Iudeii se adunau la sinagogă pentru a citi din Legea lui Moise în ziua lor de odihnă, sâmbăta. Atunci a intrat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în acest locaş şi a început să le propovăduiască Evanghelia împărăţiei. Printre cei ce-L ascultau se afla şi o femeie care îşi ducea cu greu neputinţa trupului său. Ce se întâmplase? În urmă cu optsprezece ani un duh necurat, un demon i-a cauzar o infirmitate, făcând-o gârbovă încât în tot acest timp nu putea să se ridice. Ajutorul lui Dumnezeu se arată imediat, căci Fiul lui Dumnezeu a chemat-o la Sine şi a rostit aceste cuvinte: ,,Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta’’. Şi în momentul următor Şi-a pus preasfintele mâini asupra ei, neputinţa a încetat şi, lucru pilduitor dar rar, femeia a început să slăvească pe Dumnezeu.
De prea multe ori însă binele stârneşte invidie şi împotrivire. În loc să se bucure de acest bine dumnezeiesc, mai-marele sinagogii s-a mâniat, a găsit un pretext de a dezaproba fapta sublimă a Domnului: ,,Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!’’ (13,14). Răspunsul dat unei atari făţărnicii trebuia să fie pe măsură, adică aspru. Şi a fost: ,,Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?’’ Fapt totuşi demn de remarcat este că i-a prins ruşinea pe cei potrivnici, în faţa acestei demonstraţii de bun simţ, iar cei mai mulţi se bucurau de prezenţa Mântuitorului în sinagoga lor şi-I lăudau faptele.
Minunea aceasta dumnezeiască ne face să vorbim iarăşi despre răutatea cea mare a diavolului îndreptată împotriva lui Dumnezeu şi a făpturilor Sale. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi îngrădit puterea, cel rău ar distruge toată creaţia. Dorinţa lui cea mare este de a zădărnici mântuirea tuturor oamenilor. De multe ori reuşeşte acest lucru cu acei oameni care trăiesc fără Dumnezeu sau se pun ei înşişi în slujba diavolului. Când satana nu poate face răul în proporţiile şi intensitatea pe care le doreşte, el se mulţumeşte şi cu un rău mai mic. Aşa s-a întâmplat cu femeia din Evanghelia de astăzi: neputându-se atinge de sufletul ei, i-a cauzat această neputinţă trupească, ca să nu mai poată sta în poziţie firească, îndreptată în sus, ci era gârbovă, şi asta de optsprezece ani! A pus adică asupra ei o legătură a neputinţei, prin acel duh rău care o chinuia. Ştim bine însă că din toate confruntările cu diavolul – şi au fost multe – diavolul a ieşit întotdeauna înfrânt. Şi noi oameni, oricât ne-ar ispiti necuratul, avem posibilitatea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l biruim. Vedem că una din modalităţile celui rău de a-i vătăma pe oameni este să pună o legătură a neputinţei asupra lor. Pe mulţi din cei tineri îi leagă să nu se poată căsători, pentru că nu poate suporta sfinţenia Tainei Cununiei. Pe alţii îi impinge să se lege ei înşişi prin jurământ, apoi tot el îi îndeamnă să-l calce. Sunt cazuri când leagă doi tineri împotriva voinţei lor şi a familiilor lor, încât aceştia nu se mai pot despărţi, deşi sunt total nepotriviţi; îi ţine să trăiască necununaţi, în desfrâu şi alte păcate grele. Prin altfel de legături îi face pe copii să-şi urască părinţii, pe soţi să nu se mai înţeleagă, pe prieteni să se duşmănească, pe vecini să trăiască în necurmate conflicte.
Aceste legături demonice nu se pot desface decât prin puterea lui Dumnezeu pe care El a dat-o Bisericii Sale. Ne aducem aminte ce a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinţilor Săi Apostoli: ,,Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer’’ (Matei 18, 18). Această Dumnezeiască putere se păstrează în Sfânta noastră Biserică până la sfârşitul veacurilor. Nicăieri, în nicio sectă nu găsim această putere, ea este atributul exclusiv al Bisericii, care o exercită pentru binele tuturor oamenilor, prin Sfintele Taine, Molitfe, Rugăciuni, Rânduieli, Posturi care risipesc legăturile diavolului.
Când omul se simte împovărat de păcate, uşurarea şi-o dobândeşte prin Sfânta Taină a Spovedaniei când îşi mărturiseşte cu căinţă cele ce a greşit, i se dau îmdemnuri folositoare, i se stabileşte un canon apoi, la sfârşit este dezlegat de păcate prin cuvintele: ,,Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin’’. Odată rostite aceste cuvite păcatele se iartă şi legăturile celui rău se rup.
Se întâmplă adesea ca cineva să fie sub legătura blestemului şi cea a unui jurământ. Preotul se va ruga pentru el astfel: ,,dă-i lui mila Ta, rupe-i legătura jurământului şi a blestemului cu care s-a legat’’. În acest fel, legăturile diavolului sunt dezlegate şi omul poate reveni la o viaţă normală.
Blestemul este un păcat neîngăduit de Biserică. Cu toate acestea, oameni au răul obicei de a blestema, neştiind că astfel dau diavolului putinţa de a pune o legătură nefastă asupra celui blestemat. Preotul poate rupe şi legătura blestemului prin Rugăciunea cuprinsă în cărţile noastre bisericeşti.
Este mult folositor oamenilor să li se citească, de către arhiereu ori duhovnic, Rugăciunea pentru iertarea păcatelor celor de voie şi a celor fără de voie şi pentru tot jurământul şi blestemul.Aceasta cuprinde şi o enumerare a mai multor păcate pe care le comitem noi de multe ori. Pentru ele se cere iertare de la Dumnezeu. Se cere, după aceea, ca Iubitorul de oameni să-i învrednicească a se împărtăşi cu înfricoşătoarele şi nemuritoarele Taine.
Se întâmplă de multe ori ca oameni aflaţi pe patul morţii, să se chinuie cumplit şi îndelungat, îşi doresc moartea şi totuşi nu pot muri. Pricina acestei suferinţe sunt păcatele nemărturisite la duhovnic ori legăturile diavolului puse asupra lor. În asemenea împrejurări trebuie să chemăm neîntârziat preotul Acesta va citi, cu credinţă şi evlavie, Slujba la ieşirea cu greu a sufletului, însoţită de cele două Rugăciuni pentru sufletul cel osândit şi cea pentru cel ce greu se luptă cu moartea . Cerem Bunului Dumnezeu, prin acestea, să dezlege în pace sufletul celui bolnav şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice unde sunt şi sufletele Drepţilor şi ale Sfinţilor. Aceste rugăciuni aduc mila lui Dumnezeu, chinurile încetează şi sufletele sunt dezlegate dun trupurile greu încercate de boală.
Aci, poate că ne este de folos să relatăm un caz petrecut cu mai bine de douăzeci de ani în urmă. O femeie baptistă zăcea de mai multă vreme la pat şi a ajuns într-o stare teribilă: trupul i se descompunea, ochii i s-au scurs, era conştientă, vorbea dar nu putea muri. Se ştia că asupra ei apăsa un păcat deosebit de greu, trăise cu ginerele ei. La bătrâneţe a intrat în secta baptistă, s-a ,, pocăit’’, credea ea. N-a fost aşa. Păcatul a rămas şi acum o ţinea în starea aceea nenorocită. În cele din urmă, nemaiavând ce face, familia l-a chemat pe preotul satului care i-a citit Rugăciunile de dezlegare, iar a doua zi a murit.
Dezlegările Bisericii nu se mărginesc la hotarele vieţii pământeşti. Celor care au fost chemaţi de Dumnezeu şi au trecut pragul morţii li se citesc cele trei Rugăciuni de iertare în care se cere, printre altele:,,dezleagă pe adormitul robul Tău de păcatul sufletesc şi trupesc, şi să fie iertat şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie’’. Aceleaşi cereri Îi sunt adresate lui Dumnezeu şi atunci când se săvârşeşte Parastasul pentru cei adormiţi.
Iată dar, iubiţi credincioşi, cum slujitorii Bisericii se folosesc de puterea dată lor de a dezlega legăturile şi păcatele oamenilor. Dacă nu le-ar fi fost dată această Dumnezeiască putere, atunci diavolul ar face mult mai mult rău, iar oameni n-ar avea putinţa să se elibereze din legăturile lui. Ştim însă că ,,pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului’’ (I Ioan 3, 8).
Când se întâmplă ca oarecine să fie sub legătură satanică, să nu deznădăjduiască. Să-şi îndrepte gândul către Dumnezeu Cel Atotputernic chemând preotul care îi va aduce dezlegarea de care toţi avem nevoie.
Presbiter Iovița Vasile