Este un lucru vădit pentru toți ochii sănătoși: cultura umanistă europeană tocește în chip sistematic în om simțământul nemuririi, până ce îl șterge cu totul, și omul culturii europene mărturisește hotărât, urmându-l pe Nietzsche: „Sunt trup și numai trup” – asta însemnând: „Sunt muritor și numai muritor”. Astfel, pe Europa umanistă a pus stăpânire deviza: „Omul este o ființă muritoare”. Aceasta e formula omului umanist, aceasta este esența progresului său. Mai întâi fără știință, apoi sistematic, cu știință și dinadins, s-a altoit în omul european – prin știință, și prin filozofie, și prin cultură – conștiința că omul este muritor, muritor pe de-a-ntregul, și că nu-i nimic nemuritor în el. Conștiința aceasta își află o rostire deplină în convingerea care glăsuiește: „moartea e o necesitate”. Moartea – necesitate! Există o mai mare groază, și jignire, și batjocură? Cel mai mare vrăjmaș al omului – să fie de nevoie omului! Spuneți-mi, există aici vreo urmă de logică, fie și cea mai mică, fie măcar una pruncească, fie măcar o logică de insectă? Nu cumva omul european, înăbușit și măcinat în această moară a morții care se cheamă Pământ, a pierdut și ultima fărâmă de rațiune și a început să aiureze? …
Pustiit este omul umanist, înfricoșător de pustiit, fiindcă din el a fost alungată conștiința și simțirea nemuririi lui personale. Iar fără aceasta, poate fi omul om deplin? O, mărginit e omul european, cumplit de mărginit, și de pigmeizat, și de micșorat, și de restrâns la o frântură și bucată de om, fiindcă a îndepărtat din sufletul său orice simțire a nemărginirii și nesfârșirii; iar fără aceasta, poate omul îndeobște să existe ca om? Și, dacă poate să existe, are rost existența lui? Fără simțirea nesfârșirii, nu este el un lucru fără viață printre celelalte lucruri și un animal trecător printre celelalte animale? Îngăduiți-mi un paradox: eu socotesc că unele dintre animale sunt mai nemărginite în simțirile lor și mai nemuritoare în dorințele lor decât omul progresului european umanist.
Îmbătrânit, atrofiat, mărginit la materie, degenerat, omul umanismului a avut deplină dreptate atunci când a mărturisit, prin gura înțelepților săi, că se trage din maimuță. Ajuns asemenea animalelor în ce privește obârșia, de ce să nu ajungă la fel cu ele și în privința moralei? Ca unul care ține de animale, de fiare, în ce privește esența ființei sale, este asemenea lor și în privința moralei. Păcatul și crima nu sunt socotite oare, din ce în ce mai mult, în jurisprudența contemporană de neocolit pentru mediul social, ca necesitate a firii? Dacă nu există în om nimic nemuritor și veșnic, toată etica se mărginește până la urmă la poftele firii: și omul umanist s-a identificat, în privința moralei, cu înaintașii săi, maimuțele și fiarele, și în viața lui s-a înscăunat principiul: „Homo homini lupus” (omul e lup pentru om).
Nu suntem, oare, martori oculari ai anarhismului și nihilismului ideologic și practic care pustiesc continentul Europei? Factorii progresului european sunt de așa fel, că, oricum ar fi însumați, rezultatul nu poate fi altul afară de anarhism și de nihilism. Dovada? Două războaie mondiale, de fapt europene.
Omul european e prost, grozav de prost, atunci când, necrezând în Dumnezeu și în nemurirea sufletului, poate să creadă în progres, în rostul vieții, și să lucreze pentru el. Ce nevoie am de progres, când în spatele lui mă așteaptă moartea? Ce nevoie am de toate lumile, de toate galaxiile, de toate culturile, când în spatele lor mă pândește și apoi mă înhață moartea? Unde e moarte, acolo nu se poate afla progres adevărat; iar dacă se află, el nu e decât un blestemat de progres în moara morții. De aceea trebuie distrus cu desăvârșire, încât să nu rămână urmă.
(Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă și Ecumenismul, Fundația Justin Pârvu, 2012)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
JUST IN: Co-fondatorul Bisericii Satanice SA demisionează, acum crede în Hristos după ce creștinii „îi arată ce este iubirea necondiționată” și întâlnește o vizită de la Domnul Iisus Hristos!
JUST IN: Co-fondatorul Bisericii Satanice SA demisionează, acum crede în Hristos după ce creștinii „îi arată ce este iubirea necondiționată” și întâlnește o vizită de la Domnul Iisus Hristos!
Riaan Swiegelaar, co-fondator al Bisericii Satanice Sud Africane (SASC), a demisionat din funcția de preot al controversatei biserici pe 30 mai 2022. De asemenea, a demisionat din consiliul bisericesc, precum și-a dizolvat calitatea de membru la organizație.
Într-o transmisiune live pe Facebook, Swiegelaar a spus: „Sincer să fiu, inițial, am crezut că mă voi strecura în liniște pe ușa din spate și nu credeam că oamenii vor fi atât de interesați de ce fac ceea ce fac. ””
El a spus că s-a angajat în satanism pentru că rezona cu el în acel moment și pentru că era „foarte trist și foarte distrus, fără să-și dea seama”. „Cred că mulți oameni rezonează la satanism atunci când vin dintr-un loc foarte distrus. „” ”
„Am întâlnit mii de sataniști în ultimul an și sunt extrem de răniți și distruși – acesta este singurul lucru pe care toți îl au în comun”, a adăugat Swiegelaar.
El a izbucnit în lacrimi și a adăugat: „Până astăzi, au existat doar patru creștini în întreaga mea viață care mi-au arătat ce este iubirea necondiționată. ”
Adele Frey, una dintre persoanele care l-au susținut, i-a trimis mesaj, spunând că tocmai a făcut un lucru simplu arătându-i dragostea. „Oameni, să arăți dragostea față de ceilalți este totul. Mi-ai arătat dragostea lui Hristos, am văzut-o în tine”.
El adaugă că Frey i-a arătat dragoste necondiționată într-un moment în care era un „monstru urât”, și când a adoptat creștini care fac asta. „Mi-ai arătat iubire necondiționată. ”
La jumătatea lunii mai, Swiegelaar a realizat ultimul său interviu ca membru al SASC la postul de radio CapeTalk, fără să știe că va fi ultimul său interviu la radio ca bătrân.
Swigelaar a declarat în interviu că nu crede că Iisus Hristos există. O doamnă din echipa radioului a mers la el după interviu și l-a îmbrățișat într-un mod în care nu mai fusese îmbrățișat niciodată.
O săptămână mai târziu, a văzut pe WhatsApp că femeia este creștină. „Nu am avut niciodată un creștin care să facă asta. Nu am experimentat niciodată un spectacol creștin atâta dragoste față de un satanist care se cunoaște. ”
Și a rămas cu mine, totuși. ”
O săptămână mai târziu, când Swiegelaar a trebuit să facă un ritual pentru a vedea „care este următoarea fază pentru a obține mai multă influență și putere”, a făcut ritualul și în timpul ritualului Iisus i-a apărut în fața.
El a spus: „Dacă ești Iisus, trebuie să dovedești asta. „Dizzy spune că debordează de cea mai frumoasă iubire și energie. ”Și am recunoscut-o imediat, așa cum mi-a arătat femeia de la postul de radio. ”
„Așa am recunoscut dragostea lui Hristos. ”
Dizzy extinde mai mult despre experiența sa în videoclipul live de pe Facebook care durează peste 30 de minute.
Impostorul a spus că nu va răspunde întrebărilor din mass-media, iar videoclipul este mărturia lui.
Un comunicat de presă al SASC, al cărei număr de membru conform Swiegelaar crește pe zi ce trece: „Noi, în calitate de Consiliu SASC, vrem să îi mulțumim lui Swiegalaar pentru contribuția sa, atât ca pastor, cât și cofondator al Bisericii Satanice SA. Îi dorim succes în toate demersurile viitoare. ”
Puteți viziona videoclipul lui Swiegelaar aici: https://www.facebook.com/riaan.swiegelaar/videos/610599526944658/
Un text luat de pe Telegram,acum.
De fapt ni se pregătește o cu totul altă operațiunea teroristă împotriva noastră,
Johannis a semnat la Madrid cu UE și NATO un acord prin care se disloca peste 4 milioane de evrei khazari din Israel în România,
Ca să se facă totul în liniște,
Au interzis Ortodoxia în România ca motiv să ne poată lua de pe stradă, din case sub această lege,
Trupele NATO vin în România nu împotriva Rusia ci împotriva noastră a poporului român,
Dar nimeni nu vrea să audă, nimeni nu vrea să știe,
Or să vadă români pe dracu când or lua soldați copiii pentru trafic de organe,
Tot fac apel la toată lumea,
Or să se trezească când este prea târziu,
Oamenii habar au ce li se pregătește,
Israel este amenințat de Palestina care acum are o armată cu ajutorul Rusia, s
Palestina s-a aliat cu Siria și Iran sub comanda Rusia,
Rusia a avertizat de n ori Israel să se potolească și nu vor sub nici o formă,
Așa că au găsit pe zdreanța de Johannis clonă bun la toate,
Interzic Ortodoxia pentru că ei, mafia khazariana din conducerea România știu că 98%dintre români sunt ortodocși,
Apare o pandemie programată cu restricții ca să vă închidă în case ca să ne trezim într-o zi cu peste 4 milioane de evrei khazari în România,
Nu vedeți că toți din conducerea România sunt evrei khazari!!?
Nu vedeți ce bani aloca pentru ei, evreii khazari toți cei care vin din Ucraina, și din toată lumea aici în România!!?
Nu vedeți clar scopul lor!!?
Eu am spus că tocmai acum trebuie să fim cât mai vigilenți,
Nu trebuie să protestam sâmbătă și duminică, nu!!!
În cursul săptămânii și mers direct peste ei în Parlament, senat, guvern, care nu au nici măcar lege de înființare,
Am anunțat Sindicatul snppc.ro al Poliția Română, am anunțat jandarmi ce vor să facă, pentru că românii or să se trezească la realitate și ei trebuie să aibă grijă de copiii, oameni nevinovați dar care nu au informații,
Vreți să știți că nici jandarmi nici polițiști nu știau că s-a dat lege de interzicerea ortodoxiei în România
Nu vezi cât de trecător e traiul pe pământ?
Sfântul Ioan Gură de Aur
Care fapt de pe lumea asta nu-i în stare să te îndemne spre virtute? Nu vezi cât de trecător e traiul pe pământ?
Nu vezi cât de puțin ești sigur de ziua de mâine? Nu vezi cât te obosești pentru lucrurile de pe lumea aceasta? Nu vezi cât efort? Săvârșești, oare, virtutea cu osteneală, iar păcatul, fără osteneală? Nu! Ei bine, dacă și pentru virtute și pentru păcat trebuie să te ostenești, pentru ce nu vrei să te ostenești pentru virtute, care îți aduce mare câștig? Dar, mai bine spus, sunt virtuți care nu cer nici o osteneală. Ce oboseală cere să nu vorbești de rău, să nu minți, să nu te juri, să lași ura ce o porți semenului tău? Nici o oboseală!
Dimpotrivă, săvârșirea acestor păcate cere oboseală și aduce peste tine multe griji. Ce cuvânt de apărare mai putem avea noi, ce iertare, când nu facem nici aceste fapte bune care nu ne costă nici un pic de oboseală? De aici se vede că noi din lene și trândăvie nu facem nici acele fapte bune care nu ne cer vreo osteneală.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XLII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, pp. 506-507
Nesfârșitele tulburări ale lumii sunt opera satanei
Sfântul Macarie Egipteanul
Toată lumea cea văzută este permanent în mișcare, în agitație, în luptă. Nimeni nu cunoaște însă cauza acestor nesfârșite tulburări, care sunt opera satanei. În lumea nevăzută a gândurilor omenești tot satana lucrează și tulbură. El este stăpânitorul lumii acesteia, văzute și nevăzute. Oamenii nu știu, nu-și dau seama, ba încă nici nu vor să știe, că sunt permanent purtați de o putere străină și li se pare firesc tot ceea ce, de fapt, este contrar adevăratei lor firi, create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Întreaga omenire, săraca, este amarnic înșelată de satana. Numai cei luminați, care au câștigat pacea lui Hristos, știu și simt de unde vine toată agitația lumii.
Răul a pus stăpânire pe lume prin plăcerea pe care o provoacă trupurilor și sufletelor. Este ca un foc ce aprinde inima și apoi coboară prin toate mădularele trupului, îndemnându-l la desfrânare, iar păcatul săvârșit creează obișnuința, încât omul nu mai este capabil să iasă din el decât cu mare, foarte mare greutate. La fel se întâmplă cu patimile: toate devin ca niște munți ce apasă sufletul, îl îngreunează, îl strivesc de pământ, nu-i mai dau libertatea să se înalțe spre Dumnezeu. Cât de mult îngreunează sufletul lăcomia, îmbuibarea, ca și beția, și toate trei stârnesc pofta desfrânării în om, chemându-se una pe cealaltă. Patimile ard sufletul omului ca niște săgeți de foc, distrugându-l, omorându-l. Cei prudenți însă, când simt aceste patimi că se nasc în ei, se înfurie pe ele, se luptă cu ele și satana nu mai are putere asupra lor.
Cei sărați cu sarea cea cerească sunt foarte puțini și numaidecât sunt cunoscuți cei ce vorbesc din comoara Duhului Sfânt, iar viețile lor sunt exemple de sfințenie; aceștia sunt vasele alese ale lui Dumnezeu. Cel ce vorbește fără să fie condus de lumina și harul ceresc nu poate convinge mintea oricui. Este nevoie de muncă și osteneală multă pentru a transforma inimile oamenilor.
Pocăința sau Întoarcerea la Dumnezeu. Extrase din Omiliile duhovnicești ale Sfântului Macarie Egipteanul, Editura Bizantină, București
Dumnezeu știe ce vrei tu, nu te speria deloc, tu continuă rugăciunea
Cuviosul Părinte Arsenie Papacioc
Dacă ești într-o stare de recrudescență interioară, sigur slăbește credința. Să nu slăbească! Chiar și la sfinți se constată o viață de oscilație, o ridicare și o coborâre. Pentru că te mai părăsește harul, ca să nu te mândrești, să nu spui: „Ia uite eu unde am ajuns!”. Te mai părăsește harul ca să te smerești. Dar nu trebuie să-ți pierzi credința. Tu trebuie să fii mereu prezent. Că nu rezolvi atât de mult prin rugăciunea pe care o faci, ci prin harul lui Dumnezeu, că tu vrei cu orice chip ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că imediat vine satana să-ți folosească mintea. Nu trebuie să vă speriați, el nu se astâmpără. Dumnezeu știe ce vrei tu, nu te speria deloc, tu continuă rugăciunea. Dacă ziceți: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, îl sperie pe dracul. Pentru că este puterea numelui pe care nu o poate suporta satana. Vezi? E lipsă de trăire interioară și adevărată, nu rațională. Ar trebui să înțelegeți singuri lucrurile acestea!
Iar în legătură cu oscilația asta, care și la sfinți se constată, există un cuvânt la Sfântul Apostol Pavel care spune așa: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au vestit vouă învățătura lui Dumnezeu, la a căror sfârșit privind, să le urmați credința” (Evrei 13, 7). Adică la sfârșitul vieții ei s-au desăvârșit și au cuvântul puternic și întreg. Deci, dacă noi suntem în luptă, acum ne ajută harul lui Dumnezeu. Dar luptă este toată viața, o ispită continuă.
Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 201-202
Boala trupească reprezintă oglinda în plan fizic a ceea ce se întâmplă în plan spiritual
Mărturisitorul Părinte Adrian Făgețeanu
Păcatul, ca răzvrătire voită față de Dumnezeu, înseamnă îndepărtarea de la Izvorul vieții și deci o împuținare a vieții, o moarte (întâi spirituală și morală, apoi chiar fizică). Stricarea relației cu Dumnezeu prin păcate dereglează întreaga ființă umană: voința slăbește, rațiunea se întunecă, afectivitatea se întinează cu senzațiile plăcerilor păcătoase, instinctele naturale se pervertesc, simțurile își pierd claritatea, iar trupul își modifică metabolismul natural. Urmările păcatelor, dereglările sufletești și fizice, se derulează apoi într-un timp uneori mai scurt, alteori mai lung. Așa se instalează în ființa umană boala și moartea, ca urmare a păcatului.
E un fenomen de slăbire a funcțiilor vitale și senzoriale ale sufletului care s-a îndepărtat de Dumnezeu – Izvorul spiritual al vieții – fenomen care e și cauza dereglărilor din trup, a bolilor și chiar a îmbătrânirii și a stricăciunii trupului, a morții fizice. Această slăbănogire a spiritului face ca și materia trupului să capete o rigiditate pronunțată, nemaiputând fi așa ușor stăpânită de către spirit. Iar, dacă voința nu poate fi din nou îndreptată și întărită în virtute (contra păcatelor), sufletul își poate prelungi starea aceasta de slăbire, de mortificare treptată, și poate fi ușor luat în stăpânirea demonilor, care îi vor „alimenta” și mai mult dependența de ei. În acest context, boala trupească reprezintă oglinda în plan fizic a ceea ce se întâmplă în plan spiritual.
Deci boala nu e doar a trupului. Sunt și boli sufletești, patimile, a căror tămăduire e mult mai grea decât a bolilor trupești. Boala și suferința umană nu trebuie înlăturate cu orice preț doar din planul existenței biologice, ci ele trebuie asumate spiritual într-un demers purificator și transfigurator al întregii noastre vieți.
(Ieromonahul Adrian Făgețeanu, Ieromonahul Mihail Stanciu, De ce caută omul contemporan semne, minuni și vindecări paranormale? Un răspuns ortodox, Editura Sophia, București, 2004, pp. 59-60)
Mărgăritare duhovniceşti de la Mărturisitorul Părinte Adrian Făgețeanu
“Copil fiind, am întrebat-o pe mama mea: la ce spui mata cer? Câteodată spui că s-a ridicat soarele pe cer, altădată spui că Dumnezeu este în cer. Care-i adevărul? Mi-a răspuns: «Cerul e acolo unde se face voia lui Dumnezeu»”.
Înfrânarea
Înfrînarea şi puterea rugăciunii le sunt date tuturor oamenilor. Dacă vrem să ne înfrînăm trupul de la cele necurate şi dacă vrem să ne rugăm, nu există „nu pot”.
Rugăciunea
Oamenii îl caută pe Dumnezeu numai la necaz, greutăţi şi suferinţe. Dumnezeu ne-a spus: „Nu vă puneţi nădejdea în oameni” şi noi ne aducem aminte de aceasta la nevoie. Îi sfătuiesc pe toţi creştinii să nu uite de rugăciune nici când le este bine. Şi să nu pună pe alţii să se roage pentru ei. Să se roage ei înşişi.
Ascultare
În mănăstire, cel mai greu este de îndeplinit ascultarea. În lume, tot ascultarea este cea mai grea, dar ascultarea de Dumnezeu. Ascultarea şi împlinirea cuvântului Lui. Să urmăm pilda Maicii Domnului, care a spus: „Fie mie după cuvântul tău!”
Rostul nostru
Chiar şi unii creştini mă întreabă care este rostul vieţii noastre. N-avem nici o îndoială. Mântuitorul a spus clar: „Căutaţi împărăţia cerurilor”, adică mântuirea.
Mântuire
Numai cei care au capacitatea de a se jertfi pentru ceilalţi se mântuiesc.
Duhovnicul
Se vorbeşte de mari duhovnici. Duhovnicul, indiferent de pregătirea lui şcolară, nu are nici o putere dacă nu o primeşte de Sus.
Marxism
Înainte de venirea comunismului, românii erau mai credincioşi. Marxismul a reuşit să-l despartă pe om de Dumnezeu. Chiar şi multi dintre cei care nu credeau sau nu erau de acord cu marxismul au fost zdruncinaţi în credinţă. Iar cei născuţi în comunism au fost cel mai mult distruşi sufleteşte.
Atei
Ateii nu-şi dau seama că sunt nefericiţi fără Dumnezeu. Un ateu este ca un paralizat care nu mai simte durerea.
Rugul aprins
Am făcut parte din mişcarea „Rugul Aprins”; am fost un fel de mână dreaptă a părintelui Daniil, fost Sandu Tudor. Pe mine mă punea să organizez câte o retragere după model athonit. Şi am făcut retrageri din acestea la Mănăstirea Crasna şi la Mănăstirea Govora. Eram acolo cu mulţi oameni deosebiţi; ne-au arestat sub acuzaţia că aveam „activitate intensă contra clasei muncitoare”. Noi doar ne rugam. Ne interesa apărarea ortodoxiei. Pe Parintele Daniil l-am reîntîlnit la Aiud, apoi a fost omorât în bătaie.
Temniţa
În închisoare m-am simţit cel mai aproape de Dumnezeu. Când simţi că toţi te urăsc, toţi de lovesc, toţi doresc distrugerea ta, doar atunci poţi preţui iubirea lui Dumnezeu. El niciodată nu te părăseşte.
Erezie
Acum a apărut una dintre cele mai mari erezii, lumea este dezorientată, crede mai degrabă în semne decât în Biserică, mai mult în semne care falsifică adevărul, decât în adevărul dat de Mântuitorul.
Un credincios n-are nevoie de semne. Singura nădejde trebuie să o avem numai şi numai în Bunul Dumnezeu. Deci să nu ne facem noi planuri despre cum să ne scăpam. Dumnezeu are grijă de toţi cei care cred în El şi care nădăjduiesc în El şi care-L cheamă.
Părintele Adrian îşi aminteşte că în temniţa Aiudului, pe unde a pătimit şi el din pricina comuniştilor, l-a auzit pe un camarad rugându-se numai pentru sine. “Eram înghesuiţi vreo 30 de inşi într-o cameră mică, în paturi de fier suprapuse. Şi erau cu noi doi oameni cu acelaşi nume: Popescu Victor. Unul dintre ei s-a rugat într-o seară: «Doamne, fie-ţi milă, mă aşteaptă familia, trebuie să mă întorc acasă, să o ajut. Ai grijă de mine, scapă-mă din închisoare. Dar Doamne, eu sunt Popescu Victor din patul de jos, nu cel din patul de sus»”.“Să fim buni cu aproapele, să nu fim lacomi, să împărţim cu cei mai nevoiaşi tot ce ne dă Dumnezeu. Să-i dai celui flămînd să mănânce, celui gol de îmbrăcat… Sau dacă nu ai de unde, măcar să-l mângîi cu vorba. Şi dacă nici de aceasta nu ne învrednicim, măcar să ne rugăm pentru aproapele: «Doamne, eu nu pot să-l ajut, ajută-l Tu!». Rugăciunea n-o faci numai pentru tine…”
https://claudiutarziu.ro/pr-adrian-fageteanu-cerul-e-acolo-unde-se-face-voia-lui-dumnezeu/