Cinstite cititorule, dacă vei ajunge vreodată la Curtea de Argeş, apoi negreşit să te duci la Mănăstire, în biserica care adăpostește sfinte moaște al Sfintei Filoteia. Mulţumeşte lui Dumnezeu că te-a învrednicit să ajungi aici şi îngenunchează lângă sfintele moaşte, spuneţi durerile şi grijile care te apasă, cerând Sfintei să mijlocească pentru tine în faţa tronului ceresc. Ajutorul lui Dumnezeu va veni negreşit, căci Sfânta Filoteia nu lasă pe nimeni fără răspuns.
Copila Filoteia s-a născut din părinţi creştini în oraşul Târnovo, în Bulgaria. A rămas orfană de mamă şi tatăl său şi-a luat altă soţie, care se purta cu multă asprime cu aleasa lui Dumnezeu. Aceasta însă, deşi avea puţini ani, s-a deprins cu fapta bună şi cu ascultarea de Dumnezeu şi de Biserica Sa. De câte ori a fost trimisă să ducă mâncare tatălui său, care era plugar, întâlnea oameni năpăstuiţi cărora le dădea din cele ce avea. Într-una din zile, tatăl său a urmărit-o în ascuns şi când a văzut că împarte din mâncarea lui, a aruncat barda sa şi a rănit-o la un picior. Dumnezeu a voit să primească sufletul său şi în acel ceas Sfânta Filoteia şi-a încheiat viaţa. Cinstitul ei trup a fost acoperit de o lumină cerească şi zadarnic a vrut tatăl ei să se apropie şi să-l ridice. A alergat atunci la arhiepiscopul locului, iar acesta a venit cu soborul şi credincioşii la sfintele moaşte, cu cântări de laudă aduse lui Dumnezeu. Nici ei n-au putut ridica cinstitul trup. Au înţeles că Sfânta dorea să fie dusă în alt loc, şi au început să numească mai multe oraşe. Când au pomenit de Curtea de Argeş, trupul ei s-a făcut uşor şi şi-au dat seama că Sfânta Filoteia dorea să fie adus cinstitul ei trup pe pământ românesc, spre ajutorul şi binecuvântarea neamului nostru.
Înştiinţat de aceasta, domnul Ţării, Radu Voievod, s-a însoţit cu episcopii şi credincioşii şi au venit la Dunăre pentru a primi cu evlavie cinstitele moaşte, care de-atunci stau în locul amintit, până în ziua de astăzi (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 162-172).
Nu voi încheia acest cuvânt fără a relata ceea ce şi eu am auzit de la martori, în anii 1974-1977, când am avut privilegiul de a ucenici în Mănăstirea de la Curtea de Argeş. Autorităţile comuniste ar fi vrut să desfiinţeze acest loc de pelerinaj şi popas duhovnicesc şi au luat racla cu sfintele moaşte, încercând să le ducă la Râmnicu-Vâlcea. Când au ajuns la un pod, motorul s-a oprit şi a fost cu neputinţă să mai înainteze măcar un pas. Au înţeles că orice-ar face, nu vor izbândi, Aşa au rămas cinstitele moaşte la locul lor. Pentru rugăciunile Sfintei Filoteia, Bunul Dumnezeu să se milostivească spre tot neamul românesc.
Presbiter Iovița Vasile