Sfântul Teodor Studitul:
,,Porunca Domnului grăiește să nu tăcem în vremuri de primejdie pentru credință.
Căci, zice,să vorbești și să nu taci, și:
,, De se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el”.Evrei (10,38)
Și:,,Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga”Luca(19,40).
Fiindcă atunci când este vorba de credință, nu putem spune: Eu cine sunt? Preot?Defel.
Căpetenie?Nici asta. Ostaș? De unde? Lucrător?Nici asta.Sărac, agonisindu-și hrana de pe o zi pe alta.Nu mă privește pe mine treaba asta și nici nu cade în seama mea.
Vai! Pietrele vor striga, și tu vei rămâne mut și fără grijă?[…]
Căci și acest sărac, dacă acum nu vorbește, în ziua judecății va fi fără de răspuns și vrednic de osândă fie și numai din pricina asta…”.
Dacă, prin urmare, chiar simplii mireni purtau-și poartă- răspundere pentru apărarea credinței ortodoxe și dau seama de aceasta înaintea judecății lui Dumnezeu, ce atitudine s-ar cuvenii să aibă monahii, care se nevoiesc să păzească virtuțile cu toată neștirbirea și care reprezintă ,, lauda Bisericii lui Hristos”?
Se cuvine să păstrăm o atitudine pasivă, tolerând învățăturile eretice ale împăraților,ale păstorilor sau ale altor eretici?
Sau să sprijinim adevărul și acrivia dogmatică?”.
,, Este o luptă de a întrupa în ei înșiși și de a face arătată plinătatea Adevărului și a Vieții, pe care o deține Biserica[…]
Ca Evanghelia să nu fie răstălmăcită și cuvântul Crucii să nu rămână deșert.
Ca să nu teologhisim, după cuvântul Sfântului Grigorie Teologul, aristotelic (scolastic), ci pescărește (apostolește).
Ca să nu pierdem putința îndumnezeirii și a împărtășirii de Lumina nezidită, primind Harul ca pe un lucru zidit.
Ca să nu reducem Biserica,Trupul lui Hristos, la treapta de organizație omenească…”
Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune și dânsul:
,,Deci, ce cuvânt ne va mai îndreptăți de-acum tăcerea, ori poate nu este de trebuință să ne amintim de Hristos, când zice:,, Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pămãnt; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa”Matei(10,34-35)?
Fiindcă acolo unde se aduce vătămare credinței în Dumnezeu, cinstirea față de părinți să înceteze, ca una fără de temei și de statornicie, iar legea dragostei de fii și frați să rămână nelucrătoare. Moartea să le fie atunci celor bine-cinstitori mai de cinste decât viața, ,,ca să dobândească mai bună înviere”.Evrei(11,35)
…………………………..
,,Toți acești clerici au încetat, până astăzi, comuniunea cu Nestorie și tot de aceea și alții se feresc,în ascuns, de împărtășirea cu el.
Alți preoți preaevlavioși au fost opriți să predice, pentru că în Biserica Sfintei Irina cea de lângă mare au osândit dogma eretică, ce
s-a arătat acum din nou în chip nelegiuit.
Poporul drept-credincios cerea obișnuita învățătură ortodoxă și striga cu putere, zicând:
,, Împărat avem, episcop n-avem!”.
Dar a rămas până astăzi nerăsplătită pătimirea norodului, din care o parte au fost prinși de slojitori și bătuți în fel și chip prin tribunale…”.
Asta era atitudinea creștinilor în vremurile de odinioară, când credința le era primejduită…
Iar primejdiile la care se expuneau erau sălbatice: prigoniri, bătăi, torturi, închisori,exiluri…,până la moarte violentă…
Astăzi, deși aceste lucruri nu se mai petrec la nivelul de atunci, totuși creștinii nu mai sunt interesați de păstrarea credinței lor neschimbate…Iar asta nu din teama morții, nici a torturilor, nici a exilurilor, nici a bătăilor, ci din cu totul alte pricini…
Texte selectate de Ion cel cu Bun Nume
Articolul ,,Iisus nu voiește să ne ducem singuri către scutierii și lăncierii diavolului, ca să nu ne facem lor pricinuitori și de mai multe morți”, este scris de Ion (cel cu Bun Nume).
Articolul de față este semnat de Ion (cel) simplu.
Ion (cel cu Bun Nume) nu este aceeași persoană cu Ion…Sunt două persoane diferite…
Confuzia pleacă de la faptul că Ion (cel cu Bun Nume) s-a semnat/se semnează la fel ca și Ion…Ar fi bine ca Ion (cel cu Bun Nume) să-și revizuiască atitudinea și să se semneze la fel cum o face și pe alte bloguri, în special pe saccsiv…, pt. a se evita confuziile…
Acest detaliu are importanță în măsura în care cugetele celor doi sunt în divergență…Altfel, important rămâne doar mesajul…
Dar, în general este bine ca fiecare să-și asume ceea ce scrie…, pentru a evita ispitele…căci în jungla net-ului e posibil orice…
Iertare!
https://actualitate.net/a/homosexualitatea-din-biserica-romana-schimb-de-mesaje-halucinant-intre-intre-un-preot-protosinghel-si-un-alt-tanar-filmari-in-care-bea-vodcka-si-danseaza-pe-muzica-lui-florin-salam-dans
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/un-nou-scandal-homosexual-zguduie-biserica-2466968.html
Un aspect mai puțin luat în seamă , dar de o importanță covărșitoare pentru situația din BOR la ora actuală este următorul:
Iconomia
Inainte de Sinodul din Creta, episcopii din BOR erau tot ecumeniști, cu foarte, foarte mici excepții (mă refer la Prea Sfințitul Iustinian Chira).
Totuși, în acea perioadă se putea vorbi de o oarecare iconomie***, din cauză că lucrurile nu erau date pe față la modul evident, ca de exemplu Sinodul din Creta…
Însă după acceptarea/legiferarea sinodală a ereziei, lucrurile sunt evidente.
În ce sens?
Nu avem nici un episcop român care să condamne /să se opună Sinodului din Creta, respectiv ecumenismului/ereziei legiferate.
Iar validarea/acceptarea sinodală a ecumenismului, este echivalentul instituirii lui ca normă a învățăturii de credință a Bisericii…
Căci este validat/acceptat/ratificat sinodal.
Sfântul Teodor Studitul:
,,…Și ceea ce e mai mare decât aceasta -și tu o știi bine- e faptul că nu-i vorba aici de nici un fel de iconomie, ci de un prilej de nelegiuire și călcare a dumnezeieștilor canoane (de negare a învățăturii de credință a Bisericii și de anulare a unui articol de credință cuprins în Crez, respectiv cel referitor la unicitatea Bisericii n.m ).
Căci definiția iconomiei, precum știi, este a nu anula nicidecum ceva din cele statornicite, nici măcar când se îngăduie puțin pogorământ , la vremea cuvenită (!) și pentru un anumit motiv, ca nu cumva de aici să nu se realizeze ceea ce se caută de fapt, prin aceea că în realitate se coboară ștacheta și se păgubesc astfel cele mai desăvârșite…”.
<> , cum se întâmplă acuma la noi, prin cei care păstrează comuniunea cu ecumeniștii pe motiv de iconomie, în condițiile în care ecumenismul/erezia a fost legiferată, adică acceptată ca normă, ca doctrină a Bisericii, din care cauză, ,,iconomia” făcută prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii nu are alt efect decât ,,legiuirea slăbiciunii (ereziei ecumeniștilor) ca normă”.Cum?
Prin rămânerea în comuniune cu ecumeniștii din iconomie…
Concluzia?
Aceasta nu este iconomie!
Căci o astfel de ,,iconomie” duce la :
,,Transformarea pogorământului, a iconomiei, în dogmă și canon.
Conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare temporară de la acrivia, de la canonul credinței, pentru neputințe omenești, în circumstanțe excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la dreapta credință, în ciuda piedicilor obiective.
Pogorământul se aplică doar în cazuri excepționale, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse.
Dacă însă lipsesc aceste situații excepționale, continuarea aplicării pogorământului perturbă și eludează rânduiala canonică și astfel nu constituie o înțeleaptă adaptare, ci o nesocotire a sfintelor așezăminte și, prin urmare, conduce la nesocotirea Ortodoxiei”.
Sfântul Ignatie al Antiohiei, purtătorul de Dumnezeu,scria deja în Epistola sa către Sfântul Policarp al Smirnei:
,, Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar posti,chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel:
,, <>, observă că
Apostolul ,, nu a zis că dacă propovăduiesc împotrivă sau leapădă totul, ci chiar și ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă de întâmplare vor fi mișcați (!), anatema să fie!”.
,,Cine iubește, arată adevărul, nu-l lasă pe celălat în minciuină; altfel, iubirea, concordia și pacea cu el sunt prefăcute și false.
Există un război bun și o pace rea.
,, Căci mai vrednic de laudă este un razboi, decât o pace care desparte de Dumnezeu”-Sfântul Grigorie Teologul.
Sfântul Ioan Gură de Aur:,, Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotrivește-te cu vitejie până la moarte…netrădând nicidecum adevărul”.
,, Chiar Însuși Domnul Iisus Hristos, cu sfânta Sa gură, a spus că El a venit nu să adică pacea (cu păcatul) pe pâmânt, ci dezbinarea de acesta.
Și toți cei care vor vrea să-L urmeze pe El vor trebui, până la urmă, să se dezbine chiar și de cei mai apropiați ai lor, în cazul în care aceștia aleg să meargă spre lepădarea de Dumnezeu și spre moarte.Luca (12,51-53)
Iată așadar că unitatea în Dumnezeu cere neapărat dezbinare de păcat; iar unitatea cu diavolul și cu slugile lui face dezbinarea de Dumnezeu”- Prea Sfințitul Longhin.
***Sfântul Teodor Studitul
,, Și dacă ar zice cuvioșia ta cum de nu am zis aceasta mai înainte de robie, ba că și noi i-am pomenit pe cei din Bizanț, aceea să știe că, atunci, nu fusese sinod , nici nu era pronunțată anatema și dogma cea rea (în sensul că adulterul nu era ratificat sinodal cum făcuseră pe urmă la acest fals sinod).
Și mai înainte de acestea nu era sigur dacă trebuia să ne depărtăm cu totul de cei fărădelege sau numai să fugim de împărtășirea pe față cu ei,dar să-i pomenim totuși, printr-o iconomie cuvenită, până la o vreme.
Dar când necredința eretică a ieșit limpede pe față și a fost dată la arătare prin sinod (vezi Creta 2016, în contextul nostru n.m ,), trebuie de acum să-ți arăți pe față evlavia ta, împreună cu toți ortodocșii, prin faptul de a nu te împărtăși cu cei rău credincioși, nici să pomenești pe vreunul din cei aflați în sinodul adulter sau care cugetă la fel cu el (!).
(…)
Căci Gură de Aur nu numai pe eretici îi dovedește cu mare și puternic glas ca dușmani ai lui Dumnezeu, ci și pe cei care se împărtășesc cu unii ca aceștia”.-Dreapta Credință în Scrierile Sfinților Părinți, pag.42.
Pentru că Ion (cel cu Bun Nume) persistă în îndărătnicia lui de a publica sub același nume cu care public și eu, mă văd nevoit să fac precizarea că , comentariile/link-urile de la 11:29 AM și 11:37 AM nu-mi aparțin mie, ci lui Ion (cel cu Bun Nume).
Doamne ajută
Haideți că suntem oameni în toată firea. Vă dau cîte sugestii doriți: Ionuț, Ionaș, Ionel, Ionică, Ionașcu… Cine face pasul spre a risipi confuziile? Între noi nu trebuie să existe dispute copilărești.
Doamne ajută! Blagosloviți și ne iertați!…
Anul 1983
Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei :
,, Anatema celor ce atacă Biserica lui Hristos învăťând că Biserica Sa este împărțită în așa-zise ,,ramificații” ce se deosebesc în doctriną și în felul de viață, sau că Biserica nu există vizibil, ci va fi formată în viitor când toate ,,ramificațiile” sau sectele sau denominațiunile, și chiar religiile, vor fi unite într-un singur trup, și care nu deosebesc Preoția și Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul și euharistia ereticilor sunt eficace pentru mântuire, prin urmare, celor ce cu bună știință sunt în comuniune cu acești eretici înainte-menționați sau celor ce susțin, răspândesc, sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frățești sau al presupusei uniri a creștinilor despărțiți, Anatema!”
,,Tălmăcirea Anatemei :
…Biserica Ortodoxă Rusă de peste hotare, condusă în acest moment (1983 n.m.) de Mitropolitul Filaret, se mărturisește ca fiind o parte de nedespărțit a Bisericii istorice a Rusiei.
Ca Biserică Locală are dreptul să-și țină soboarele obișnuite și să dea hotărâri ce sunt obligatorii în totalitate pentru toți fii ei împrăștiați în întreaga lume.
Timpul va arăta dacă celelalte Biserici Locale vor accepta hotărârea noastră privind Ecumenismul, chiar dacă la vremea lor, hotărârile celor zece Sinoade Locale au fost acceptate de către toți, și au fost înscrise în ,,Cartea Canoanelor Sfinților Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice și Locale și ale Sfinților Părinți ” a Bisericii Sobornicești…
Cât privește Ecumenismul, fiecare Biserică Locală a avut timp suficient în decursul ultimei sute de ani pentru a-l studia, și dacă o anumită Biserică Locală își bazează învățăturile și viața pe canoanele Sfinților Apostoli, pe canoanele tuturor Sinoadelor Ortodoxe, atunci nu poate decât să recunoască faptul că Ecumenismul s-a format într-una din ereziile care au existat din totdeauna, atât în trecut cât și în prezent, și numește această unitate o biserică.
O astfel de manifestare este deja pe deplin a Antihristului.
Astfel, dând Anatema, ne-am protejat turma de această ispită apocaliptică,și în mod neintenționat am ridicat o întrebare profundă conștiinței tuturor Bisericilor Locale, pe care trebuie mai devreme sau mai târziu să o soluționeze într-un fel sau altul (BOR a ,,soluționat-o”: a legiferat ecumenismul! n.m.).
Viitoarea lor soartă duhovnicească va depinde de răspunsul la această întrebare.
De jure (de drept) Anatema care a fost dată de noi are un caracter strict local al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare, dar de facto (de fapt) are o semnificație istorică imensă, pe plan universal, istoric și ecleziastic, exact fiindcă Ecumenismul este o erezie de scară mondială.
Această poziție a Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare este vădit conștiința tuturor ortodocșilor.
Pentru noi, este o cruce grea pusă asupra noastră de Domnul.
Dar nu mai putem păstra tăcerea, căci tăcerea în continuare ar echivala cu o trădare a adevărului, de care trădare să ne izbăvească Domnul pe noi toți”. Arhiep. Vitalie de Montreal
Concluzie:
Dacă tăcerea este echivalentă cu trădarea adevărului sau… cu ateismul…, atunci acceptarea oficială/legiferarea ereziei ce înseamnă?
Dar comuniunea cu aceștia?
Pe ce criterii se bazează comuniunea cu aceștia? Unitatea la cel mai înalt nivel păstrată cu ei?……..