Fă binele şi-l îngroapă sub piatră, el îşi va face limbă din piatră şi va vesti lumii.
Dacă eşti în temniţă pentru dreptate, toate stelele vor străluci deasupra închisorii tale şi vor lucra pentru libertatea ta. Dacă eşti la spânzurătoare pentru dreptate, toate cerurile nu vor avea astâmpăr şi vor lucra ca să preschimbe moartea ta în viaţă.
„Fii om” este puţin spus. „Fiţi dumnezei,” zice Sfânta Scriptură. „Fii om” este un program scurt. „Fiţi dumnezei” este programul cel mai înalt.
Flămânziţi, niciun program nu vă va sătura, în afară de cel mai înalt.
Însetaţi, niciun program nu vă va adăpa, în afară de cel mai înalt.
Cei ce vă şoptesc la ureche „fiţi oameni,” de fapt vă şoptesc „fiţi ceea ce sunteţi,” dar în alt chip.
Iar Dumnezeu, cu încredere în voi, vă şopteşte taina cea mai înaltă şi cea mai dragă: „fiţi dumnezei!” Şi nimic mai mult decât aceasta nu se poate spune. Dincolo de aceasta, cuvintele se pierd, iar tăcerea se face grăitoare.
(Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania)
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi
„Pentru mine, Sfânta Liturghie este rugăciune, este cea mai importantă rugăciune”
SFÂNTUL EFREM KATUNAKIOTUL
Starețul Efrem Katunakiotul liturghisea în fiecare zi. Atunci când îl întrebai dacă a doua zi se va săvârși Sfânta Liturghie, el răspundea întotdeauna cu aceleași cuvinte: „Dacă va voi Dumnezeu, voi liturghisi”.
După ce se trezea, se spăla, se pieptăna și cu pași hotărâți se îndrepta în tăcere către biserică și mergând în fața ușilor împărătești, se închina pentru Sfânta Liturghie. Îmbrăcat cu rasa și camilafca, înconjurat de cele cinci mici flăcări albastre ale candelelor, ca de cinci stele de pe cer, părea străveziu în semi-întunericul bisericii. La un moment dat suna clopoțelul, ca noi să pomenim pomelnicele. Avea o mulțime de nume de la diferiți creștini, care îl ajutaseră mai mult sau mai puțin, și pe care-i pomenea de ani de zile.
De multe ori pomeneam alături de el în Sfântul Altar. Îmbrăcat în alb – în toți acești ani a avut un singur veșmânt alb –, cu barba și părul complet albe, stătea cu privirea scânteietoare pironită pe pomelnicul viilor și morților, care era agățat la Sfânta Proscomidie. În fața lui stătea acoperit Sfântul Potir, precum și Sfântul Disc, pe care Starețul scotea părticelele pentru sufletele viilor și morților. Puțin mai departe se afla un sfeșnic cu untdelemn, care își revărsa lumina lui slabă pe pomelnice, pe Sfintele Acoperâminte, pe veșmintele albe și pe chipul de o frumusețe deosebită, trandafiriu și luminos al Starețului, care părea a fi dintr-o icoană bizantină. Capul descoperit și pleșuv al Bătrânului împrăștia lumină și har.
Termina pomenitul și dădea binecuvântarea pentru ceasurile trei și șase. Apoi terminând de cădit, rostea cu glas mare: „Binecuvântată este Împărăția…”. Era un slujitor cuvios, atent, cu mișcări hotărâte, sigure și lente. Aveai sentimentul că venea dintr-un trecut îndepărtat, plin de sfințenie, și își continua călătoria către un viitor nesfârșit.
Vocea lui vibrantă, înceată, dulce, venind parcă de undeva de departe, din străfundurile unui suflet imaterial, era o mărturie a prezenței cuvântului lui Dumnezeu. În tinerețea lui a învățat de la bătrânul Iosif cum trebuie să cânte la Sfânta Liturghie. Bătrânul Iosif nu lăsa pe nimeni altul să săvârșească Sfânta Liturghie la chilia sa, pentru că se bucura atât de mult de atmosfera care se crea atunci când slujea Părintele Efrem încât spunea: „Nu cred să se săvârșească Sfânta Liturghie în alt loc din Sfântul Munte mai bine decât aici”. Fiind cu desăvârșire concentrat asupra celor săvârșite, nu a făcut nici cea mai mică greșeală în atâția ani cât l-am urmărit. Iar atunci când slujeam Sfânta Liturghie, adesea printr-o ridicare bruscă a privirii, ne atrăgea atenția asupra a ceva ce trebuia îndreptat, niciodată nu vorbea și nu se preocupa de rânduielile tipiconale ale Sfintei Liturghii. „Liturghisitorul trebuie să se păzească de eventualele pricini de tulburare.”
Starețul spunea: „Pentru mine, Sfânta Liturghie este rugăciune, este cea mai importantă rugăciune”. Dar se abținea să-și exteriorizeze zdrobirea inimii pentru a nu fi auzit. Iar faptul de a-și ascunde umilința era o lege de netrecut pentru el. În situații rare, când nu se putea ascunde deoarece îl năpădeau lacrimile, tăcea puțin. Atunci când liturghisea, harul rugăciunii îi încălzea trupul. Chipul i se îmbujora ca și cum ar fi muncit din greu și adeseori transpira. Vara, întotdeauna se schimba după Sfânta Liturghie. Iarna, cum să îndrăznim să rotim butonul de la soba cu motorină dincolo de gradația 1? Noi tremuram de frig, iar el se încălzea. Cauza am înțeles-o mai târziu. Când a încetat să mai slujească, ne cerea să reglăm butonul pentru căldură al sobei la o termperatură mai mare.
Odată, după ce a făcut apolisul, a ridicat privirea, care de obicei era îndreptată în jos.
– De ce mă privești? l-a întrebat pe fratele care îl ajuta la strană.
– Iată, așa, i-a răspuns acela sec.
Dar de fapt încercase să se sature, să soarbă cu lăcomie acel chip înfloritor, plin de frumusețe și de harul lui Dumnezeu, plin de o dulce strălucire și desăvârșită curăție, acel chip care în primii ani, înainte de a fi pecetluit de bătrânețe, te pătrundea cu o privire ca de vultur până la cele mai dinlăuntru ale sufletului. Mulți credeau că este vorba de o radiografie duhovnicească. Însă nu! Privirea de vultur provenea dintr-o inimă de miel, simplă și fără de viclenie.
La sfârșitul Sfintei Liturghii era necesară coliva pentru trisaghion. Dacă dădeai un pomelnic, mai întâi cerea numele morților, spunând: „Noi, cei vii, mai putem face ceva pentru noi înșine, însă cei adormiți așteaptă ajutor de la noi”.
Ieromonahul Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 131-13
Ereticul Papă Francisc este deasupra Bisericii Ortodoxe pentru Pseudo Patriarhul Bartolomeu
„Lumea are nevoie deosebită de tine și de conducerea ta spirituală și de aceea se roagă cu ardoare pentru tine”, s-a adresat Bartolomeu, papei Francisc.
Pan ereticul Patriarh Bartolomeu a transmis un sincer mesaj fratern de sprijin erticului Papă Francisc, care este bolnav, și a fost internat într-un spital din Roma.
În mesajul său, Pseudo Patriarhul Ecumenic îi urează ereticului Papă o recuperare grabnică a sănătății și o revenire cât mai curând la îndatoririle sale, în vederea sărbătoririi Paștilor. „Lumea are nevoie deosebită de tine și de conducerea ta spirituală și de aceea se roagă cu ardoare pentru tine ”, a scris Bartolomeu.
Pseudo Patriarhul Bartolomeu își continuă rapid campania de propagandă în favoarea unirii Ortodoxiei și a Papalității. Întreaga sa activitate patriarhală a dovedit că îl recunoaște pe papă ca făcând parte din propria sa credință.
Ierodiaconul Paul Bagester-Convalier, un convertit de la erezia papalității la Adevărul Ortodoxiei, va mărturisi că: „Pe de o parte, avem Evanghelia și Sfânta Tradiție, sau învățătura Bisericii mele, pe de altă parte? Potrivit teologiei papistașe, este necesar pentru mântuire ca omul să creadă că Biserica este o monarhie pură, al cărei monarh infailibil este Papa. Astfel, Conciliul Vaticanului, rezumând toate condamnările anterioare, a declarat solemn că „dacă cineva spune… că Petru (considerat ca primul Papă) nu a fost numit de Hristos drept Cap al Apostolilor și Cap vizibil al întregii Biserici, este sub anatema » .
Desigur, această problemă nu există pentru Pseudo Patriarhul Ecumenic, întrucât el a luat o poziție clară față de aceste lucruri. El armonizează voința și regulile „Bisericii” – așa cum le înțelege el – cu voința și decretele Papei. Și tocmai fiind credincios acestor idei, dorește să supună întreaga conducere a Bisericii Ortodoxe, acestei erezii.
Nici extremismul cultului Fecioarei Maria , nici doctrina „immaculata conceptio” (imaculata concepție), nici doctrina „asumării trupești” a Fecioarei, nici toate celelalte înșelări și erezii ale papalității nu sunt în stare să-l oprească pe Bartolomeu, din capcana periculoasă din punct de vedere duhovnicesc, prin care trage turma sa în iad.
Toate cele de mai sus confirmă cuvintele marelui teolog, mărturisitor și luptător pentru credința noastră ortodoxă, Fericitul Nikolaos Sotiropoulos, și anume că Patriarhul Bartolomeu este cel mai mare eretic al tuturor timpurilor. „Ecumeniștii sunt cei mai mari trădători ai credinței, cu Bartolomeu în frunte ca trădător principal” , avertiza el…„El aprobă ereziile și le numește „biserici”, în timp ce Biblia spune că o singură Biserică a întemeiat-o Hristos, Cea care posedă Adevărul. Și nu mărturisim acest lucru în Crez? Cred într-Una, Sfântă Sobornicească și Apostolică Biserică.
Bartolomeu consideră valide botezurile heterodocșilor, ereticilor, în timp ce Pavel spune „Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.”[Efeseni 4; 5,6]
Îi disprețuiește pe Părinții Bisericii, pe marii Sfinți, Făcătorii de minuni, ale căror Sfinte Moaște izvorasc mirul. ..
Și merge până într-acolo până unde nu a mers niciun eretic din trecut…
El acceptă și toate celelalte religii, care sunt creații ale demonilor, despre care spune Sfânta Biblie, că sunt zeii popoarelor, idolii națiunilor. Este de acord cu alte religii și ce spune? Că și celelalte religii sunt „vrednice de cinstire”, cuvântul este al lui, sunt „cinstite”, și sunt căi de mântuire, adică și celelalte religii duc la mântuire. În timp ce Biblia spune că numai Hristos și credința în Hristos asigură mântuirea. Și spune că același Dumnezeu este adorat de toate popoarele lumii, de toate religiile, doar în alt fel.
Ei bine, nimeni nu a spus niciodată toate așa ceva. El este cel mai mare eretic al tuturor timpurilor, cu mult mai mare decât ceilalți eretici. Ecumenismul merge mână în mână cu noua eră, noua ordine mondială a lucrurilor, globalizarea și așa mai departe”.
Noi creștinii avem o mare armă împotriva învățăturilor eretice ale autorității bisericești și această armă poartă numele de Îngrădire, cea care ne ferește de mărturisirea mincinoasă și permite înlocuirea pomenirii numelui Patriarhului mincinos Bartolomeu, cu adevărata, tradiționala și sigura formulă în vremea cumplită a ereziilor „Adu-ți aminte mai întâi, Doamne, și pomeneşte toată Episcopia creștin-ortodoxă, care drept învață Cuvântul Adevărului” .
Traducere din:
https://katanixi.gr/yperano-tis-ekklisias-o-papas-gia-ton-patriarchi-vartholomaio/