„Ascultare adevărată, ne învăţa Stareţul( Sfântul Cuvios Iosif Isihastul-n.m.), nu înseamnă să împlineşti porunca doar la exterior şi tipiconal. Adevărata ascultare înseamnă să te sileşti pe tine însuţi să crezi şi să cugeţi aşa cum crede şi cugetă stareţul tău. Care este scopul ascultării? Nu este acela de a învăţa regulile vieţii duhovniceşti? Dacă ucenicul nu are credinţă în povăţuitorul său, atunci care este folosul?”.
Păstrând, aşadar, această învăţătură, m‑am străduit cu smerenie şi cu simplitate să‑l urmez pe cât mi‑a stat în putinţă în cugetările sale, în crezul său. Şi, cu Harul lui Dumnezeu, niciodată nu am cugetat diferit de ceea ce „credea” Stareţul meu. Nu voiam să fiu ucenic numai la exterior, adică să fac ascultare numai în slujirea mea, la rucodelie sau la tot ceea ce îmi poruncea, ci căutam ascultarea adevărată, duhovnicească. Astfel, când Stareţul hotăra ceva, eram întru totul de acord cu el.
De asemenea ne spunea că politeţea la monah este să spună „iertaţi” şi „să fie binecuvântat”. Adică, atunci când greşeşte şi este mustrat, să nu spună o mie şi una de îndreptăţiri, ci simplu „iertaţi”. Iar atunci când i se spune ceva care taie voia lui, să cedeze cu smerenie şi să spună „să fie binecuvântat”.
– Început bun, sfârşit şi mai bun; început rău, sfârşit şi mai rău.
– Şi care este începutul bun, Gheronda?
– Când faceţi ascultare, când nu faceţi voia voastră, când vă faceţi canonul, când nu ascundeţi nimic de Stareţul vostru şi nu‑l amărâţi cu nimic. Iată, acesta este începutul cel bun. Dar mai ales început bun înseamnă să cugetaţi ceea ce cugetă stareţul vostru. Face greşeală stareţul vostru? Faceţi şi voi. Dar voi nu veţi greşi, fiindcă ascultarea nu‑l lasă pe ucenic să greşească, chiar dacă greşeşte stareţul. Ascultarea adevărată nu‑l lasă pe ucenic să se piardă.
Faceţi ascultare cu ochii închişi şi nu vă temeţi!
Eu personal mi‑am însuşit bine această învăţătură şi nu a fost nevoie să o aud a doua oară. „Pe Gheronda să‑l odihnesc, îmi spuneam în sinea mea. Nimic altceva. Dacă îl odihnesc pe Stareţ, nu mă tem de nimic”. Acest sfat simplu, dar care ascunde în el o mare putere duhovnicească, l‑am pus la suflet, l‑am făcut „crezul meu” şi avuţia mea şi am spus cu hotărâre: „În această privinţă îmi voi concentra toată atenţia”. Şi într‑adevăr, am căutat să‑l odihnesc pe Stareţ; pe de o parte să nu‑l mâhnesc niciodată, iar pe de alta să‑l odihnesc cu felul vieţuirii mele.
Şi mă gândeam în sinea mea: „Dacă n‑am să reuşesc asta, înseamnă că scopul meu pentru care am părăsit lumea a eşuat”. Şi am văzut aceasta în practică: când ucenicul se străduieşte să păzească cu acrivie poruncile stareţului său, îl însoţeşte binecuvântarea lui Dumnezeu, fiindcă este cu neputinţă ca ucenicul, care cu smerenie îl odihneşte pe părintele său duhovnicesc, să eşueze în viaţa duhovnicească; şi cu atât mai mult să nu câştige Împărăţia lui Dumnezeu.
Vedem la Sfântul Simeon Noul Teolog că datorită desăvârşitei ascultări faţă de stareţul său, a credinţei neclintite în el şi a smereniei sale, i s‑a dăruit cu îmbelşugare Harul Sfântului Duh.
(Extras din Starețul meu Iosif Isihastul – Arhim. Efrem Filotheitul, Editura Evanghelismos – 2010)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
As vrea sa precizez ca acest raspuns al Parintelui Elpidie oferit cu toata dragostea IPS Mitropolit Onufrie al Kievului care s-a ingradit de ereziarhul patriarh ecumenic Bartolomeu dar nu numai lui ci tuturor ingraditilor ca si el.
Celor nelamuriti,dar au intentii bune,precum Pr.Elpidie le adresez aceasta intrebare si rog sa ne raspunda:
Oare IPS Mitropolit Onufrie daca s-a disociat,s-a delimitat prin ingradirea corecta de ereticul patriarh Bartolomeu pe care multi ierarhi din lumea greaca spun ca ar trebui sa-l pomeneasca precum pe un „patriarh ecumenic” s-a autoexclus din Biserica lui Hristos?Oare IPS Onufrie este in afara Bisericii pentru ca nu este in comuniune ci este „in vrajmasie”cu Epifanie Dumenko si ceata lui?Oare cazul IPS Mitropolit Onufrie si cei din subordinea si ascultarea lui precum si cazul crestinilor ortodocsi ingraditi de erezie din Romania prezinta caracteristicile unui autoexclus,ale unui iesit din Biserica pentru ca nu mai au nicio gara cu ereticul papistas patriarh ecumenic Bartolomeu si acolutii lui episcopi,preoti,ieromonahi,monahi si mireni care reprezinta cu adevarat acea parte a Bisericii iesita efectiv din Biserica si care nu mai au nicio continuitate apostolica si in slujirea duhovniceasca?
Cu toata dragostea va somam sa va definiti pozitia ca sa stim cu adevarat in ce barca sunteti.
Reproducem textul Parintelui Elpidie care in chestiuni cheie este stapanit de ambiguitati:
„Iubite frate, preot al lui Dumnezeu,
Am citit cu mare atenție tot ceea ce mi-ai scris referitor la deciziile pe care le-ai luat de a te izola de Biserica oficială, din care până acum faci parte.
Întotdeauna ți-am admirat marea dragoste pentru Hristos, dar și teama de a nu săvârși ceva care să-L nemulțumească pe Domnul.
Îți înțeleg neliniștea sufletului evlavios de a nu deveni cumva eretic pomenind un Episcop care a acceptat, așa cum spui, hotărârile greșite ale Sinodului din Creta.
Fratele meu, îți mulțumesc că dragostea și încrederea pe care o ai în mine te îndeamnă să-mi împărtășești durerea și neliniștea sufletului tău.
Mi-ai cerut să-ți spun părerile despre acest subiect, pentru că simți teama ca nu cumva această decizie pe care vrei s-o iei să nu fie fatală pentru mântuirea sufletului tău.
M-am rugat de multe ori pentru tine Domnului nostru iubit Iisus, și L-am implorat să mă lumineze în ceea ce-ți voi spune, așa că, chiar dacă o fac puțin mai târziu, îți transmit câteva gânduri care m-au frământat mai întâi pe mine, și acum, după cum văd, și pe tine.
Biserica căreia îi aparținem amândoi, frate, este Casa noastră Părintească și duhovnicească, iar Stăpânul ei este doar Domnul nostru Iisus. De aceea Sfânta noastră Biserică se numește «Biserica lui Hristos». Acest lucru nu trebuie să-l uite niciunul dintre noi.
Așadar, nimeni, dar nimeni, oricât de înaltă poziție ar avea în sfânta noastră Biserică, nu are dreptul să se poziționeze deasupra, să modifice sau să schimbe canoanele duhovnicești scrise, care determină cursul ei spiritual pașnic în lume.
Conducătorii ecleziastici care au făcut acest lucru, ademeniți fie de concepții greșite, fie de liderii politici oficiali, fie din încrederea de sine arogantă în puterea bisericească pe care o dețineau, au provocat schisme și erezii și au fost caracterizați de Sfânta noastră Biserică fie schismatici, fie eretici. Istoria noastră bisericească este în această privință un martor incontestabil.
Fratele meu, tu, ca teolog, cu siguranță cunoști lucrurile acestea și înțelegi gravitatea situației.
Sincer să fiu, mă bucur că sesizezi, la fel ca și mine, și alte lucruri la fel de importante, care, pot să afirm cu certitudine, ne vor ajuta să înțelegem mai bine și să înfruntăm cu mai mult discernământ și înțelepciune tulburările duhovnicești care preocupă în acest moment sfânta noastră Biserică.
Mulți lideri politici înșelători, la ordinul «pentarhiei întunericului», care conduce în acest moment planeta, exercită o presiune uriașă asupra conducătorilor ecleziastici din vârf pentru a accepta și, în cele din urmă, a adopta decizii contrare voinței lui Dumnezeu, în numele așa numitului progres şi al convieţuirii armonioase a popoarelor.
Deci, așa cum Lucifer i-a înșelat cândva pe Eva și pe Adam, ca să-i împlinească voia satanică, la fel acum încearcă să înșele însăși Biserica, și să provoace cea mai mare vătămare spirituală.
Într-adevăr, există o catastrofă mai mare decât să ne războim noi înșine cu propria noastră Biserică?
Ce [ne] îndeamnă buna-socotință?
• Să părăsim Sfânta noastră Biserică, Casa lui Dumnezeu, a Părintelui nostru, sau
• să reacționăm cu prudență și înțelepciune față de toți acești conducători ispitiți și naivi care, de multe ori fără să vrea, sau orbiți de egoismul lor, creează vătămare Sfintei noastre Biserici, care este exclusiv a Domnului nostru Iisus Hristos?
Personal, prefer să fiu în Sfânta mea Biserică și să activez toate acele arme duhovnicești, precum postul și rugăciunea, care îi vor ajuta, pe de o parte, pe liderii noștri spirituali să vadă adevărul și să se pocăiască și, pe de altă parte, să-L facă pe Domnul nostru să intervină, pentru a salva în modul în care El știe, Sfânta noastră Biserică.
Cred, fratele meu, că Satana s-ar bucura mult, dacă ar vedea oameni cu spirit atât de puternic și curajos, precum al Sfinției tale, renunțând la lupta duhovnicească și la dreptul lor legitim de a-și apăra «Casa lor Părintească», adică «Sfânta noastră Biserică», părăsind-o pe Ea.
Sunt sigur că rămânând cu credință și curaj în Sfânta noastră Biserică, și din mijlocul ei conștientinzându-i cu smerenie și frică de Dumnezeu pe conducătorii noștri, este cel mai bun, cel mai înțelept și mai prudent mod, dar și cel mai dureros pentru zădărnicirea planurilor viclene ale Satanei.
Niciodată n-ar trebui să părăsim cu ușurință Sfânta noastră Biserică, chiar dacă unii dintre conducătorii noștri bisericești, într-o anumită perioadă de timp, fac greșeala de a uzurpa sau de a-și însuși puterea adevăratului Stăpân, Care este Dumnezeu, și încalcă canoanele scrise de Sfinții Părinți.
Când, prin îngrădire, părăsim Biserica, dăm oricui prilejul de a ne considera străini de Biserica noastră, fără să avem niciun drept în Ea.
De asemenea, aș dori să-ți amintesc două lucruri fundamentale pe care nu trebuie niciodată să le uităm:
• Fără Arhiereu și succesiune apostolică nu există Biserică!
• În sfânta noastră Biserică sunt mulți Arhierei evlavioși, care strălucesc ca diamantele, în care ne putem încrede și pe care îi putem urma, dar sunt și câțiva Arhierei neevlavioși, care joacă rolul lui Iuda. Pe aceștia trebuie să-i evităm.
De aceea cred că este mai mult decât un act de curaj, ca atunci când vedem pe cineva uzurpând sau furându-ne casa, în loc să acceptăm și să părăsim moștenirea, să rămânem statornici și curajoși, și să strigăm tuturor că Biserica este casa noastră, casa lui Dumnezeu, a Tatălui nostru, și că nimeni nu are dreptul să facă ce vrea în Ea.
Cred că numai așa, vom putea ridica probleme într-un mod pozitiv, determinând pe oricare conducător nesăbuit sau rătăcit, să-și revină, și totodată, și noi, copiii lui Hristos, să nu fim lipsiți de darurile cerești ale Harului divin, care izvorăsc din Sfânta noastră Biserică.
Nădăjduiesc că aceste gânduri ale mele te vor ajuta să cugeți cu mai multă prudență și înțelepciune, dacă trebui sau nu, să te îndepărtezi de sfânta noastră Biserică.
Îl rog pe Bunul Dumnezeu, Părintele nostru, să-ți umple inima nobilă și curajoasă cu harul Duhului Adevărului și al Înțelepciunii Sale.
Cu dragoste din inimă, smeritul tău frate în Hristos!
Vă invităm să urmăriți și alte postări ale Mănăstirii Sfântul Apostol Filip-Adamclisi, pe conturile noastre”
Cu acuzatiile lor de schisma, vor sa acopere faptul ca pseudo-ierarhii sunt cazuti in erezie. E o manevra propagandistica. Astazi e Duminica Sfantului Grigore Palama, cel care s-a ingradit de patriarhul eretic al Constantinopolului. Rezultatul il stim: Grigorie a devenit Sfantul Grigorie, patriarhul s-a pierdut. A fost Sfantul Grigore schismatic? Doamne fereste. In acesti termeni trebuie inteleasa baiguiala propagandistica a ecumenistilor romani.
Sâmbătă, 19 Martie, ora 17.30, a avut loc la Teatrul Luceafărul din Iași, Conferința anuală în memoria Martirilor, Mucenicilor și Mărturisitorilor din temnițele comuniste.
Cinstind cu dragoste memoria Sf.Cuvios Părinte Justin Pârvu, inițiatorul acestor conferințe de mărturisire a lucrărilor minunate ale sfinților din închisori, se aduce prinos de cinstire Sf.Mărturisitor din temnițele comuniste, Virgil Maxim, nuntașul cerului, misticul închisorilor care a plecat către Împărăția Cerească în 19 Martie 1997
La min. 1.50 Părintele Ieroschimonah Ioan Șișmanian
https://www.atitudini.com/2022/03/urmariti-in-direct-conferinta-sfintii-inchisorilor-de-la-iasi/
Un raspuns/chemare pentru incapatanarea generatiei de acum care se va dovedi ca majoritatea nu se vor schimba nici daca incepe din plin razboiul il avem pt cei care se vor schimba de la Sf Arsenie Boca.Acum cuvintele vietii vesnice sunt pt cine are urechi de auzit.
Sf Arsenie Boca spunea la manastirea Sambata ca trei sau patru sunt chemarile lui Dumnezeu,adica chemarile constiintei:
1.chemarea prin studiu,prin luminarea de sus prin dorinta ta de buna voie de schimbare.Aici se cuprind cei care se sensibilizeaza rapid,isi dau repede seama unde gresesc si cand gresesc.Aici sunt cei care mereu se straduiesc sa constientizeze sa duca in permanenta lupta cea buna cu sine,se straduiesc sa urce cu osteneala si de buna voie pe asprul urcus al virtutilor si a asprei carari inguste neagreate de cei multi.Aici intra cei care isi iau crucea lor de buna voie.De buna voie inteleg ce trebuie sa faca fara ca sa ajunga Dumnezeu sa le dea ceva ca sa ajunga sa inteleaga de nevoie.In categoria aceasta intra martirii constiintei adica cei care inteleg de buna voie sa faca ce trebuie la serviciu si in viata de zi cu zi precum si sa se disocieze de erezie si de eretica prin ruperea de buna voie a comuniunii cu ereticii si erezia ca sa nu fie in situatia sa o rupa de nevoie si cu durere cu bata data de Dumnezeu si anume bata razboiului care de data asta nu mai e bata cum intelegem noi ci sabie care taie vieti nepocaite din nefericire si multe.
2.Chemarea prin imprejurarile vietii valabil pt cei semi-caposi care pot fi increstinati prin anumite imprejurari de viata:pierderi de bunuri,de bani,pagube,pierderi ale celor dragi,imbolnavirea tatalui,a fiicei,sotiei si ajungi sa te problematizezi,sa te intrebi unde ai gresit fara a-L intreba pe Dumnezeu de ce a permis astea.
3.Chemarea lui Dumnezeu cu bata pt cei foarte caposi dar nu sunt ei pacatosi invechiti in rele.Aceasta chemare o face Dumnezeu pe grade:
a.Accident ne-mortal cu tine,o operatie complicata,vezi moartea cu ochii de multe ori si,gradat,pana la a fi pe punctul de a fi strivit de vreo masina.Acest gen de chemare e p.cei care tin la dreptatea lor,nu sunt mladiosi, le bat pe toate si pe toti in cuie.
4.Chemarea lui Dumnezeu cu tunul si blindatele e atunci cand inclinatia spre rau si erezia nu mai are leac.Ac. chemare e pentru cei care isi jusrifica inteligent inclinatia spre rau si bat in cuie erezia.La avertizarile anterioare acest soi de oameni nu raspunde si nu percuteaza.Atunci Dumnezeu vine cu alta alternativa:ori renunti la inclinatia spre rau si la erezia batuta in cuie si Dumnezeu trimite tancurile si blinadatele si rachetele in cusca lor,ori te rade de pe harta si curata locul.Acest stadiu de chemare se refera la vrajmasii fatisi ai lui Dumnezeu si ai ortodoxiei si carora Dumnezeu le spune transant:ori va curatati de erezie si de rele,ori va curat Eu cu tunul si cu rachetele ale caror butoane sunt la Mine si la nimeni altul.
Dar pana la urma nici asta nu e ultima chemare.Ultima chemare e pentru
5.Cei care au supravietuit razboiului nuclear si vor trebui sa inteleaga pe veci ca ceea ce au facut cei care au pierit in razboiul nuclear ei sa nu mai faca orice ar fi si sa invete pe veci din razboiul nuclear ca a doua natura a omului va trebui sa fie de acum inainte voia lui Dumnezeu si nu pacatul,erezia pentru care a venit asa nimicire completa poti zice.
Maică Zosima Golinski de la Diveevo nu mai plange ,ingeras de baiatul tau Nichita plecat pe front in Ukraina .Cu ce sa te mangai ingerasul meu?
Nichita e viu si s-a cam luat la harta cu un camarad de al lui aseara.Au fost ei inconjurati de ukraineni dar din cauza fumului iesit brusc dintr-o casa au scapat.Rugaciunile tale de mama care se prezinta acum seara ca un stalp gros si mare de foc il apara nu numai pe el ci tot batalionul.De ce e trista inima ta si se topeste de durere?El acum doarme sub paturica desi are tigari in numar de patru sub cap dar peste o ora si jumatate o sa sara de frica atacului si o sa uite si tigari dar si arma dar nu o sa pateasca nimic.
De ce cand era el mic tu ii spuneai la nervi:”mancate-ar glontul sa te manance maidanule”?De fapt voi toate rusoaicele ziceti copiilor vostri asa la nervi.Acuma pe multi tineri rusi ii mananca gloantele.De ce nu te-ai dus la pr.Serghei Romanov sa-i ceri binecuvantare inainte sa-l inchida pt ca acum ti-ar fi mers toate snur?Dar nu te necaji.Nichita al tau o sa fie omul de baza al viitorului tar rus ortodox.Ti-am scris acum in miez de noapte pt ca mai sunt ca tine 300 de mame care au zdroaba ta si sunt toate numai o droaba ca tine dar toti fiii lor sunt la rai.Niciunul nu s-au dus jos.Nichita al tau cu vreo zece il apara azi pe vladica Antonie.O sa cada cinci azi printre care si cel cu care s-a altercat aseara ca nu i a dat si lui doua tigari.Dar vezi tu maica Zosima,toti se vor duce la rai pt ca stii ce fac ei acum?Isi plang pacatele si au zdroaba mare acum si cu zdroaba aia se duc sus la rai.Stii cum e grabit Domnul Hristos sa-i primeasca?Cu mare alai fiind in fruntea cetei El Insusi.Tot Raiul salta de fericire pt ca toti stiu ca ei vor fi azi dupa ora 15.25 acolo.Au un batranel de 60 de ani cu ei acolo soldat.Cu el cu tot se vor duce azi sus.Cinci coloane de ingeri de la pamant la cer.Vai ce frumuseti.