Cum poţi tu să crezi că Dumnezeu, care te-a creat pe tine ca om, prin bunătatea şi dragostea Lui, ţi-a pus la îndemână atâta cultură de mii de ani, ţi-a pus la îndemână istorie, profeţii şi Evanghelia Sa, ţi-a pus la îndemână până şi jertfa Sa pe Cruce, apoi cum poţi să Te temi de El şi să te gândești că nu te poate mântui şi pe tine?
Unde se mai găsește pe pământ o religie mai scumpă, ideală şi frumoasă precum creștinismul? Ca să ajungi pe dealul Golgotei şi acolo să te răstignească şi să îmbrăţişezi lumea aceasta, şi, răstignit pe Cruce, să spui: „Iartă-le lor, Doamne, că nu ştiu ce fac!” Creștinismul este religia iertării şi a iubirii. Cum să te temi de ea? În ce budism sau mozaism se poate găsi o asemenea expresie? Iar aceşti „talentaţi” ai mass mediei iau în derâdere tocmai ce este mai important. Poate că aşa au fost educaţi în familii de renegaţi, de bolşevici. Dar Ortodoxia noastră nu se bazează pe renegaţi, se bazează pe oameni de mare valoare, cu spirit de sacrificiu, – aceştia rămân în memoria neamului – pe un Iorga, Nichifor Crainic, Eminescu, Paulescu, Vulcănescu şi alţi oameni de cultură, nobili la suflet, care au dus Crucea şi au purtat povara neamului.
Traversăm acum o perioadă destul de pustiită din punct de vedere cultural şi religios. Cultura lor este seacă, plină de negativism şi răutate împotriva adevărului. Dar cine se opune Adevărului Dumnezeiesc va lua pedeapsa lui Cain din Biblie.
(Fragment din cartea: „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. III)
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi
„Aşa cum v-am iubit Eu pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unii pe alţii”
Sfântul Ioan Gură de Aur
Domnul, înainte de a fi predat în mâinile iudeilor şi de fi răstignit, a dat o poruncă pe care a numit-o nouă, porunca iubirii: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 13, 34). Însă de ce a numit-o nouă, de vreme ce exista şi în Vechiul Testament? Pentru că a dat-o într-un fel nou, îmbunătăţit, superior. De aceea a adăugat: „Aşa cum v-am iubit Eu pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unii pe alţii”. Iubirea Mea pentru voi, voia să le spună, nu este ca răsplată la ceva pe care Mi l-aţi oferit, căci eu v-am iubit primul. În acelaşi fel şi voi trebuie să le faceţi bine semenilor voştri, nu ca răsplată, ci din iubire spontană. Şi fără să amintească de minunile pe care le vor săvârşi în numele şi cu puterea Lui, a spus că iubirea este aceea care-i va deosebi şi-i va face ucenici ai Săi. Ciudat!
De ce nu minunile, ci iubirea? Deoarece iubirea este însuşirea principală a sfinţilor şi temelia virtuţii.
Prin aceasta ne mântuim toţi, ea naşte lucrători ai lui Hristos, ea încântă sufletele, ea aduce oile pierdute în staulul Bisericii.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 141
Hristos a înviat! Unde ţi-e, moarte, boldul ? Unde ţi-e, iadule, biruinţa?
Sfântul Ioan Maximovici de Sanghai şi San Francisco
Veniţi, oameni, să-i cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, să slăvim Învierea Lui din morţi!
Astăzi este mântuirea lumii: nimicitu-s-a şi s-a biruit vrăjmaşul cel temut şi neînfrânt până acum al neamului omenesc şi al întregii lumi – moartea. Omul a fost zidit nemuritor, dar păcatul l-a lovit cu moarte.
Mulţi oameni trăiau la începutul lumii cu sutele de ani, dar şi lor le venea sfârşitul. Erau bărbaţi puternici, care-şi învingeau toţi duşmanii, care supuneau ţări şi popoare, dar nici unul dintre ei nu a reuşit să biruie moartea.
Alţii, prin înţelepciunea lor, se ridicau deasupra tuturor, se îmbogăţeau de cunoştinţe, descopereau tainele naturii, dar nimeni dintre ei nu a reuşit să omoare moartea. Chiar şi drepţii, cu întristare, se coborau cu sufletele în iad, simţind că totul în viaţă e deşertăciune şi chin sufletesc, care se prelungeşte până la moarte.
Dar astăzi moartea a fost biruită. Căci Hristos a înviat. S-a ridicat Hristos, primul dintre cei înviaţi. Nu pentru Sine a gustat moarte şi a înviat Hristos, Fiul Dumnezeului veşnic viu ci, ca să biruie moartea în El însuşi , iar nouă, oamenilor, să ne deschidă porţile vieţii veşnice, El a primit moartea şi îngroparea şi, înviind din morţi, a devenit biruitorul morţii.
Singur înviindu-Se pe Sine cu puterea Sa dumnezeiască, El le dăruieşte tuturor celor ce merg către El şi în urma Lui viaţa veşnică şi nemurirea. El îi hrăneşte pe credincioşii Săi cu Trupul şi Sângele Său cel înviat, turnând în ei şuvoiul vieţii. El ne conduce spre viaţa plină de bucurie, spre raiul cel nou, plin de dumnezeiasca Lui slavă.
Asemeni lui Hristos, Care doar pentru scurtă vreme a gustat moartea, mor şi astăzi oamenii, ca să învie din morţi şi să fie împreună cu El în împărăţia Lui.
Astăzi e ziua Învierii. Cu bucurie să o prăznuim, oameni buni!
Se veselesc şi cei trecuţi în lumea cealaltă, părinţii şi fraţii noştri, văzând lumina învierii şi pregustându-şi propria înviere, când se vor sătura şi mai mult de slavă dumnezeiască. Bucuraţi-vă, toţi cei bolnavi, cei întristaţi şi suferinzi. Va veni şi pentru voi vremea unei vieţi pline de bucurie. Prăznuiţi, veseliţi-vă toţi oamenii, bătrâni şi tineri, bogaţi şi săraci, puternici şi neputincioşi, cei ce munciţi şi cei ce nu vă găsiţi de lucru, locuitori în oraşe, în sate şi în pustii, călători şi întemniţaţi!
Toţi să ne bucurăm acum!
Sărbătorim omorârea morţii, a iadului nimicire, începutul unei vieţi noi.
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le. Hristos a înviat!
Cuvânt de Sfintele Paşti-Sfântul Ioan Maximovici de Sanghai şi San Francisco
HRISTOS A ÎNVIAT!
Îndrăzniți! Aveți credință! Aveți dragoste! Hristos trăiește
Fericitul Stareț Filotei Zervakos (1884-1980)
Îndrăzniți! Aveți credință! Aveți dragoste! Hristos trăiește. Niciodată nu moare; Iisus Hristos ieri și azi și în veci este același (Evrei 13, 8).
Cel care i-a ajutat pe Sfinții Apostoli să învingă lumea ne va ajuta și pe noi; e de-ajuns să ne trezim și să ne îndepărtăm de somnul nepăsării. Acest strigăt al dumnezeiescului Apostol Pavel, pe care îl trâmbițez și îl amintesc acum, în clipa cea târzie a vieții mele, nu îl trâmbițez ca să vă treziți numai voi, frații mei iubiți, tovarăși de drum, împreună-luptători și războinici. Îl trâmbițez și pentru mine, căci și eu am mare nevoie să lupt și să mă războiesc, fiindcă vrăjmașul nu încetează să ne războiască nici pe mine, bătrânul, nici pe voi și nici pe nimeni altul, până la ieșirea sufletului omului din trup, precum este vădit, deoarece și de Stăpânul cel desăvârșit al credinței noastre, Mântuitorul, Izbăvitorul și Scăparea sufletelor noastre, Domnul nostru Iisus Hristos a îndrăznit să se apropie și să-L războiască după Botezul din Iordan, când Se afla în pustie (Matei 4, 1-12); dar și la urmă, cu puțin înainte de moartea Sa pe Cruce, în seara Cinei celei de Taină: „vine stăpânitorul acestei lumi și el nu are nimic în Mine” a zis Domnul (Ioan 14, 30).
Avva Filothei Zervakos, Mărturisirea credinței ortodoxe, Editura Bunavestire, 2003, p. 13
Durerile de naștere ale Învierii
SFÂNTUL CUVIOS ISAAC SIRUL
Hristoase, desfătarea neamului nostru omenesc, mângâierea sărăciei noastre, sprijinul firii noastre căzute jos și care se clatină, nădejdea celor fără de nădejde, al Cărui cinstit nume s-a făcut cunoscut între neamuri, fie-ți milă și mă ridică din căderea mea, dă înviere morții mele, trezește în mine simțirea vieții, scoate sufletul meu din temnița neștiinței, ca să se mărturisească numelui Tău, suflă în mădularele mele ceva din aerul vieții celei noi, cercetează ființa mea stricată în mormânt, scoate-mă din locul întunericului, fă ca aurora descoperirii Tale să mă cerceteze în mijlocul iadului (sheolului) neștiinței unde firea mea cuvântătoare a tăcut, stârnește, Doamne, încă o dată puterea ei de viață naturală, că „iadul nu te va mărturisi și cei ce se pogoară în mormânt nu vor lăuda numele Tău”.
N-am gură să spun mai multe. Fie ca „viii să Te laude pe Tine” așa cum o fac eu acum.
Simțurile mi-au asurzit, mișcările au tăcut, gândurile au secat, toată lucrarea firii mele e lipsită de viață adevărată. Pomenirea ta nu e întru mine, în iadul în care sunt nimeni nu se mărturisește Ție, iar în sufletul meu pierdut nu mai răsună vuietul vesel al laudelor tale. Toate mădularele mele moarte așteaptă durerile de naștere ale Învierii.
(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața Duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, Editura Deisis, Sibiu, 2003).
In august 2022 Mircea Popa din clipul de mai jos spunea ce urmeaza dupa razboiul din Ukraina.Ascultati cu atentie ca priveste si ce va urma in Romania:revenirea puterii nationaliste in Romania si cedarea resurselor naturale Romaniei precum si retrocedarea vechilor teritorii din Estul tarii si Nordul Bucovinei.El spunea atunci in august ca toate aceste lucruri se vor intampla in maximum 6 luni-un an.Spune lucruri foarte importante si totul este adevar astfel sa nu va mai lasati dusi de nas de tot ce zboara si se mananca.Totul este adevar.Tot ce s-a spus in aceste 4 clipuri de mai jos in luna august anul trecut este adevar.Sa nu se supere Doamna senator Diana Mircea Popa a spus lucrurile acestea ,cred,inaintea domniei sale.
https://youtu.be/V-7H71u6lWg
https://www.youtube.com/live/TNXkaDP-Goo?feature=share&t=2
https://youtu.be/OWRS_Mp0r6w
https://www.youtube.com/live/10xvx42RmtI?feature=share&t=10