Sfintele icoane au fost, şi sunt şi acum, ţinta dispreţului evreilor, a musulmanilor şi, în general a tuturor vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi a Sfintei Biserici. Aceştia se ridică şi acum cu multe hule împotriva lor. Biserica însă îşi cunoaşte misiunea şi menirea ei, şi de aceea apără icoanele sfinte împotriva tuturor rătăciţilor lumii.
Astăzi pomenim pe Sfântul Tarasie al Constantinopolului. A rânduit Dumnezeu ca el să păstorească turma dreptmăritoare în vremuri grele, când vrăjmaşii văzuţi ai Bisericii au împlinit vrerea văjmaşilor nevăzuţi, diavolii, luptând cu multă răutate împotriva icoanelor. Evreii conduceau din umbră această luptă şi, ne spun cărţile bisericeşti, în Beirut au batjocorit o icoană care avea pe ea Preacuratul chip al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Văzând că şi în Biserică s-au osebit unii care nu sufereau a fi cinstite, Sfântul Tarasie a socotit că este de mare trebuinţă ca un Sfânt Sinod Ecumenic să se întrunească şi să stârpească această erezie. De aceea el a stăruit pe lângă tânărul împărat Constantin şi mama sa Irina. Aşa a fost aleasă cetatea Niceea, unde în 24 septembrie 787 au început Sfinţii Părinţi să vorbească despre erezia iconoclastă şi despre sfintele icoane care trebuiau păstrate, împotriva voii tututor vrăjmaşilor întunecaţi la minte de diavolul. 367 de Sfinţi Părinţi s-au adunat la acest Sfânt Sinod Ecumenic întru apărarea adevărului revelat.
Cei care dintre păstorii Bisericii căzuseră în mrejele acestei erezii şi şi-au dat seama de păcatul lor, s-au pocăit şi Sfinţii Părinţi au primit cu bucurie întoarcerea lor şi i-au iertat. Aceştia au citit în auzul tuturor aceste cuvinte: ,,Cei ce nu cinstesc sfintele icoane să fie anatema; cei ce aduc cuvinte din Dumnezeiasca Scriptură împotriva sfintelor icoane să fie anatema; cei ce numesc idoli sfintele icoane să fie anatema; cei ce se leapădă de predaniile Sfinţilor Părinţi, precum se lepădau Arie, Nestorie, Eutihie, Dioscor, şi nu voiesc să le primească pe acelea care sunt arătate lor din Dumnezeiasca Scriptură, să fie anatema; cei ce zic că sfintele icoane nu sunt date de către Sfinţii Părinţi să fie anatema; cei ce grăiesc că Soborniceasca Biserică primeşte idoli să fie anatema’’(După Vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 289-300).
Aş propune ca distinsele personalităţi din lumea ortodoxă, care participă la întâlnirile ecumenice cu toţi iconoclaştii lumii, să citească cuvintele de mai sus în auzul tuturor, apoi să se retragă dintre ei. Pentru rugăciunile Sfântului Tarasie, să le dea Dumnezeu gândul cel bun.
Presbiter Iovița Vasile
Corect.Anagnostopoulos.
Iertați îndrăzneala , oare este în duh ortodox să luăm la analizat păcatele unor oameni (chiar de ar fi teologi ) și
, de la scăpările bisericii în materie de credință , am trecut la clevetirea unor oameni pentru păcate de rând ! Cu ce drept facem aceste afirmații , nu ne transformăm în judecători ? Aceste îngăduințe pot aduce mult rău tuturor ! Mă iertați !
Tovarășul Grindeanu solicita legalizarea căsătoriilor între sodomiți, ft posibil să fi solicitat stăpânii lui acest lucru, căci odată sosit din vizita de la Tel Aviv individul a solicitat acest lucru
Grindeanu nu-i cu toate acasă. Uitați-vă la el cum se strâmbă și ce prestații jalnice are. Nu știu ce vrea, probabil să-și ia și un bărbat, presupunând că are o soție și familie. Vai de ei, ființe josnice.
Acest comentariu are legătură cu o postare a fratelui Ioan și cu un text scris pe tema întreruperii pomenirii de un părinte din Grecia, dar care text (și comentariu) , din păcate , a fost șters…Din păcate spun, pentru că textul selectat de un părinte de la Athos, și postat aici de fratele Ioan, era de folos pentru înțelegerea mai limpede a anumitor aspecte, care privesc atitudinea care trebuie luată față de erezie…
…Întreruperea pomenirii este obligatorie, pentru toți cei care vor să iasă din erezie sau pentru toți cei care vor să se îngrădească de ea/să nu petreacă în ea…
Părintele Theodoros Zisis ne lămurește în această privință: ,,…Nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii, astfel încât să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii (comuniunii n.m.)”.
În situația în care ne aflăm noi,în BOR , care a acceptat oficial erezia, nu există decât două posibilități de a ieși din erezie : fie Biserica iasă din erezie/CMB și condamnă erezia, fie credincioșii care nu vor să petrecă în erezie (în comuniune cu erezia), ci în Adevăr, uniți cu Hristos Domnul, trebuie să iasă din erezie pe cont propriu, adică prin întreruperea pomenirii/comuniunii cu ecumeniștii și cu cei aflați în comuniune cu ei…
Dar bineînțeles că Biserica nu obligă pe nimeni să facă într-un anumit fel, pentru că ea nu încalcă libertatea de alegere a omului, însă, acest fapt îl responsabilizează pe fiecare membru al Bisericii, care va da răspuns pentru alegerea făcută…
Din acest punct de vedere, îngrădirea de erezie, chiar dacă nu este impusă obligatoriu de Biserică, dar ea nu este nici facultativă,pentru cine vrea să se mântuiască, ci ea reprezintă o alegere pe care creștinul este chemat să o facă…,între Adevăr și minciună.Căci, aşa cum ne grăiește Dumnezeu în Sfânta Scriptură, nu există părtășie între Adevăr și minciună…Ori, ori…