Nu știu alții cum sunt, dar eu cînd văd filmulețul acela de la instalarea tirifliciului în fotoliul de președinte al Țării, mă cufund într-o tristețe apăsătoare ca o piatră de moară. Cred că ați văzut acele secvențe penibile, grotești, în centrul lor fiind acest om ridicol, neajutorat, umflîndu-se în pene – iată, cine sunt eu! – trecînd prin mulțimea din sala parlamentului, imediat după ceremonia aceea regizată tot de ei.
Primul care-i iese în cale, rabinul. Scurt schimb de cuvinte între ei părînd a spune ,,totul este în regulă, a ieșit cum am vrut noi,,. Așa este. Cel mai slab și mai caraghios intre candidații la președinție, este uns în cea mai înaltă funcție a Romaniei! Doamne Dumnezeule, mult am greșit înaintea Ta!
Tiriflici se întoarce, îl vede pe șeful papistașilor stînd cu spatele și cu un gest lipsit cea mai elementară bună-cuviință, îl bate pe la spate, omul se întoarce și intră în dialog.
La doi pași, Daniel tocmai își lepăda veșmintele cu grăbire, probabil că oficiase vreo slujbă, și așteaptă să-i vină rîndul. Numai că proaspătul president îl ignoră ostentativ. Patriarhul insistă, cerșește strîngerea de mînă care i se refuză. Penibilul atinge cote inimaginabile. Tiriflici se îndreaptă spre prințesa Margareta – toți o apă ș-un pămînt – , iar Daniel rămîne consternat. Uitați-vă la expresia feței lui. Uluitoare! Bine i-a făcut, am gîndit, merită să fie umilit de nimea-n drum. Așa-ți trebuie, Daniele!
Este bine că ni s-au dat aceste secvențe. Ele ne arată exact locul unde se situează pseudo-patriarhul Daniel. O slugă docilă, nebăgată în seamă, care execută orbește ordinele stăpînilor. De-acum înainte și Tiriflici Dan va fi printre cei care-i vor da porunci. Ne place, nu ne place aceasta este realitatea.
Întărește, Dumnezeule, Sfanta și Dreapta Credință a dreptmăritorilor creștini și Sfantă Biserica Ta o păzește în veacul veacului. Amin.
Presbiter Iovița Vasile
ND pare că se închină cu Crucea răsturnată, nu? Observația nu-mi aparține, dar văd că așa este.
https://www.youtube.com/watch?v=huumSDJpLS4
Felul cum își mișcă mîna, vrînd să sugereze că se însemnează cu semnul Sfintei Cruci, e o batjocură. Are mana legată Cam așa procedează și Daniel, mare patriarh. Urmăriți-l. Mana lui dreaptă se oprește la mijlocul pieptului, niciodată nu ajuge la umărul stîng. Îl urmăresc de ani buni. Fostul pseudo-episcop al Sălajului, Petroniu, și-a instruit operatoarea (o maică) să dea o secvență întunecată cînd rostea ,,În numele Tatălui…,, și numai după aceea apărea dumnealui în imagine. Starețului de la Mănăstirea Bobota (Sălaj), Mina Pletosu, care e și exarh, i-am cerut să-și facă semnul Sfintei Cruci corect, pentru că smintește lumea. De-atunci nu l-am mai vazut niciodată măcar să schițeze vreun gest. A renunțat. Cam asta-i situația.
De Patriarh, nici nu mai spun. Știu, am observat și eu, de multă vreme.
Președinții țării:
1. ceaușESCU
2. iliESCU
3. constantinESCU
4. băsESCU
5. iohannis
6. dan – număr și nume nefericite
Mi se pare dubioasă tare, exaltarea față de acest personaj, din partea tuturor, care mai de care. Nu înțeleg, încă, de ce.
Idiotul Becali, cică, i-ar fi cerut iertare lui Dan. El știe de ce.
Chiar au înnebunit toți, e clar.
Doamne, apără-ne și ne păzește!
Exact întrebarea asta mi-o pun și eu, doamna Monica.
Am văzut zeci, sute de comentarii, în care oamenii îl idolatrizează. Își pun toate (ultimele, cică) speranțe în el, alesul inimii lor.
Tot aceiași spun că pe Macron nu l-a bătut persoana respectiva, ci se tachinau cu dragalașenie, dar noi vedem aiurea.
Aici intră si anturajul meu.
Cred că, în momentul în care nu o să-mi mai macin mintea cu „de ce-uri” la astfel de întrebări, sau voi ajunge la performanța miserupismului (iertați!) în ceea ce-i privește pe restul cu ale lor astfel de „pasiuni”, voi primi răspunsul.
Pân-atunci, însă… work in (slow) progress.
Doamne, ajută!