Biserica Ortodoxă Sârbă. A participat la sinodul tâlhăresc cretan şi, deşi 18 din cei 25 de ierarhi n-au semnat documentele, rămâne asupra ei această pată a trădării lui Hristos. Este în relaţii bune cu Biserica Ortodoxă Rusă şi e de aşteptat să nu se alăture schismei din două motive: întâi pentru că este Biserică slavă, şi cunoaştem solidaritatea slavilor, şi apoi pentru că Bartolomeu din Fanar îi pregăteşte şi acesteia două schisme, în Macedonia şi Muntenegru, după cum spun unele surse.
Biserica Ortodoxă Bulgară. Îi pronunţăm numele cu mare drag. Nu face parte din Babilonul ereziilor numit ,,consiliul mondial al bisericilor’’. E liberă de orice obligaţie sau constrângere şi ne arată că se poate trăi foarte bine şi în afara organismelor ecumeniste, fapt ce ar trebui înţeles şi de ierarhii noştri, care încearcă să ne ameţească cu tot felul de teorii absurde. Când s-a întrunit sinodul tâlhăresc din Creta, a refuzat să participle pentru a preveni pătrunderea ecumenismului în Biserică. În vremea ce a urmat pseudo-sinodului, s-a pronunţat critic asupra documentelor elaborate acolo. Credem că va rămâne de partea Adevărului şi, fiind Biserică slavă, va arăta până în sfârşit solidaritate faţă de Biserica Ortodoxă Rusă şi va respinge pretenţiile schismaticilor ucraineni. I s-ar putea reproşa lipsa unei reacţii ferme faţă de nebuniile lui Bartolomeu, însă nu-i târziu nici de-acum înainte.
Biserica Ortodoxă Georgiană. Datorită unei poziţii tranşante a vieţuitorilor câtorva Mănăstiri, cărora li s-a alăturat un episcop, în 1997 a părăsit consiliul mondial zis al bisericilor. Nu a participat la sinodul tâlhăresc din Creta, nevrând să se facă părtaşă la ereziile acestuia. A criticat hotărârile adoptate acolo, de aceea avem bune speranţe că această Biserică a lui Dumnezeu va rămâne neclintită în slujirea şi adevărul lui Hristos.
Patriarhia de Constantinopol. Datorită unor patriarhi nevrednici, precum Meletie Metaxakis, Atenagora şi actualul Bartolomeu, această Biserică nu-şi mai împlineşte misiunea conferită de Sfintele Canoane şi Tradiţia Bisericii. Asupra ei apasă două păcate teribile, erezia şi schisma, avându-l ca autor pe Bartolomeu. Acesta, se pare, nu întâmpină nicio rezistenţă, fiind înconjurat de oameni docili, fără coloană vertrebală, având interesul de a-şi păstra privilegiile şi nu de a se strădui pentru binele Bisericii. Bartolomeu a convocat sinodul tâlhăresc de la Kolimbari, iar acum pare de neoprit în tendinţele sale schismatice. Este o unealtă în mâinile politicienilor şi îşi asumă atribuţii necuvenite, precum papii romani. În istorie au fost Biserici înfloritoare, care au căzut prin nevrednicia întâistătătorilor lor. Mă gândesc la Biserica biblică din Efes şi la cea a Romei. Dacă Constantinopolul va contina să se supună lui Bartolomeu, eventual urmaşului său nevrednic, negreşit îşi va pierde caracterul de Patriarhie Ecumenică şi s-ar putea ajunge chiar la dispariţia ei.
Presbiter Ioviţa Vasile