sau focul serafimic dupa Dumnezeu. asta e.., nu parul , ochii, nasul etc. poti sa fii chel si sa fii plin de foc ! bineinteles ca ingrijirea peste fire a omului e pacat .
da crezi ca daca un barbat isi lasa parul lung si barba si poarta haine lungi si cuviincioase , doar prin asta e placut Domnului ? :). uita-te la tigănci si la arăboaice :)) la ce le foloseste exteriorul daca interiorul e intunecat ?
no….m-am bagat si.io ca prostu in discutie !
ma iertati
Dumnezeu creeaza pe om cu mainile Sale proprii din natura vazuta si nevazuta, dupa chipul si asemanarea Sa (Facerea I, 26.). A facut corpul din pamant, iar suflet rational si ganditor ii dadu prin insuflarea Sa proprie (Facerea II, 7.). Aceasta numim „chip dumnezeiesc”, caci cuvintele „dupa chipul” indica ratiunea si liberul arbitru, iar cuvintele „dupa asemanare” arata asemanarea cu Dumnezeu in virtute, atat cat este posibil.
Trupul si sufletul au fost facute simultan si nu numai intai unul si apoi celalalt, dupa cum in chip prostesc afirma Origen (Origen, cel mai mare scriitor bisericesc al primei perioade patristice, a tr ait intre 185 si 254. Despre Origen sa se vada: T.M. Popescu, Denaturarea istoriei lui Origen, in „Biserica Ortodoxa Romana”, 1926, XLIV, p. 246-254, 378-383, 580-586,631 -635, 710-718, si D. Fecioru, op. cit., nota l, p. 181.).
Dumnezeu a facut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de suparare, fara de grija, luminat cu toata virtutea, incarcat cu toate bunatatile, ca o a doua lume, un microcosm in macrocosm, un alt inger inchin ator, compus, observatorul lumii vazute, initiat in lumea spirituala, imparatul celor de pe pamant, condus de sus, pamantesc si ceresc, vremelnic si nemuritor, vazut si spiritual, la mijloc intre maretie si smerenie, acelasi si duh si trup; duh, din pricina harului, iar trup din pricina mandriei; duh, ca sa ramana si sa laude pe binefacator, trup ca sa sufere si prin suferinta sa-si aminteasca si sa se instruiasca cand se mandreste cu maretia. Animal condus aici, adica in viata prezenta, dar mutat in alta parte, adica in veacul ce va sa fie; iar termenul final al tainei este indumnezeirea sa prin inclina tia catre Dumnezeu. Se indumnezeieste prin participarea la iluminarea dumnezeiasca si nu prin transformarea sa in fiinta dumnezeiasca. Dumnezeu l-a facut pe om prin fire fara de pacat, iar prin vointa liber. Spun fara de pacat, nu pentru ca ar fi incapabil de a pacatui – caci numai Dumnezeirea este incapabila de pacat – ci pentru ca nu are in firea sa facultatea de a pacatui, ci mai mult in libertatea vointei. Avea adica puterea sa ramana si sa progreseze in bine ajutat fiind de darul dumnezeiesc, dupa cum avea si putere sa se intoarca de la bine si sa ajunga la rau, lucru pe care Dumnezeu il ingaduia, pentru motivul ca omul era inzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin forta.
Sufletul este o substanta vie, simpla, necorporala, prin natura sa, invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma; se serveste de un corp organic si ii da acestuia puterea de viata, de crestere, de simtire si de nastere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sau este partea cea mai curata a lui. Caci ceea ce este ochiul in trup, aceea este spiritul in suflet. Sufletul este liber, volitional, activ, schimbator, adica schimbator prin vointa pentru ca este zidit. Pe toate acestea le-a primit in chip natural, prin harul celui care l-a creat, prin care a primit si existenta precum si de a exista prin fire in acest chip.