Cel pe Care Îl iubesc şi Îl aştept vine spre mine înconjurat de o suită cerească. Cum aş putea dormi şi cum m-ar plictisi vreodată privegherea? Priveghez asupra istorisirilor oamenilor şi ale lucrurilor, spre a putea afla vreun mesaj tainic al Iubirii mele.
Nici o poveste nu mă interesează datorită ei sau povestitorului, ci numai datorită Ţie. Procedez astfel în felul în care un cântăreţ care-şi pierde propria partitură începe să asculte atent la partitura altcuiva şi încearcă să şi-o recunoască pe a sa. Şi pretutindeni află câte o notă asemănătoare partiturii sale, dar nicăieri partitura sa completă.
Eu procedez în felul în care un om care sparge oglinda purcede să-și vadă propriul său chip în chipurile oamenilor, în ale animalelor şi în ale tuturor lucrurilor. Şi pretutindeni el află vreo trăsătură asemănătoare propriului său chip, dar nicăieri chipul său în totalitatea sa.
Astfel, eu priveghez la nenumăratele glasuri ale întregului univers, precum şi asupra nenumăratelor chipuri din univers, de la chipul înstelat al Carului Mare şi al Celui Mic, la chipul pietricelelor albe de lângă lac, să văd dacă pot recunoaşte chipul Iubirii mele. Şi nimeni nu mă înşeală, ci mai degrabă fiecare îmi spune cât de puţin o poate face despre tot ceea ce ştie despre Tine. Când le pun întrebări oamenilor, aştept răspunsuri de la Tine. Când lucrurile grăiesc, eu Te ascult pe Tine. Când mă uit la natură, Te caut pe Tine.
(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida şi Jicea, Rugăciuni pe malul lacului, Editura Anestis, 2006, pp. 86-87).
Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi
Sfântul Ioan de Krostandi: Minunile sale extraordinare
Scriitorul Sursky menționează și cazul oarecum comic al preotului P. G. Theodorovits, care credea că părintele Ioan [Sfântul Ioan de Krostandi] îl va vindeca de vocea lui bâlbâită și că credința lui a fost în sfârșit îndreptățită.
„În vara anului 1893, preotul cu vocea bâlbâită îl aștepta la Moscova pe Părintele. Ioan într-o mulțime densă. Când a ajuns, a încercat cu disperare să se apropie de el.
A crezut că întâlnirea va fi decisivă pentru toată viața.
Așa că a început să strige cu o bâlbâială groaznică:
„Batiushka, roagă-te pentru mine”.
Părintele Ioan l-a lovit cu mâna dreaptă pe obrazul stâng și i-a ordonat:
„Vorbește limpede, vorbește limpede…”!
Minunea s-a întâmplat.
O patimă atât de enervantă a încetat să-l mai deranjeze”.
De multe ori rugăciunea a fost însoțită de evenimente speciale, precum diverse ordine sau îndemnuri ca bolnavii să se ridice din patul durerii.
Mai multe cărți conțin povestea tratamentului unei domnișoare care era pe moarte de febră tifoidă.
După încheierea rugăciunii sale vindecătoare, văzându-l slăbit, Părintele Ioan a fost întrebat dacă doreşte o tratație.
Părintele Ioan i-a răspuns:
„Dacă îmi dați un pahar mic de vin, vă voi fi recunoscător, pentru că sunt epuizat. Dar vă rog, conform etichetei ruseşti, lăsați-o pe gazda însăși să mi-l ofere.”
După această cerere, muribunda s-a ridicat din pat, îşi coborî picioarele pe podea şi, cu un pas ferm, s-a îndreptat spre sufragerie. A luat vinul și l-a oferit.
După câteva zile și-a revenit complet.
Din cartea „Agios Ioannis tis Krostandi” editată de Sfânta Mănăstire Paraclet.