,,Dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele’’ (Romani 12, 20-21). Cinstite cititorule, cu binele a biruit Iosif în Egipt răutatea fraţilor săi; făcând binele a biruit David răul pe care voia să i-l facă Saul; prin bine a biruit Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan pe vrăjmaşii lui de moarte.
Astăzi pomenim, între Sfinţii lui Dumnezeu, pe Sfântul Atanasie Atonitul. Cărţile noastre bisericeşti ne păstrează scris că acesta vieţuia în înfrânare şi frică de Dumnezeu. Vrăjmaşul diavol n-a suferit dreapta lui vieţuire şi a ridicat în inima unui călugăr gândul de a-l ucide pe Sfânt. Şi-a pregătit unealta de moarte, o sabie bine ascuţită, şi aştepta un moment potrivit pentru a făptui pornirea lui ucigaşă. Într-o noapte, toată obştea călugărilor dormea, doar Sfântul Atanasie priveghea şi se ruga. Cel cu gândul ucigaş a socotit că a venit vremea să-i ia viaţa. A venit la chilia Sfântului, sub cuvânt că avea să-i spună un lucru de trebuinţă. A intrat ţinând sabia ascunsă sub haină. În acel moment s-a înfricoşat de glasul Cuviosului Atanasie, pentru că Dumnezeu păzea pe alesul Său. Mâinile au început să-i tremure şi să-i slăbească, sabia i-a căzut şi el însuşi stătea pe pământ ca mort. Sfântul l-a ridicat de la pământ şi fratele cel rău a strigat: ,,Miluieşte-mă, părinte, pe mine, ucigaşul tău! Iartă-mi această răutate a mea pe care am gândit-o împotriva ta şi-mi lasă păgânătatea inimii mele!’’ Sfântul era blând şi iertător cu toţi. Şi faţă de acesta s-a purtat cu Dumnezeiască ascultare de porunca pusă în capul acestui cuvânt de învăţătură: ,,O, fiule, oare ca la un tâlhar ai venit cu această sabie asupra mea? Încetează cu tânguirea, închide-ţi gura, ascunde fapta şi să nu spui la nimeni ceea ce s-a făcut. Deci vino să te sărut, fiul meu, iar Dumnezeu să-ţi ierte greşeala ta’’. Fratele, văzând iertarea Dumnezeiască a Sfântului, s-a pocăit de fapta lui cea rea şi şi-a îndreptat viaţa, trăind în umilinţă şi ascultare. Aşa a fost biruită prin bine răutatea sa, căci după o vreme a murit, iar Sfântul, spun cărţile, l-a plâns ca pe un frate iubit.
Asemenea a făcut diavolul vrăjmaş şi cu un alt frate. I-a pus ură în inimă şi i-a dat gândul să omoare pe Sfânt prin vrăji şi farmece, care sunt lucrări satanice. Oricât se străduia, cu nimic n-a putut spori, şi atunci a întrebat pe un frate: ,,Oare omoară pe om farmecele?’’ Cu multă înţelepciune fratele i-a răspuns: ,,Pe bărbatul cel dreptcredincios şi care vieţuieşte după Dumnezeu, nici un fel de vrăji sau farmece nu pot să-l vatăme’’(După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 90-91).Aceste cuvinte să nu le uiţi, iubite cititorule, căci trăim într-o lume a fărădelegii, plină de vrăjitori şi fermecători.
Presbiter Ioviţa Vasile
Exact ce spunea Ips Neofit de Morfu , ft probabil ca apocalipsa sa o vedem la tv http://www.napocanews.ro/2019/07/israelul-se-pregateste-pentru-pentru-un-razboi-intre-statele-si-iran.html
Ma tem ca va fi un razboi toti impotriva tuturor, cu rasturnari de situatie nesteptate. Bine ar fi sa n-avem parte de efectele lui. Dumnezeu sa pazeasca Romania Ortodoxa.
„Sfîntul Athanasie a înfruntat nenumărate ispite de
la diavoli şi de la oameni, pe care le-a răbdat şi le-a biruit
desăvîrşit, ca un brav oştean al lui Hristos, cu arma blîndeţii şi
rugăciunii neîncetate înaintea Dumnezeului Celui Viu. Plin de
dumnezeiescul har, Athanasie s-a învrednicit de venirea la el a
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care a scos minunat apă
dintr-o stîncă, şi care i-a făgăduit că ea va fi întotdeauna Stareţa
Lavrei. Cu ne voinţele, cu faptele cele bune şi cu rugăciunea,
Athanasie a luminat obştea fraţilor, făcîndu-se pildă tuturor, pre
toţi iubindu-i ca un tată şi păstor. Moartea Sfîntului Cuvios
Athanasie a venit însă pe negîndite. El se afla împreună cu alţi
şase fraţi într-un foişor nou construit al bisericii, spre a cerceta
zidul care atunci se ridica. Dar zidul s-a surpat asupra lor şi i-a
îngropat pe toţi. Aşa a murit acest mare luminător al
monahismului, la anul 1003. De multe ori, după a sa adormire,
Sfîntul Athanasie s-a înfăţişat înaintea fraţilor lui, uneori ca să-i
mîngîie şi să-i întărească, iar alteori ca să-i certe.”
„Cugetare
Cum a făcut Moise de a scos apă din stîncă doar cu o lovitură a
toiagului său? Cum a trimis Dumnezeu mană din cer în pustie şi a
hrănit astfel poporul lui Israel? Aşa întreabă cei care au o foarte
slabă concepţie despre puterea Atotputernicului Dumnezeu: ei
pururea sînt nedumeriţi cum de nu face Dumnezeu şi astăzi
asemenea şi aceleaşi minuni, astfel încît să le vadă toate
poporarele pămîntului şi să creadă în Dumnezeu. Cu toate
acestea, iudeii au văzut cu ochii lor nenumărate şi mari minuni
ale lui Dumnezeu, şi tot nu au crezut în El. Iar adevărul este că şi
astăzi Dumnezeu lucrează aceleaşi minuni mari ca şi în trecut, ori
de cîte ori şi oriunde în lume este nevoie. Odată, pe cînd a venit o
foamete în Lavra Sfîntului Athanasie, toţi fraţii s-au împrăştiat
care încotro, întristat, Cuviosul Athansasie a pornit să caute un alt
loc de sălaş. Dar o femeie pe care a întîlnit-o în cale 1-a întrebat:
Unde mergi? Şi femeie fiind aceea, şi în Sfîntul Munte aflîndu-se
Bătrînul, unde picior de femeie nu calcă
niciodată, el a întrebat-o pe aceea la rîndul lui: „Dar tu cine eşti?”
Iar ea a zis: „Eu sînt cea căreia obştea ta este închinată. Eu sînt
Maica Domnului tău.” Dar Bătrînul a zis: „Eu mă tem să mă încred
în tine, căci chiar şi dracii se pot face îngeri de lumină. Cum voi
cunoaşte că ceea ce zici este adevărat?” Atunci Preasfînta
Născătoare de Dumnezeu a zis: Loveşte stînca aceasta cu toiagul
tău şi vei cunoaşte cine îţi grăieşte. Cunoaşte că pururi voi
rămîne Egumena Lavrei tale. Bătrînul Athanasie a lovit atunci
puternic stînca cu toiagul său. Ea a crăpat ca un tunet, şi din
stînca zguduită a izbucnit şuvoi de apă. înspăimîntat, Athanasie sa întors ca să se închine la pămînt înaintea Tainicei Egumene,
Preacurata, dar ea se făcuse deja nevăzută. Cînd s-a reîntors în
Lavră, Bătrînul a văzut cu şi mai mare spaimă şi bucurie că
hambarele mînăstirii se revărsau de mulţimea grîului. Iată aici
minunata repetare a marilor minuni din vechime trăite de Israel,
care salvează vieţile celor credincioşi şi le întăreşte credinţa.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata trecere a poporului lui Israel prin
Marea Roşie (Ieşirea 14):
• La cum Moise a întins mîna sa şi a însemnat marea cu toiagul
după cum i-a poruncit Domnul, iar marea s-a despărţit, iar
poporul a trecut prin mijlocul ei, care s-a făcut uscat;
• La cum egiptenii i-au urmărit pe iudei pe acea cale, dar Moise
a întins iar mîna sa şi a însemnat marea, care s-a închis peste
egipteni;
• La cum aceasta mă învaţă pe mine că Domnul cîte voieşte le
face, că El îi mîntuieşte pre robii Lui dintru cele mai cumplite
ispite, şi îi pedepseşte pe necredincioşi.”
– Sfantul Nicolae Velimirovici, „Proloagele de la Ohrida”
Binevenite textele pe care le-ai postat. Multumesc. Sune-mi, te rog, cum le copiezi? Imi inchipui ca nu le copiezi bob cu bob cu tastatura. Sunt si eu interest de metoda. Doamne ajuta.