„Când toți oamenii din Babilon se închinau la idolul de aur, cei Trei Copii Sfinți nu au condamnat pe nimeni la pierzare. Ei nu s-au preocupat de faptele altora, ci au avut grijă numai de ei înșiși, ca să nu se îndepărteze de adevărata evlavie. Exact la fel, când Daniel a fost aruncat în groapa cu lei, nu a osândit pe niciunul dintre cei care, împlinind legea lui Darius, nu voiau să se roage lui Dumnezeu, ci a ținut în minte propria sa datorie și a dorit mai degrabă să să moară decât să păcătuiască împotriva conștiinței sale, călcând Legea lui Dumnezeu. Doamne ferește să condamn pe cineva sau să spun că singur sunt mântuit! Totuși, voi fi de acord mai devreme să mor decât să renunț în vreun fel de la adevărata Credință și, prin urmare, să suport chinurile conștiinței.”
Cu toate acestea, când a fost întrebat de heterodocși (monoteliți) dacă doar el în tot Orientul avea adevărul, Sfântul Maxim a spus da…
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi