Sfântul Macarie Egipteanul: Sufletul care nu este luminat de Duhul Sfânt este neliniştit, temător şi nestatornic

Cel cu adevărat credincios trebuie să se străduiască să-şi schimbe gândurile, obiceiurile, toate concepţiile şi raţionamentele sale vechi, cerând neîncetat ajutorul lui Dumnezeu. Păcatul nu mai are putere asupra celor ce-L aşteaptă cu încredere pe Domnul şi se gândesc la aceasta neîncetat. Satana vrea să înspăimânte sufletul prin ispite şi căderi, gânduri rele, provocări şi boli. Dar cine este atent şi ştie de unde îi vin toate relele nu se sperie, ci aşteaptă cu răbdare trecerea lor. El ştie că Domnul va lupta pentru salvarea lui din ghearele duhurilor rele, numai să aibă încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. El este atent la gândurile noastre, la felul cum acestea lucrează, la sinceritatea iubirii noastre faţă de El, la felul cum Îl căutam, la zelul nostru pentru El. Aşa cum un copil nu se poate îngriji singur şi plânge şi se ţine tot timpul de mama sa, tot aşa şi sufletul – ca un copil plânge în faţa lui Dumnezeu şi se ţine după El. Şi dacă o mamă nu-şi respinge copilul ce o cheamă, cum va respinge Domnul sufletul care-i născut din El, prin credinţă?! Domnul îl învaţă pe acest suflet cum să se roage cu adevărat, cum să gândească curat, cum să trăiască în curăţenie. Căci oricine îşi închipuie că poate să fie bun, drept şi curat fără de Hristos, acela este „un hoţ şi un tâlhar, ce nu intră pe uşă, ci se urcă şi sare pe altă parte”. Căci numai Hristos este „Calea, Adevărul şi Viaţa”…

Să ridicăm trupul nostru, să-l facem altar de jertfă, să punem pe el gândurile noastre şi să-L rugăm pe Dumnezeu să trimită focul ceresc, nevăzut, să mistuie totul. Sufletul care nu se hrăneşte cu lumina Duhului Sfânt este neliniştit, temător şi foarte nestatornic. Deşi mulţi creştini par evlavioşi, ei trăiesc încă din plin în duhul lumii acesteia. Fac parada de cult religios, dar inima lor este lipită de cele lumeşti, văzute, materiale. Cetăţenia adevăratului creştin este însă în ceruri, şi aceasta nu este un simbol sau o vorbă goală. Numai cel care a ajuns la pacea inimii sale şi nici un gând lumesc nu-l mai tulbură, acela şi-a găsit adevărata cetăţenie cerească”.

(Pocăinţa sau Întoarcerea la Dumnezeu. Extrase din Omiliile duhovniceşti ale Sfântului Macarie Egipteanul, Editura Bizantină, Bucureşti)

Selecție și redactare: Sora Gabriela Naghi