Cand a aparut cheatiunea cu buletinele electronice, domnul A. si-a facut foarte multe probleme pentru ca a auzit diferite pareri de la multi oameni si n-a putut sa inteleaga unde se afla adevarul. De aceea s-a hotarat sa-l viziteze pe Batranul Paisie si sa-l intrebe despre acestea si despre numarul 666.
Batranul, printre altele, i-a explicat si urmatoarele:
– Numarul acesta este a lui Antihrist si in nici un caz omul nu trebuie sa primeasca acest buletin electronic. Chiar si cardurile de credit nu trebuie sa le primim, pentru ca in spatele liniei magnetice negre pe care o au, se afla codul si sistemul grafic cu numarul 666. Acestea insa nu se vad cu ochiul liber, doar computerul electronic le poate citi. Tu sa iei seama bine si sa nu fii atras de ceea ce zice unul si altul, pentru ca fiecare este liber sa zica ceea ce doreste, insa noi trebuie sa ne supunem auzul nostru doar vointei lui Dumnezeu si invataturii aflate in Sfintele Scripturi.
Iti voi da un exemplu, ca sa intelegi in ce masura trebuie sa luam aminte:
Ca un copil sa devina crestin, ce-i spune preotul nasului sa zica? ,,Ma lepad de satana!” Cel mic nu zice nici da, nici nu, ci doar plange. Atunci ce face preotul? Il cufunda in apa si citindu-i rugaciunile, Se coboara asupra lui Duhul Sfant si devine crestin, avand astfel pentru totdeauna cu el harul dumnezeiesc.
Daca cineva nu arata atentia cuvenita, cand este cipuit chiar si din nestiinta, pleaca de deasupra lui harul lui Dumnezeu si intra in loc lucrarea demonica. Si pentru ignoranta care s-a facut pricina pecetluirii greseste el insusi, deoarece nu s-a ingrijit sa afle din timp ceea ce Profetii, Apostolii si Domnul ne-au instiintat despre toate lucrurile acestea. Insa ce ne va zice Domnul cand Ii vom spune ca n-am stiut? Fatarnicilor, fata cerului cunoasteti si o deosebiti, semnele vremurilor insa nu puteti sa le cunoasteti? (Matei 16,3).”
Noile buletine si cardurile cetatenilor
-Avva, cineva a zis: ,,Cum folosim bancnota de 5000 de drahme cand are deasupra 666? La fel va fi si cu buletinul!”
-Bancnota de 5000 de drahme este un mijloc de plata, si lira englezeasca are pe ea pe regina Victoria, acest lucru nu ma deranjeaza! ,,Da-i Cezarului ceea ce este al Cezarului!” spune Scriptura. Aici, insa, este vorba de buletinul meu, este ceva personal, nu este moneda. Buletinul inseamna identitate, asa cum se traduce si cuvantul. Adica cineva se identifica cu cele pe care le declara. Deci, ei il pun acolo pe diavol si eu sa semnez ca-l primesc. Cum sa fac aceasta?
-Gheronda, ce legatura are acest buletin cu pecetea?
-Buletinul nu este pecetea, este introducerea pecetii.”
,,Modul inselator de introducere a pecetii
Incetul cu incetul, dupa card si buletin, adica dupa ,,indosariere”, vor inainta cu viclenie spre pecete. Prin diferite mijloace perfide ii vor sili pe oameni sa primeasca pecetea pe frunte sau pe mana. Vor forta lucrurile si vor zice: ,,Veti lucra doar cu cardurile, banii se vor desfiinta!” Si omul va face cumparaturi, va da cardul la magazin, si vanzatorul va primi contravaloarea prin banca. Cel care nu are card nu va putea nici sa vanda, nici sa cumpere.
Pe de alta parte vor incepe sa faca reclama ,,sistemului perfect”, pecetluirea cu raze laser a numarului 666 pe mana sau pe frunte, care nu va putea fi vazuta cu ochiul liber. In acelasi timp, la televizor vor arata ca unul a furat cardul celuilalt si i-a luat banii din banca si vor afirma sus si tare: ,,De aceea mai sigura este insemnarea cu laser, pusa pe mana sau pe frunte, pentru ca doar detinatorul isi stie numarul. Insemnarea este sistemul cel mai perfect! Astfel nimeni nu poate sa-ti fure capul, nici mana, nici sa vada insemnarea”. De aceea ii lasa acum pe talhari si pe raufacatori sa atace.”
Pecetea este egala cu lepadarea
,,In timp ce evanghelistul Ioan vorbeste limpede in apocalipsa despre pecetluire, unii nu inteleg. Ce sa le spui? Din nefericire, omul aude o gramada de prostii, de la asa numitii ,,gnostici” de astazi. Unul zice: ,,Eu voi primi buletinul cu 666, dar voi pune si o cruce!” Altul spune: ,,Eu voi primi pecetea pe frunte, dar voi face si o cruce pe frunte!” si o gramada de nesabuinte asemanatoare.
Ei cred ca se vor sfinti in acest fel, in timp ce acestea sunt inselari.”
,,A stiut evanghelistul Ioan ce va face diavolul! Inainte cu doua mii de ani a scris in Apocalipsa ca oamenii vor fi pecetluiti cu numarul 666. Aici este intelepciunea: Cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei, ca este numar de om. Si numarul este sase sute saizeci si sase (Apocalipsa 13,18).”
,,Lepadarea de Hristos va fi constienta!”
,,Nu exista indoiala ca traim vremurile cele din urma! Si una dintre cele mai puternice marturii este faptul ca toti credinciosii si necredinciosii prevad limpede, chiar in ignoranta lor ca ceva se pregateste si ceva foarte serios urmeaza sa se intample. Sunt siguri ca se finalizeaza un eveniment decisiv pentru istoria lumii in taina deplina. Mai mult sau mai putin, asa simtim toti!”
Sfantul Paisie Aghioritul (Semnele vremurilor din urma)
P.S. Sa privim la ce se intampla in jur, caci multe se petrec sub ochii nostri. Incepeti prin a va arunca cardurile in ,,focul cel vesnic”.
Doamne ajuta!
Selecție și editare: Ștefan Ciobanu
Epistola profetică şi întristătoare a Cuviosului Ghenadie Scholarul, scrisă în luna noiembrie 1452
30/12/2017
Sinodul acela de la Florenţa nu-l recunosc, după cum nu-l recunoaşte nici Dumnezeu şi toţi creştinii şi fiii adevăraţi ai Bisericii Răsăritene. Ca să fiu mai clar, după părerea Sfinţilor Părinţi şi după umila mea părere, consider că acel sinod a fost în mod mincinos denumit sobornicesc, ca cel al lui Constantin. Părerea mea este următoarea: pe cel care-l va pomeni pe papă sau va avea părtăşie cu cei care-l pomenesc sau va sfătui sau va încuraja pe cineva să-l pomenească, îl voi socoti tocmai ca şi sfântul sinod de la Constantinopol, care a cercetat dogma latină şi i-a osândit pe cei care credeau în ea, adică pe Vekkos şi pe cei asemenea lui.
Pomenirea papei sau a oricărui episcop nu este un lucru mic. De altfel, obştea duhovnicească a celor de aceeaşi credinţă şi ascultarea desăvârşită faţă de păstorii autentici se exprimă prin pomenire. Sinoadele şi ceilalţi Părinţi spun: „să nu facem nici măcar tovărăşie cu cei care au schimbat cugetul dreptei credinţe”. Insă mai presus de toate Domnul ne spune: „Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor” (Ioan 10, 5).
N-am să fac eretică Biserica mea, sfânta maică a ortodocşilor, primind să-l pomenesc pe papa, de vreme ce papa mărturiseşte şi crede în cele pe care Biserica noastră nu le primeşte. Cel ce mărturiseşte că papa rosteşte cuvântul adevărului, mărturiseşte că înaintaşii noştri au fost eretici.
Aceasta este părerea mea. Şi voi fi negreşit întotdeauna fără părtăşie cu papa şi cu cei care au legătură cu acesta. Fiindcă trebuie să urmăm evlavia Părinţilor noştri, de vreme ce nu avem sfinţenia şi înţelepciunea lor.
Aud că părinţii filo-catolici şuşotesc pe ascuns că unirea se va face cu nişte condiţii şi pentru o perioadă limitată de timp, amăgind astfel poporul. Consider acest lucru străin faţă de morala bisericească şi creştină şi contrar lui Dumnezeu şi a dreptei credinţe.
Unde s-a mai auzit de unire bisericească şi de unirea credinţelor cu nişte condiţii? Dacă această unire este bună, de ce să fie pentru o perioadă limitată de timp şi nu permanentă? Iar dacă este rea, de ce să se facă, fie şi măcar pentru o singura zi? Care alta ar putea fi condiţia pentru cei cu dreaptă credinţă decât ca cei care se unesc cu ei să mărturisească la fel ca ei?
Dacă, dimpotrivă, mai întâi veţi înfăptui în chip ruşinos catolicizarea pe care o vreţi şi pentru a-i amăgi pe oamenii simpli veţi impune aşa zise perioade de timp şi veţi purta discuţii nădăjduitoare, concluzia acestui demers rău va fi cea pe care am spus-o în repetate rânduri. Eu atunci, chiar dacă întregul Răsărit va merge spre Apus, nu voi merge cu ei. Şi chiar dacă întregul Apus va merge spre Răsărit, eu voi tăcea. Deja de acum tac. Căci, dacă voi toţi şi aşa-zisa voastră adunare veţi deveni latini, cu cine şi despre cine şi ce să mai vorbesc eu, smeritul Ghenadie, în apărarea dogmei patristice?
Aşadar, cuvioşi părinţi, n-am nesocotit nici interesul cetăţii. Desigur, n-am nesocotit deloc Credinţa şi interesul cetăţii, care îndeosebi depind de Dumnezeu şi de dreapta noastră credinţă către El. Fie ca Domnul să deschidă ochii tuturor. Măcar voi şi cei mai aleşi dintre voi să păzească statornică Credinţa Părinţilor, încât din pricina voastră să existe o oarecare nădejde de la Dumnezeu. Cu rugăciunile voastre să mă miluiască şi pe mine păcătosul. Oricum îmi pare tare rău.
Pun metanie. Epistola aceasta să fie citită public, încât să poată fi auzită de toţi.
(Din revista „Sfântul Grigorie”, a Sfintei Mănăstiri Grigoriou, Sfântul Munte, nr. 21/1996)
O, Părinţi sinodali, în zadar ați înălțat de dragul nostru acei stâlpi ocrotitori. In zadar ne-aţi păzit prin ameninţări. Unde este acum frica de afurisiri, unde s-a ascuns? Unde este cuvântul aspru al anatemelor? O, scrieri ale Părinţilor, care aţi fost alcătuite cu puterea înţelepciunii şi cu îndrumarea povăţuitoare a Sfântului Duh, iar acum aţi ajuns să fiţi călcate în picioare! O, ziduri care aţi înconjurat mântuirea noastră veşnică, iar acum sunteți dărâmate!
(Ghenadie Scholarul, Patriarhia Constantinopolului, Răspunsuri, voi. 3, p. 180) Evghenie Vulgaris, dascălul neamului (1716-1806).
De ce S-a arătat Duhul Sfânt în chip de foc?
Sfântul Nicolae Velimirovici
Când Domnul S-a botezat la Iordan, Duhul Sfânt S-a arătat în chip de porumbel. S-a arătat nu ca să-I dea ceva, ci ca să arate în chip simbolic ceea ce este în Hristos, adică nerăutatea, curăția și blândețea. Asta și înseamnă porumbelul. Iar atunci când Apostolii erau adunați într-a cincizecea zi după Înviere, Duhul S-a arătat în chipul limbilor de foc.
S-a arătat în chip de foc ca să le ia și să le dea ceva – și anume să ia de la ei tot păcatul, toată neputința și teama și necurăția sufletească, și să le dăruiască putere, lumină și căldură. Focul simbolizează aceste trei lucruri: puterea, lumina și căldura. Știi cât este focul de puternic, știi cât este de luminos și cum încălzește. Când vorbești despre Duhul Sfânt însă, ia seama să nu cugeți trupește, ci duhovnicește. E vorba, așadar, despre puterea duhovnicească, despre lumina duhovnicească și despre căldura duhovnicească – iar acestea sunt tăria voinței, luminarea înțelegerii și căldura dragostei. Cu aceste trei arme duhovnicești i-a înarmat Duhul Sfânt împotriva lumii pe ostașii lui Hristos, pe care învățătorul îi oprise de la a purta, dintre toate armele fizice, chiar și toiag.
De ce s-a arătat focul în chip de limbi asupra capetelor Apostolilor? Fiindcă trebuia ca Apostolii prin limbă să vestească popoarele Vestea de Bucurie, Evanghelia adevărului și vieții, învățătura pocăinței și a iertării. Prin cuvânt trebuiau să învețe, prin cuvânt să tămăduiască, prin cuvânt să mângâie, prin cuvânt să sfătuiască și să călăuzească, prin cuvânt să rânduiască Biserica. În cele din urmă, prin cuvânt să se și apere – fiindcă Dumnezeu le zisese și prezisese să nu se teamă de prigonitori și să nu se îngrijească în ce chip le vor răspunde când vor fi trași la judecată – ei, oameni simpli. Nu voi veți vorbi, spune, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi din voi. Oare se putea vorbi cu obișnuita limbă omenească despre cea mai mare și mai veselitoare noutate ce a ajuns vreodată la urechile omenești: că Dumnezeu S-a arătat pe pământ și le-a deschis oamenilor poarta vieții celei fără de moarte? Oare se putea vărsa de la om și de la obișnuita fire muritoare acest balsam de viață făcător pe hoitul imperiului roman și până la marginile lumii? Nicicum și niciodată – ci numai de la Duhul Cel de foc al lui Dumnezeu, Care prin gurile Sfinților Apostoli a împrăștiat scântei cerești în întunericul pământului.
Dar, fiu al omului, oare nu ai simțit nici măcar o dată Duhul lui Dumnezeu în tine?
Iată, și tu ai fost botezat cu Duhul, cu apă și cu Duhul. Oare nici măcar o dată n-a strălucit fără de veste în tine un gând mare și luminos, cuvânt tăcut al Duhului Celui Sfânt? Oare nici măcar o dată nu s-a stârnit, precum un vânt iscat pe neașteptate, dragostea către Făcătorul, și din aceasta, lacrimi în ochii tăi?
Încredințează-te voii lui Dumnezeu și străjuiește asupra a ceea ce se întâmplă în sufletul tău, și vei cunoaște minunea Cincizecimii care s-a săvârșit asupra Apostolilor.
Pace ție și mângâiere de la Duhul Sfânt!
Extras din Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi- scrisori misionare – Sfântul Nicolae Velimirovici, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas