Sfântul mucenic TEODOSIE s-a născut în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în aproprierea Mănăstirii Brazi, din părinți răzeși de la sfântul voievod Ștefan cel Mare. Părinții săi evlavioși l-au dus la slujbele care se oficiau aici, unde a și intrat ca frate, la vârsta de 18 ani.
Deoarece era virtuos, evlavios și inteligent, cunoștea Sfânta Scriptură și o parte din Scrierile Sfinților Părinți, a fost ales Episcop în anul 1669 la Rădăuți. Deseori, mergea la mormântul lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna, unde ardea, în permanență, o candelă. În anul 1674 a fost ales Mitropolitul Moldovei, deoarece scaunul era vacant, prin plecarea Mitropolitului Dosoftei în Polonia.
Cronicarul Ion Neculce scrie, în Cronica Moldovei, că domnul Moldovei era Dumitrașcu Cantacuzino, una dintre cele mai decăzute figuri din istoria noastră. El a adus pe tătari în Moldova pentru a sta cât mai mult pe tron, plătind un bir mare, provenit nu numai din impozitele mari asupra moldovenilor, dar și din banii mănăstirilor (de la Mănăstirea Rascău luând toți galbenii).
„Mitropolitul Teodosie s-a dus la Domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino zicând: Ce sunt acestea Maria Ta, au semeni lui Antihrist? Și domnul s-a mâniat și l-a scos din scaun cu necinste”, a consemnat cronicarul Ion Neculce. Sfântul a fost închis la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași.
Când s-a întors din Polonia, Mitropolitul Dosoftei l-a scos din închisoare, după care Mitropolitul Teodosie s-a retras la Mănăstirea Brazi, deoarece era legat sufletește de aceasta, încă de când a intrat ca frate aici, la 18 ani. A ridicat o biserică frumoasă, cu hramul Sfântului Gheorghe, introducând reguli cu slujbe monahale de zi și de noapte. A avut grijă și de Mănăstirea Bogdana, determinând pe logofătul Solomon Bârlădeanu să ridice din temelie o nouă mănăstire.
A înzestrat aceste mănăstiri cu terenuri arabile, vii, pomi fructiferi, păduri si mori de apă. În vremea aceea era Vornic de Vrancea Cronicarul Miron Costin, iar împreună au semnat multe documente ale vrâncenilor, urmași ai celor 7 feciori ai „babei Vrâncioaia” , cărora Sfântul Voievod Ștefan cel Mare le-a dat „ocine”, fiindcă „l-au slujit cu credință.”
Cronicarul Ion Neculce scrie că în vremea aceea veneau tătarii ca lăcustele și jefuiau pe moldoveni de tot avutul lor. Astfel, în anul 1694 o hoardă de tătari răzleți au pătruns în Mănăstirea Brazi și l-au chinuit cumplit pe Mitropolitul Teodosie ca să le dea odoarele și banii mănăstirii. Sf. Teodosie a apărat mănăstirea lui dragă cu prețul vieții și pentru că nu a voit să le dea, tătarii l-au ucis, tăindu-i cinstitul său cap. Nu se cunoaște cu exactitate data, ci că „era după Ziua Crucii”.
Monahii, împreună cu credincioșii de prin satele vecine l-au înmormântat în Biserica Sfântul Gheorghe, care era ridicată chiar de sfântul Mitropolit Teodosie.
Atunci, Ieroschimonahul Dimitrie, starețul Mănăstirii Brazi, a dezgropat, în anul 1842, osemintele Mitropolitului Teodosie și le-au dus să fie reînhumate în Peștera de jos, ridicată de primii pustnici ai Mănăstirii Brazi, Teofilact și Sava, unde era și Paraclisul „Învierea lui Lazăr”, în care se oficia și Sfânta Liturghie.
În timp ce soborul de preoți slujeau osemintele Sfântului Ierarh Teodosie, era acolo și Cuviosul Antipa (de la Calapodești), pe care Biserica îl sărbătorește la data de 10 ianuarie și chiar el mărturisește: „M-am învrednicit a vedea aceste moaște, eu le-am atins și erau binemirositoare”. Un egumen al Mănăstirii Brazi, Anton Dumbrava, care a fost si ajutor de stareț la Mănăstirea Neamț, scria că în anul 1857 se găsea tivda (capul) Sfântului Mucenic Teodosie la mare cinste, scoasă din mormânt la Mănăstirea Brazi.
Starețul de la Mănăstirea Brazi – Teodosie Filimon, care după anul 1959, când Mănăstirea Brazi a fost demolată de comuniști, a dat o declarație la Mănăstirea Cernica semnata de Prea Cuviosul stareț și cu stampila Mănăstirii Cernica, în care scrie că „atât în timpul meu, cât și înainte de mine, monahii și credincioșii veneau de aprindeau lumânări și se rugau pentru împlinirea cererii lor la mormântul Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi”.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Andreea Ilie (Preluare selectivă de pe ActiveNewa)
aPaasaaAndreea IlieNOASTRĂ
Ducem dorul după astfel de ierarhi! Sf. Ier. Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Doamne ajută, asa să fie, să avem, asemenea ierarhi
Parinte, urmaream azi niste postari pe facebook. La un moment dat am vazut o poza dupa o sedinta ecumenica cu Pr. Dumitru Staniloae, cu Mitropolitul Antonie Plamadeala. De asemenea, un mare erudit, Pavel Florovsky a fost unul dintre initiatorii acestezi miscari ecumenice. Ori, pentru mine e clar ca ecumenismul nu e o erezie. Nu, nu. Ci, mai mult, ecumenismul este erezia ereziilor. O eroare extrem de grava, care erodeaza ortodoxia, sau cel putin asta incearca. Bun, ce vreau eu sa intreb pe Sfintia Voastra este urmatorul lucru: considerati ca este mai bine sa ne ferim de cartile scrise de cei care au avut de-a face cu miscarea ecumenica? Ar fi mai bine sa ramanem cu cititul doar la cartile Sfintilor Parinti si la Parintii care nu au fost „virusati” de ecumenism?
Intreb asta deoarece, e clar ca prin citit intri cumva in „duhul” acelui autor si atunci anumiti scriitori ai Bisericii care au avut de-a face cu miscarea eretica numita ecumenism, ne pot cumva transmite din acest duh inselator?
Mai dau un exemplu: sunt preoti, unii chiar dr. in Teologie care predica minunat, erudit, insa, din pacate, in predicile lor daca esti atent, scapa cate-o „bombonica” ecumenica, si uite asa duc turma catre prapastie…
Va rog ajutati-ma cu un sfat si iertati-ma!
MULTUMESC.
Doamne ajută
Prin anii dinainte de 1989 nu știam ce-i ecumenismul Tin minte că aveam un curs de ecumenism de vreo 4-5 pagini scrise si nu ne băteam capul cu el pentru ca era predat de Părintele Ioan Mihălțan, viitorul Episcop al Oradiei. Îl durea în cot de ecumenism, pentru ca era preocupat de formarea noastră ca preoti. Examenul era o discutie relaxată și nici nu se pomenea de ecumenism. Aveam doar idei vagi.
După 1989, ecumenismul si-a arătat fata hidoasă. Din ce în ce mai hidoasă. Abia atunci am început să ne punem întrebări. Părintele Stăniloae a participat la întâlniri ecumenice, crezând că sunt ocazii de a face cunoscută Ortodoxia celorlalți. Când si-a dat seama de adevărul despre ecumenism, s-a distanțat de el si are un cuvânt în care spune, dacă-mi aduc bine aminte, ca acesta este o afacere masonică. Deci să-i citim cu drag opera. Nu există riscuri. Plămădeală săracul a rămas ecumenist până la moarte. Am fost prezent la instalarea lui la Sibiu, după moartea lui Nicolae Mladin.
Sfatul meu cred că este oarecum de prisos: țineți-va departe de aceast plagă cu care se confruntă Biserica. Mergeti pe cale Împărătescă numită Ortodoxie și veți vedea că la capătul ei se află Impărătia vesnică a lui Dumnezeu. Pace, sănătate, mântuire.
Mitr.Antonie nu a ramas ecumenist pana la moarte.Exista online declaratia lui potrivit careia marturiseste ca a fost si regreta timpul pierdut degeaba acolo la intruniri si ca papistasii si protestantii ii tratau in plus pe ortodocsi,necum sa fi convertit pe careva.Chiar spunea cu subiect si predicat ca la talcuirea exegetica din Biblie ereticii nici nu vroiau sa auda de pozitia ortodoxa in chestiune si vorbeau numai ei,asa ca nici vorba de respect reciproc cum mint ei in dialogul ecumenist.Chiar spunea ca e mare amagire a crede in ceva pozitiv in dialogul ecumenist si chiar observa o caposenie diabolica in propria erezie a participantilor eretici fata de ortodocsi si in concluzie,remarca ierarhul sibian,daca te duci ca prostul la intrunirile lor risti sa te duci bou si sa te intorci vitica.
M-as fi bucurat ca A. Plămădeală să se fi lepădat măcar în ceasul morții de satana. Altfel, n-a fost un ierarh rău.
Ca a purtat pistol stiu informatie verificata de la staretul unei manastiri care i-a fost duhovnic pana la adormire.Tot de la el stiu ca fusese cel mai spagar ierarh din BOR .Tot de la acela stiu ca omul s-a cait de rele,a sfarsit in cainta autentica si in pozitie,atitudine autentic ortodoxa.Dupa revolutie,mitropolitul Antonie,la initiativa mitropolitului Serafim Joanta pe atunci vicarul lui a ingenunchiat in fata crucii de mormant a parintelui Iosif Trifa,a citit rugaciunea de dezlegare de anatema ,anatema aruncata asupra lui pe nedrept de mitropolitul Nicolae Balan,si-a cerut iertare in numele Sf.Sinod al BOR si a citit hotararea Sf.Sinod de ridicare a caterisirii post-mortem a preotului Iosif Trifa acesta ramanand in vesnicie in treapta preotiei.Si mai stiu de la acest staret ca la plecarea in vesnicie mitropolitul a lasat testament sa imparta totul la manastire,la fundatii si la saraci,ne-ramanand nimic pe numele lui conform votului monahal al saraciei de buna voie.Da,s-a lepadat si a marturisit ortodoxia in mod autentic.Ii apartine cu cinste volumul „Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa”.
Dar pentru ce motive a fost caterisit Iosif Trifa?
A fost caterisit pentru că a ajuns să fie bine situat ca număr de adepți, după ce si-a făcut și tipografie proprie, lucu mare în acea vreme. Când s-a văzut în această stare, n-a mai ascultat de Mitropolitul Bălan, a mers pe drumul său cu practici străine de Biserică. Spun ce-am constat eu, cu multi ani în urmă. În Maramures era o nuntă a doi tineri din Oastea Domnului, la care am participat si eu. Duminică Dimineata, în loc să meargă la Sfânta Liturghie, ostasii noștri făceau adunare separată în cortul de-acasa. Eram cu un prieten, preot și el, care a voit să rămâna la adunare. I-am spus clar ca locul nostru este la biserică, unde am slujit cu preotul bătrân al satului. Satul era Rogoz. Sunt multe de spus. însă mă opresc aci.
Multumesc, Parinte! Sarut mana.