Katunakia, 4 februarie 1993
Iubite frate în Hristos, Părinte Ieremia,
Cu multă dragoste te îmbrățișez frățește, rugându-mă ca Domnul Dumnezeu să îți trimită Îngerul Său, și să-ți dăruiască duhul răbdării, duhul credinței și al încrederii în Dumnezeu.
Ieri am primit scrisoarea ta, și în dimineața asta mă grăbesc să-ți răspund. Acum trei luni am fost la Athena pentru o operație de cataractă, dar încă nu mi-am recăpătat vederea întru totul și, nevăzând prea bine, l-am pus pe N. să-ți scrie ceea ce îi dictez eu. Fă-te vrednic de chemarea ta. Cu Sfinții este chemarea ta, cu Mucenicii partea ta. Îți spun cu sinceritate: te fericesc și te invidiez uitându-mă la roada acestei încercări prin care treci. Dragostea cea mare a lui Dumnezeu pentru tine te-a călăuzit până la însăși Golgota…
Sfântul Hrisostom are două cuvinte despre mult-încercatul Iov. Nu îl laudă pentru viața sa de mai înainte, pentru cinstirea sa de Dumnezeu, pentru iubirea sa de străini, pentru faptul că se ținea departe de tot răul, ci îl laudă pentru răbdarea sa în această încercare pe care i-a trimis-o Dumnezeu.
Pe timpul ocupației, un tată sărac, cizmar de meserie, a făcut mulți pantofi, pe care îi dădea apoi fiicei lui pentru a-i vinde în satele din jur. Fetița, indiferent de vreme și desculță, mergea prin satele vecine și îi vindea. Înfometată și desculță, ziua și noaptea fetița făcea răbdare, însă până la urmă s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Înainte de a muri, au ajuns la timp și au făcut-o monahie cu numele de Anisia. Când au dezgropat-o după câțiva ani, rămășițele sale răspândeau bună-mireasmă. Iată, deci, ce urmare a avut răbdarea ei în întristări…
În satul meu, tot un astfel de suflet pe nume Vasiliki, pentru că era deja fetiță mare, tatăl său o lua cu el la treburile din afara casei. De la multele greutăți, sănătatea i s-a zdruncinat serios și, până la urmă, a murit. Unul din vecinii săi, om foarte evlavios, făcând odată o rugăciune, a văzut 5-6 îngeri care îl slăveau pe Dumnezeu, iar în mijlocul lor se afla Vasiliki.
Iată, deci, de ce s-a învrednicit pentru răbdarea sa!
Și Starețul nostru și bunicul vostru, Starețul Iosif, ne spunea adeseori că întreaga sa viață a fost mucenicie, și iată de ce l-a învrednicit Dumnezeu – moaștele sale răspândesc bună mireasmă. Pentru rugăciunile Sfântului nostru Stareț, îți doresc și ție cele asemenea.
Cu frățească dragoste, Părintele Efrem Katunakiotul
(Sursa: VimaOrthodoxias.gr; traducere de Ionuț Vasile)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi