Preoţia este Sfântă Taină Dumnezeiască, la vrednicia căreia ajung cei care au chemare de la Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că ,,orice preot, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă şi jertfe pentru păcate; el poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron’’ (Evrei 5, 1-4).
Se spune despre Sfântul Sisoe, pomenit astăzi, că avea un ucenic care a fost ispitit de diavolul. Acesta i-a stârnit dorinţa nesăbuită de a ajunge preot. Demonii i se arătau noaptea în vis şi-i pricinuiau năluciri prin care vedea mulţime de episcopi care-l hirotoneau ca preot. Încrezându-se în aceste vise mincinoase, ucenicul venea la stareţ şi-l ruga să-i poruncească să meargă la episcopul cetăţii pentru a lua sfinţirea preoţească. Zadarnic l-a povăţuit stareţul să nu caute rânduială care întrecea vrednicia lui. Supărat pentru sfatul bun, care nu se potrivea cu dorinţele sale, ucenicul s-a dus în taină la Alexandria, la rudeniile sale, nădăjduind că prin mijlocirea acestora va primi darul preoţiei.
Mergând pe cale, înstrăinat de stareţ şi de sfânta ascultare, ucenicului i s-a arătat diavolul cu chipul său hidos şi puturos, care nici nu se cuvine a-l descrie prin cuvinte. S-a apropiat de el cu neruşinare, cuvinte spurcate spunându-i şi amăgindu-l spre păcat. Ucenicul se apăra şi se îngrădea cum învăţase, cu semnul Sfintei Cruci. Văzând stăruinţa acestei arătări spurcate, a strigat către Dumnezeu cel Milostiv: ,,Dumnezeule, ajută-mi pentru rugăciunile părintelui meu Sisoe, şi mă izbăveşte din această primejdie!’’
Neizbutind să-l plece spre păcat cu acest vicleşug, diavolul s-a arătat ca femeie goală şi neruşinată, chemându-l să-şi împlineasca poftele. Rugăciunile Sfântului Sisoe erau ca o împrejmuire a ucenicului. Atunci s-au auzit cuvintele diavolului: ,,Eu am voit să te fac pe tine popă şi episcop, dar rugăciunile lui Sisoe, stareţul cel lacom, mă gonesc de la tine’’. Cel rău şi viclean s-a făcut nevăzut, iar ucenicul s-a întors la stareţ şi şi-a mărturisit păcatele şi ispitele (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 102-104).
Presbiter Ioviţa Vasile