ROCOR este acronimul de la Russian Orthodox Church outside Russia – Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei. A fost întemeiată cu binecuvântarea Sfântului Tihon, Patriarhul Rusiei, în anii de sălbatică prigoană iudeo-bolșevică, îndreptată împotriva Bisericii Ortodoxe din această țară, după anul 1917.
În 1983, această Biserică s-a reunit în Sinod, la Vancouver, și a elaborat un text exceptional, prin claritate și concizie, de condamnare a ecumenismului, care cuprinde în sine toate rătăcirile și ereziile lumii pretins creștine. Am afirmat de mai multe ori că acest sinod trebuie inclus în rândul Sinoadelor Locale ale Bisericii Ortodoxe, iar condamnarea explicită a ecumenismului trebuie așezată în șirul Sfintelor Canoane Ortodoxe. Formal, acest fapt n-a fost împlinit, dar faptul că în Biserică se folosește acest text tocmai pentru combaterea ecumenismului, dovedește că a fost receptat ca atare de Biserică. Pe de altă parte, faptul că este respins de ecumeniști ne arată adevărul afirmat de text, adevăr supărător pentru oricine iubește minciuna.
Iată textul Sinodului Local reunit la Vancouver:
Celor care atacă Biserica lui Hristos prin faptul că învață că Biserica lui Hristos este împărțită în așa-numite „ramuri”, care diferă în privința doctrinei și a modului de viețuire, sau că Biserica nu există văzut, ci va fi formată în viitor, când toate „ramurile” sau sectele sau denominațiunile și chiar religiile vor fi unite într-un corp; și care nu disting preoția și Tainele Bisericii de acelea ale ereticilor, ci spun că botezul și euharistia ereticilor sunt lucrătoare spre mântuire; așadar celor care cu știință au comuniune cu ereticii menționați anterior sau care pledează, răspândesc sau apără noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul dragostei frățești sau a pretinsei unificări a creștinilor separați, Anatema!
Așadar:
1.Biserica respinge și condamnă, clar și categoric, așa numita teorie a ramurilor, ca o învățătură pierzătoare, ce-i este și-i va rămâne pururea străină.
2.Biserica delimitează deslușit Sfintele Taine de lucrările lipsite de har și putere ale ereticilor, în deplină consonanță cu celelate Sfinte Canoane ale sale.
3.Biserica osândește și anatemizează comuniunea cu ereticii, ca întotdeauna în cursul istoriei.
4.Biserica numește erezia ecumenistă în întregul ei ca fiins piezătoare de suflete, o respinge, o condamnă și o anatemizează.
Bineînțeles că ecumeniștii vor susține în continuare că ecumenismul n-a fost condamnat sinodal și, ca atare, îngrădirea de erezie de erezie nu este justificată. Minciună sfruntată.
Presbiter Iovița Vasile