În vremea Sfintelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos, un oarecare Neocor se afla în slujbă ostăşească la Ierusalim. După ce Domnul a înviat din morţi, acesta a părăsit credinţa păgânească în care trăise până atunci, şi a crezut în singurul Mântuitor al lumii. Când s-a întors în cetatea sa, Cartagina, a adus cu sine comoara cea fără de preţ a Credinţei, pe care a împărtăşit-o urmaşilor săi. Aşa a ajuns un strănepot al său, Calistrat, să cunoască Credinţa cea mântuitoare adusă lumii de Domnul nostru Iisus Hristos. Calistrat se afla la Roma şi se ruga în taină în fiecare noapte. Faptul n-a rămas necunoscut, câţiva ostaşi aflând că acesta este creştin.
Pârât fiind voievodului, lui Calistrat i s-a cerut să jertfească idolilor drăceşti, cinstiţi de păgânii cei fără de minte. Refuzul Sfântului a fost fără clintire: el credea cu statornicie în Dumnezeul adevărului, Făcătorul cerului şi al pământului. Au urmat chinurile cele cumplite la care a fost supus. Stând în faţa ighemonului păgân, Sfântul Calistrat l-a înfruntat cu mult curaj, ba chiar i-a spus că în mijlocul acelei cetăţi ,,va ridica o biserică în care să se cinstească Dumnezeu Cel Preabun’’. A fost pus într-un sac şi aruncat în mare, însă Dumnezeu poartă de grijă aleşilor Săi, şi l-a izbăvit în chip minunat din primejdia de moarte.
Patruzeci şi nouă de ostaşi s-au alăturat Sfântului Calistrat, mărturisind: ,,Iată, am cunoscut că Dumnezeul tău este mare şi adevărat, Care din adâncul mării te-a izbăvit pe tine cu minune’’. Toţi au fost duşi în temniţă, unde Sfântul lui Dumnezeu i-a învăţat adevărurile veşnice şi mântuitoare, apoi au fost botezţi în chip minunat şi s-au făcut mădulare cinstite ale Bisericii lui Hristos Domnul.
Într-o noapte, ostaşii păgîni au pătruns în închisoare şi au tăiat cu săbiile pe Sfântul Calistrat şi pe cei patruzeci şi nouă de Sfinţi, care au trecut din Biserica luptătoare de pe pământ în cea biruitoare din ceruri. Alţi o sută treizeci şi cinci de ostaşi au crezut în Hristos în taină. Aceştia au luat moaştele Sfinţilor ucişi, le-au îngropat în mijlocul cetăţii, iar după aceea au zidit biserică pe locul acela. Aşa s-au împlinit cuvintele Sfântului Calistrat, rostite în faţa ighemonului, când încă era în viaţă. Rugăciunile acestor Sfinţi Mucenici şi ale celorlalţi Sfinţi care se pomenesc astăzi, să ne fie tuturor sprijin şi întărire în călătoria noastră către împărăţia lui Dumnezeu. (După Vieţile Sfinţilor pe luna septembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 355-361).
Presbiter Iovița Vasile
