Suntem grăbiți să apărăm credința de prigoniri, de ideologii străine, de învățături rătăcitoare. Și bine facem! E un semn de sănătate duhovnicească să nu stăm nepăsători când adevărul este batjocorit, când Scriptura este răstălmăcită, când Hristos este prezentat altfel decât este El. Dar prea puțin vorbim despre o formă de atac mai periculoasă, pentru că este mult mai subtilă și, adesea, vine deghizată în râvnă: atacul din interior. Atacul venit din partea celor ce mărturisesc credința, dar o trădează prin felul în care o poartă. Este firesc să ne temem de cei care luptă împotriva credinței, dar poate ar trebui să ne temem mai mult de aceia care o compromit, în timp ce se consideră apărătorii ei. De predicatorii care predică fără frică, dar și fără curăție. De creștinii care apără doctrina, dar uită de caracter. De zelul care sfâșie, în loc să vindece. De adevărul rostit cu mânie și folosit ca bâtă. Nu ne lipsesc cuvintele, ci ne lipsește viața din Dumnezeu, ne lipsește dragostea pe care, cei mai mulți dintre noi nu o cunoaștem.
Evanghelia nu se apără cu slogane, ci cu mărturie vie. Nu dușmanii Evangheliei îi provoacă cele mai mari prejudicii, ci credincioșii care o afișează ca pe o insignă, dar nu o lasă să le pătrundă în inimă.
Când credința devine prilej de ceartă, de afirmare personală, de atacuri între frați – ea nu mai luminează, ci devine motiv de scandal. Oamenii din afară nu pricep finețea teologică. Nu urmăresc cât de bine construim noi argumentul verbal. Ei văd altceva: caracterul, tonul, atitudinea. Și, când acestea sunt lipsite de noblețea Duhului Sfânt, întreaga noastră apărare devine un zid fisurat.
Cea mai mare ofensă adusă adevărului este să-l rostești, în timp ce viața ta îl neagă. Și noi riscăm să devenim apărătorii unei credințe golite de Duh. Sau purtători de adevăr care au uitat adevărul iubirii celei adevărate.
Nu vom reabilita imaginea credinței prin campanii sau strategii, ci prin pocăință. Nu prin explicații, ci prin schimbare. Credința nu are nevoie de spectacol, ci de profunzime. Nu de discursuri strălucite, ci de vieți întregi, frânte prin pocăință, și apoi, înnoite prin Duhul Sfânt. Să ne întoarcem privirea spre noi. Să avem curajul să recunoaștem: nu lumea a făcut Evanghelia mai greu de primit, ci noi, când am purtat-o fără umilință.
Credința nu e, în primul rând, ceva ce trebuie apărat. Este ceva ce trebuie întâi trăit, cinstit, păstrat curat. Atâta vreme cât o vom trata ca pe o doctrină de apărat, dar nu ca pe o viață de urmat, vom continua să-i aducem daune, chiar în timp ce o predicăm. Sunt demne de lăudat eforturile de a proteja credința de influențe străine, dar mai de preț decât toate este să învățăm să o apărăm de noi înșine. Trăirea credinței este cea mai convingătoare formă de apărare a ei.
Recomand citirea cu atenție sporită „Războiul nevăzut”, de Sfântul Nicodim Aghioritul.
Doamne, miluiește.
Monica
Va rog insistent pentru a miliarda oara:o tinem pe a noastra in ce priveste noua si mai cumplita de sute de ori erezia mai rea decat ecumenismul si care e legata de persoana omului:teoria complet eretica a modificarii genice complete a omului prin tehnologie si nanotehnologie in stilul „altoirii”,asa cum se altoieste un copac pe parcursul vietii lui.Adica erezia spune ca omul e ca un copac care poate fi „altoit” prin modificare genica totala cu lup,caine,porc,gaina,ca poate fi „altoit” cu ceva si de la maimute,elefanti,crocodili,balene,rechini.
Este erezie antropologica periculoasa a crede in modificare genica totala prin „altoire” cu hydrogel,nanoparticule,vaxxin covid si alte tampenii complet eretice,PAGANE.Credem in posibilitatea modificarii genice dar una in mod infim,mic pt ca doctrinar ortodox la om nu exista modificare genica totala posibila pt ca omul nicidata nu va putea fi modificabil genic integral pt ca genomul uman spre deosebire de plante si animale indraznesc sa spun acest adevar incontestabil ca are compozitie biologica,chimica si moleculara diferita decat toate animalele si plantele si e neschimbabil pt ca e divino-uman.
Trebuie afirmat ca in secunda in care sustii erezia asta tu tagaduiesti integral Revelatia divina,te lepezi de adevarul ortodoxiei in intregime,devii pagan,te lepezi total de Dumnezeu si integral de toata invatatura ortodoxa si tagaduiesti orice posibilitate a mantuirii omului,tagaduiesti insasi existenta sufletului si viata vesnica pentru ca tu sustinand erezia asta pui omul in tagma plantelor si animalelor altoibile si care nu au suflet si nu se mantuiesc.Deci repet:cand sustii ratacirea asta eretica tu pui omul pe acelasi calapod cu plantele si animalele adica pentru erezia ta omul „e ca orice planta,ca orice animal” la discretia oricarui marcator/modificator genic de tipul mArn Mesager ceea ce e cea mai cumplita erezie post-Creta.
Solicit la modul serios combaterea acestei cumplite erezii ale capeteniei ereziei numitul Elpidie Vaianakis care trebuie de indata condamnat cu toata puterea ca incepatura a ereziei mai periculoasa decat arianismul,ecumenismul.Urez succes.
Ioan.
Doamnă Monica, mă văd nevoită să vă contrazic! Credința TREBUIE apărată, altfel nu poate fi trăită. Cele două aspecte NU se exclud, ci se complementează, sunt subsidiare unul în raport cu celălalt. Dacă credința noastră strămoșească n-ar fi fost necesar să fie protejată și apărată, atunci n-ar mai fi existat Brâncovenii, n-ar mai fi existat nici mucenicii de acum 2000 de ani și nici martirii de prin temnițele comuniste. Dacă voievozii noștri ar fi stat numai în post și-n pocăință, dvs. ați fi vorbit limba turcă, la ora actuală, fiindcă țărișoara asta n-ar mai fi depășit vreodată-n viața ei condiția de pașalâc. NU poți proteja credința ortodoxă, dacă care nu crezi în ea și dacă n-o simți în inimă. Vă contraziceți în raționamentul dvs., ceea ce mă-ndeamnă să cred că v-ați grăbit atunci când ați scris comentariul. Nici religia și nici credința NU sunt doctrine! Mi-aș dori să înțelegeți bine această diferență! Teologia vine de la două cuvinte grecești „theos”, care înseamnă „Dumnezeu”, și „logos”, care înseamnă „cuvânt”, prin urmare, teologia creștină ar fi „studiul lui Dumnezeu”. Pe de altă parte, doctrina provine din cuvântul latin „doctrina”, care înseamnă „învățătură” sau „instruire”. Doctrinele se regăsesc în special în cadrul Bisericii Catolice, cum ar fi: purgatoriul, infailibilitatea papală etc. etc. În Ortodoxie avem învățăturile lui Hristos: „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis!” – acestea-s vorbele lui Iisus, nicidecum doctrine. E drept, și mie mi-a luat ceva vreme ca să pricep diferențele… nu de alta dar atunci când vii obosit de la serviciu numai de doctrine și religii nu-ți arde!
Recunosc în cadrul ideilor dvs. multe dintre conceptele PS-lui Ignatie, episcopul Hușilor. Și mie-mi place omul, nimic de zis! Are niște predici excepționale! Ca o paranteză, l-am remarcat pe PS Ignatie într-o înregistrare a Sfintei Liturghii oficiate la Mănăstirea Sâmbăta de Sus pe canalul Trinitas. Sfinția Sa, spre deosebire de ceilalți confrați care nu priveau nici în stânga și nici în dreapta, a ieșit din rând și a salutat pe cineva din mulțime. Zâmbetul larg, cald și sincer întipărit pe fața-i dolofană demonstra că-i o ființă solară, sensibilă la nevoile aproapelui subliniind, parcă, marea lecție infailibilă care i-a croit destinul: aceea că tot ceea ce a făcut până-n momentul de față, a făcut cu dragoste față de Hristos și față de semeni. Iar ceea ce faci cu dragoste ridică trepte către nemurire, trecând prin inima oamenilor. O fi ecumenist și el, habar n-am! Dar predicile sale sunt de suflet!
Așadar, v-am înțeles perfect punctul de vedere, doar că e nevoie în credință (pe lângă cele enumerate de dvs.) atât de discursuri strălucite cât și de dorința de a o apăra (gândiți-vă câtă vreme a stat Ardealul sub Imperiul Habsburgic și cu toată prigoana ortodocșilor după unirea forțată cu biserica romano-catolică, sub patronajul despotic al austriecilor, la 1701, s-au găsit oameni precum Visarion Sarai sau Sofronie din Cioara sau doamna Maria Brâncoveanu ori țăranii din comuna Baci jud. Hunedoara prin intermediul cărora Ortodoxia nu a pierit cu toate mașinațiunile austriecilor și ale iezuiților).
Vă rog să-mi iertați intervenția, nu mi-am dorit nici pe departe să vă contrazic, ați scris foarte simțitor, foarte impresionabil fiecare rânduleț!
PIF, încerc să nu mai dau curs comentariilor despre ce înțelege fiecare din ce scriu, pentru că mă obosește cum nu vă închipuiți.
Mă credeți sau nu, habar nu am cine este episcopul menționat de dvs.! Nu urmăresc pe absolut nimeni dintre preoții și ierarhii noștri în viață, de mai bine de 3 sau 4 ani și, nici atunci, nu eram „abonată” la astfel de… situații.
„Huși” asociez exclusiv cu acel caz nefericit celebru în presă, atât.
Citesc și ascult cât pot de mult din ceea ce ne-au lăsat Părinții care au plecat la Domnul.
Doamne, miluiește.
Vă înțeleg, doamnă, nu am comentat cu răutate la cele scrise de dvs., iar aici suntem minți diferite, gândiri diferite, stări sufletești diferite. Nu toți raționăm la unison și identic, dacă s-ar întâmpla așa ceva, atunci dialogul ar deveni unul plictisitor, inodor, incolor, insipid. Așa că, nu mai puneți la suflet, ci încercați (fără patimă) să intrați și-n discuții cu cei care nu-s pe aceeași lungime de undă cu dvs. Întotdeauna v-am citit comentariile, pentru că sunteți talentată și scrieți inteligent și cu suflet. Exact ca și PS Ignatie! Tocmai de aceea am afirmat cele de mai sus.
Iertați-mă, încă o dată, NU am încercat să vă contrazic căutând prilej de ceartă, ci am căutat să clarific (pe cât am putut și m-am priceput) anumite dizarmonii, discordanțe. Toți le facem, nu-i nimeni deținătorul adevărului absolut! Doar Creatorul.
Pe de altă parte, ar trebui să vă bucurați că cititorii comentează la ideile și la gândurile dvs., înseamnă că lumea vă citește și nu rămâne nepăsătoare.
PIF, ca o glumă pe care sper s-o gustați: începutul și sfârșitul comentariului dvs. sunt total opuse: „mă văd nevoită să vă contrazic” versus „nu mi-am dorit nici pe departe să vă contrazic”. Să înțeleg… ce? Glumesc, PIF! Am șansa să-nțeleg, încă de la primele acorduri, de cele mai multe ori, ce vrea să spună… autorul. Nu este o laudă, ci o realitate. Așadar, am înțeles interpretarea dvs., deși ea nu reflectă simțămintele mele.
Doamne, miluiește.
Da, știu, NU mi-am dorit să vă contrazic căutând sfadă, de pe poziții opozante, asta am vrut să spun, dar n-am mai intrat în amănunte, considerând că se subînțelege, câtă vreme mi-am cerut iertare. Intenția mea NU e și nici n-a fost să vă necăjesc, ci doar să elimin anumite neînțelegeri.
Vă rog să-mi iertați intervenția, departe de mine dorința de-a polemiza!
PIF, nu m-ați necăjit! Doar că, de la o vârstă, începi să faci o igienă și-n minte, care e indispensabilă pentru liniștea sufletească. Cu asta mă lupt. Fiecare își duce lupta cum știe, cum poate.
Cât despre interesul meu față de comentariile unora sau altora, în concordanță sau nu cu trăirile mele, acesta este atât de mic, încât mă face să zâmbesc. Dar, se mai întâmplă să cad în nisipuri mișcătoare și să dau curs unor comentarii care, de fapt, nici nu-și au rostul. Greu cu stăpânirea de sine!
Toate cele bune!
Doamne ajută
Am și eu oareșce considerație pentru PS Ignatie. Il mai șicanează pe ici pe colo pe îngrăditul de erezie de pe moșia sa, dar nu-l caterisește și nu-l alungă din parohie.
Doamne, ajută.
Eu, nu din lipsă de considerație nu-i urmăresc pe ai noștri, ci pentru că nu simt. Poate greșesc. Dar mi-am găsit odihna și răspunsurile în scrierile și videoclipurile câtorva Părinți români care au plecat la Domnul.
Nu-i înțeleg pe acei mireni îngrădiți de ce pare că și-au făcut un scop în viață din a „vâna” clerul neîngrădit: se uită la Trinitas, citesc postările Patriarhiei, etc., exclusiv cu scopul de a căuta motive de denigrare (se înțelege acest lucru din comentariile pe care le fac). Îmi este depășită capacitatea de-a înțelege acest lucru. Mă gândesc doar că, dacă tu, mirean, mergi pe drumul cel bun, îngrădit fiind, de ce te tulburi, căutând, singur, motive? Doar dacă, nu cumva, găsești motive de satisfacție în asta, lucru care nu-i deloc bun.
Femeie, am avut răbdare destulă cu tine! Așa că las deoparte buna-cuviință și-ți spun direct: NU mă uit la Trinitas ca să vânez pe nimeni cucoană, nici nu citesc nu știu ce tembelisme fiindcă NU mă interesează și nici nu-mi doresc să denigrez pe cineva. Sunt anumite emisiuni pe Trinitas, care-ți depășesc ție capacitatea de înțelegere și care n-au nimic de-a face cu Ortodoxia și preoții ei. Conțin artă, filosofie, chestii grele pentru capul tău de muierușcă care și-a pierdut busola! Ca să fiu și mai directă, NU mă interesează cei îngrădiți, neîngrădiți, curvari, fustangii, homosexuali dintre preoți! Are cine să-i judece, nu-s eu aia cu balanța și cu Cartea Vieții-n mână. Dar în același timp am TOATĂ considerația pentru preoții care se ridică pentru dreptate, care luptă pentru ADEVĂR, pentru a repara ce-i greșit între rândurile lor. E clar acum pentru tine? Vezi-ți de ale tale și nu mai judeca! Mă scârbești cu păreri de 2 bani și cu presupuneri tot de 2 bani, câtă vreme NU mă cunoști! Lumea nu se învârte după tine și nici după ce simpatii/antipatii ai tu! Dacă menopauza ori mansarda îți fac probleme, tratează-te! Muști în stânga și-n dreapta fiindcă nu ți se dă dreptate! Răstălmăcești totul prin prisma gogomăniilor din mintea ta defectă! Vezi-ți de-ale tale și nu mai sta să scormoni în rahat, fiindcă data viitoare-ți vine drept în față! Va fi pe post de ventilator.
Atât de dornici în a trezi reacții în ceilalți…
Dragă PIF, te-ai băgat, din nou, într-o discuție care nu era cu și despre tine, dar e bine așa, pentru că „fiecare pasăre pe limba ei piere.”
Comentariul meu e(ra) către părintele Vasile și n-avea nicio legătură cu tine – din câte am citit, nu faci parte dintre mirenii îngrădiți.
Îmi permit să preiau urarea părintelui Vasile, care-i atât de cuprinzătoare: Pace, sănătate, mântuire.
Și Sfânta Teodora de la Sihla să îți lumineze mintea!
Doamne, miluiește.
La fel ca și jigodismul din tine, cucoană! Poate pieri și tu de pe aici! Vezi că dacă tot te lauzi că-i citești pe cei vechi, fariseismul și viclenia nu-s deloc iubite acolo sus… Fii cu băgare de seamă și nu-i mai critica pe ceilalți!
Să te citez, ca să-ți vezi minciuna, nu de alta, dar sunt convinsă că n-o recunoști: „Nu-i înțeleg pe acei mireni îngrădiți de ce pare că și-au făcut un scop în viață din a „vâna” clerul neîngrădit: se uită la Trinitas, citesc postările Patriarhiei, etc., exclusiv cu scopul de a căuta motive de denigrare (se înțelege acest lucru din comentariile pe care le fac).” – Crezi că aici, prin fragmentul ăsta idiot, sulfuros, grețos și inept, te-ai referit la Părintele Vasile? De când e Părintele mirean și scrie comentarii? Scutește-mă!
Scrie ce vrei, cât vrei și cum vrei că eu, personal, nu-ți mai răspund! Nu stau să-mi consum energia cu indivizi/individe care mint, sunt duplicitari și se contrazic la fiecare frază.
Dragă PIF, lărgimea orizontului tău a opacizat total capacitatea ta de-a înțelege lucrurile simple. Comentariul meu era pentru părintele Vasile, nu despre dânsul. Din nou, mă uimești cum întelegi lucrurile.
„Risc crescut pentru potențial nedorit” (malware/ virus informatic) – cam așa stau lucrurile cu tine. În urmă cu un an și ceva, ai făcut, din nou, un circ asemănător, tot cu mine, aici – un loc „potrivit” pentru frustrările fiecăruia, nu? Și pe saccsiv, cu alții. Pesemne că nu ți-ai găsit liniștea nici acum, după atâta vreme.
Dumnezeu să te binecuvânteze!