Biserica lui Hristos a avut multe de pătimit din partea barbariei şi păgânismului turcilor musulmani. Mulţi credincioşi au mărturisit pe Hristos în faţa lor, apoi s-au încununat ca Sfinţi Mucenici.
În sinaxarele Bisericii Ortodoxe şi în cartea vieţii sunt scrise numele Sfinţilor Brâncoveni: domnitorul Constantin, fiii săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache. Din scaunul domnesc a făcut mult bine Sfintelor Biserici din Ţara Românească, dar şi din Moldova şi Transilvania, apoi din toate Patriarhiile, din Siria, Caucaz şi ţinuturile arabe, din Ierusalum, Sinai şi Sfântul Munte Athos, din Grecia şi din insulele acesteia.
În anul 1714, chiar în Săptămâna Sfintelor Patimi ale Domnului, domnitorul a fost trădat de boierii pământeni, de aceea sultanul a trimis un corp de oaste, care l-au luat împreună cu cei patru fii şi cu sfetnicul său, şi i-au dus la Constantinopol. Când s-a despărţit de cei apropiaţi, le-a spus: ,,Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă sunt fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să-i ierte pe duşmanii mei’’. Au urmat chinurile cele grele, căci barbarii voiau să ia întreaga avere a domnului, crezându-l foarte bogat. Au dobândit puţin, deoarece bogăţia lor cea mare era ceruri. Le-au făgăduit că le vor cruţa viaţa dacă se vor lepăda de Hristos şi se vor face mahomedani. Zadarnic. Domnitorul şi cei ai săi au ales moartea în locul lepădării de Sfânta Credinţă Ortodoxă.
În ziua Adormirii Maicii Domnului, Sfinţii au fost scoşi din temniţă şi duşi spre locul muceniciei. Turcii au făcut mare adunare de lume, între care şi ambasadorii puterilor europene, zise creştine, veniţi şi ei ca la un spectacol. Sfântul Constantin i-a îmbărbătat pe toţi, spunându-le: ,,Fiii mei, iată, toate avuţiile le-am pierdut. Să nu ne pierdem şi sufletele! Staţi tari, bărbăteşte, şi nu băgaţi seama la moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare în Aceasta şi nu vă mişcaţi din Credinţa Ortodoxă’’. Rând pe rând, fiilor li s-au tăiat capetele şi când au ajuns la cel mai mic, Matei, acesta a avut un moment de ezitare. Tatăl său l-a întărit şi astfel toţi au pătimit ca Mucenici, ducându-se spre locaşurile cele cereşti. Pentru sfintele lor rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne pe noi (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.237-239).
Presbiter Iovița Vasile
A fost ucisa de ecumeniștii satanisti http://opaidagogos.blogspot.com/2024/08/blog-post_9.html
Mulțumim frumos, dar eu, de exemplu, nu știu grecește…
Doamne, ajuta!
Păi, cine știe? gugăl transleit :). Din cât am înțeles, articolul este despre o studentă româncă, bursieră prin programul $oro$, căreia studiind la Budapesta, i s-a cerut să spună un neadevăr despre Geneză, în urma a ceea ce studiase, cu documentele originale. Fata nu a acceptat, a fost iradiată și a murit în țară, la mănăstirea Paltin. Se întâmpla în 1997.
Dacă am înțeles greșit, rog îndreptare.
Doamne, ajută-ne!
Da, e vorba de Maica Heruvima, pe numele de mireană Svetlana Mihaela Tanasă. Mormantul ei se găseste în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, aproape de cel al Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa. Să n-o uităm, pentru că a murit ca Muceniță, victimă a jidanilor, și se roagă în ceruri pentru noi.
Spre rușinea mea, am aflat despre pr. Gheorghe Calciu din „Întoarcerea la Hristos” a lui I. Ianolide și din „Fenomenul Piteşti” a lui V. Ierunca, deși mama a fost la înmormântarea părintelui (am aflat ulterior).
Jidani, jidovi, sioniști… ei în spatele primelor două războaie mondiale, în spatele „revoluțiilor” și „revoltelor”, în spatele „atacurilor teroriste”, ei în spatele haosului organizat, etc. Ei atunci, ei acum, ei până la sfârșit.
Of, Doamne…!
Cum aș putea, vreodată, părinte, să mă rog pentru ei, așa cum ne îndeamnă Biserica? Cum?! Știu că fără prigonitori nu ar fi existat mucenicii, martirii, dar pentru mine pare imposibil de acceptat.
Uneori, mă mai potolesc gândindu-mă că, dacă Mântuitorului i-au făcut ce i-au făcut, pentru absolut nimic rău, dimpotrivă, și fiind Unul de-al lor, ce așteptări am putea avea noi…? Ei au rămas „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, n-au înțeles nimic, de-asta îl așteaptă pe mesia al lor.
Of, Doamne…!
Monica, Biserica ne îndeamnă să ne rugăm in felul următor…mai întâi pt nașii noștri, părinți, moși strămoși , etc …la urmă pt cei care ne prigonesc.
Lasă-i tu pe sioniști…nu tre să te gândești la ei . Aceia sunt câțiva pe care Dumnezeu i-a lăsat în întuneric, ca și pe diavoli pentru răzvrătirea lor .
Și chiar și dacă nu ar fii sioniștii… Un creștin care se apropie tot mai.mult de Dumnezeu oricum va avea ispite și va fii de cineva prigonit prin diavoli.
In vremea Sf. Antonie cel mare erau mii de nevoitori in Pustia Egiptului, nu erau sioniștii…și tot aveau războaie duhovnicești de la draci …sau năvăleau agarenii.
http://candela-aprinsa.blogspot.com/p/pomelnic.html?m=1
Normative să vă rămînă cuvintele Mantuitorului Hristos: ,,Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvîntați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc,ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că el face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți,, (Matei 5, 44-45)
Voi pleca din lumea aceasta și nu voi înceta să-mi exprim neputința și micimea în fața acestor cuvinte Dumnezeiești.
Toți ne bucurăm cînd un evreu părăsește nebunia jidanilor orbi și crede în Domnul Iisus.
Așa este, părinte! Așa este…
Ciprian, touché!
Amin .
Dumnezeu să ne dea putere…
despre Maica Heruvima e vorba ? :
https://atitudini.com/2022/11/maica-heruvima-de-la-manastirea-petru-voda-patimitoarea-pentru-hristos/
Cel mai probabil da, pentru că e aceeași poză.
Mulțumim, Ciprian, pentru articolul atașat!
Mulțumim și ție, Mihai!
Personal, habar n-aș fi avut despre minunăția asta de fată…! Mulțumesc mult!
Da, mulțumesc pentru „rezumat”. Citisem despre aceasta muceniță…
Cu drag, doamnă Constanța. Sunteți o fericită că știați și despre acest subiect. Uneori, mă gândesc de câteva ori înainte de a scrie ceva, având în vedere cunoștințele celor care intră aici, eu fiind o habarnistă ignorantă (până nu demult) în comparație cu ceilalți de aici. Eu încă sunt în etapa căutării, pe care dvs., cel mai probabil, ați depășit-o demult, de aici și „setea” mea de info, care sunt mai mult decât binevenite.
Dragă doamnă Monica, sunt cu mult în urma dumneavoastră. Și nu spun din falsă smerenie. Dar
să spunem că fiecare știe câte ceva, împarte mici cunoștințe, dubii… Am aceeași senzație (chiar certitudine) ca dv.., când citesc unele comentarii bine documentate: că am multe de învățat, am multe la care trebuie să mă gândesc duhovnicește.
Mă rog la bunul Dumnezeu să nu cad nici de-a stânga, nici de-a dreapta. Și nici dumnevoastră, toți cei care scrieți, toți cei care citiți fără să scrieți, cugetând adânc la mântuire…
Doamne, ajuta!
Așa să ne ajute Dumnezeu, pe toți!