L-am adus pe Părintele Sofronie în biserica mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Essex și l-am ținut vreme de 4 zile, pentru că mormântul încă nu-i era gata. L-am lăsat descoperit pe toată durat acestor patru zile și i-am citit Sfintele Evanghelii de la început și până la sfârșit, iară și iară, așa cum se face în cazul preoților. Am făcut panihide și pomeniri, precum și celelalte slujbe zilnice, Liturghia, iar el a rămas acolo, în mijlocul bisericii, patru zile.
Deși murise, atmosfera nu era deloc tristă, era la fel ca la Paști! Nimeni nu era afectat de pierderea Părintelui, toți se rugau cu însuflețire. Aveam un prieten, arhimandrit pe atunci, care obișnuia să vină la mănăstire în fiecare vară și să petreacă câteva săptămâni la noi. Era Părintele Ierótheos Vláhos, cel care a scris cartea O noapte în pustia Sfântului Munte… Era foarte pătruns de atmosfera ce exista atunci la noi în mănăstire și a exclamat: ,,Dacă Părintele Sofronie nu a fost sfânt, atunci nu există sfinți”…
De fiecare dată când vreun grec venea în Anglia pentru tratament medical, obișnuia să treacă și pe la mănăstire pentru a le citi Părintele Sofronie o rugăciune, fiindcă foarte mulți s-au vindecat în acest fel.
A doua sau a treia zi de la moartea sa, la mănăstire a venit o familie cu un copil de paisprezece ani, bolnav. Copilul avea cancer la cap urmând să fie operat zilele următoare. Părintele Tihon, care venise din Muntele Athos pentru înmormântare, a venit la mine și mi-a spus: ,,Oamenii aceștia care au venit acum s-au întristat foarte tare pentru că nu l-au mai prins în viață pe Gheronda. De ce nu mergi să-i citești câteva rugăciuni copilului?”. I-am spus: ,,Haide, vino și sfinția ta ca să faci pe citețul. Haide să-i citim la celălalt paraclis”.
Am mers și i-am citit copilului, iar la sfârșit, părintele Tihon mi-a spus: ,,De ce nu treceți copilul pe sub coșciugul cu trupul părintelui ca să se vindece?”. I-am răspuns că nu pot să fac asta fiindcă lumea ar spune că abia a murit Gheronda, iar noi, ucenicii lui, încercăm să ,,silim” recunoașterea lui ca sfânt. ,,Dacă vrei, fă tu acest lucru”, i-am spus într-un final. ,,Ești monah athonit, n-o să-ți spună nimeni nimic”.
Atunci, părintele Tihon l-a luat pe copil de mână și l-a trecut pe sub sicriul părintelui. În zilele următoare, copilul a fost operat, dar nu i-au mai găsit nimic. I-au închis tăietura pe care i-o făcuseră la cap și i-au spus: ,,Diagnosticul a fost greșit. A fost, probabil, o inflamație”. S-a întâmplat ca acel copil să fie însoțit de un medic din Grecia, și acela le-a arătat celorlalți tomografiile care dovedeau existența tumorii și le-a spus: ,,Știți foarte bine ce înseamnă acest diagnostic greșit…”. Copilul a trăit și a crescut mare, acum este un tânăr de 27 de ani.
Sfinte Cuvioase Părinte Sofronie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoșii! AMIN!
(După un cuvânt al părintelui Zaharia Zaharou, „Ultimele zile ale Părintelui Sofronie”)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
Parintele Elpidie are putina inselare,cred.Nu este convins el personal de erezia si de vremurile de acum.Proorociile care le zice sunt din experienta sa personala din trecut,de dinainte de Creta si sunt adevarate.Aici e discernamantul,cred.Se observa la parintele destul de clar Daltonismul duhovnicesc.Daltonistul duhovnicesc nu intelege nici in ruptul capului ca e in erezie.Are ceata pe creier.Are si vointa si mintea intunecata ;nu se poate smeri ca sa accepte starea in care este si sa puna inceput bun pt ca oameni suntem.Nu cred ca ii va calca vreodata pe urme Sf.Paisie Aghioritul care avea sensibilitatea duhovniceasca ce il ajuta sa se autosesizeze fara vreo cat de mica observatie de la cineva daca era in vreo erezie.Noi cautam sa fim destepti,eruditi,tinem la renume.Sf.Paisie nu era asa.Se stergea cu el pe jos numai daca banuia ca cineva l-ar acuza de o mica ratacire.Arunca renumele la gunoi si punea inceput bun.Trebuie sa dai multa grasime de pe ochi daca vrei sa vezi viata asa.
https://fb.watch/epxX9MR0WJ/
Si ce daca esti tu vazut de mare prooroc.Ai gresit?Sterge-te cu tine pe jos,ia-o dd la capat,baiete si mergi nu pe drumul acceptat de lume ci pe ala pe care multi il vad anapoda dar care e adevaratul drum,nu acela pe care tu ii dai sens si logica ta care nu merge nici pana la toaleta.
Multi din oamenii care au prins aceste vremuri si care au suferit in inchisorile comuniste nu au intrerupt comuniunea ereziei si lucrul acesta in multe cazuri nu imi pare de condamnat.Dupa atatia ani de prigoana la varsta inaintata esti optimist,nu mai suferi sa auzi,sa vezi dezbinari,vrei sa nu mai vezi oameni tot ascunzandu-se,tot ferindu-se sa nu incapa pe mana autoritatilor.Vrei ca toata lumea sa nu mai sufere,sa fie in intelegere si ingaduinta unii cu altii.Satul de a fi mereu aratat cu degetul si reperat nu ti-ai mai dori sa vezi oameni anchetati si mereu reperati.Suferinta te-a transformat in om pozitiv.Prin urmare e greu ca cineva trecut prin atata suferinta sa experieze din nou postura aratarii cu degetul din cauza intreruperii pomenirii unor excroci si de aceea e greu sa vezi din nou oameni suferind,trecand prin acelasi gulag .Aici e neputinta omeneasca,sunt limite omenesti.Nu e nesimtire eretica,nu e ignoranta ci e limita omenescului.Daca cineva poate gandi ca dupa atatia ani de temnite ale cuiva daca nu a intrerupt pomenirea ereticilor e gata cu el,Dumnezeu nu mai ia in considerare anii de suferinta e amagit si se inseala la greu.Unde este cantarul judecatilor lui Dumnezeu?In inima omului.Acolo sunt criteriile dupa care e judecat cineva.De ce judeci tu starea altuia?Cine esti tu care decizi in locul lui Dumnezeu?Negativul in care il vezi pe celalalt este criteriul osandei care te vizeaza iar pana la ultima ta suflare tot ai libertatea de a alege si aproape drac de ai ajunge pentru ca esti om si vei fi judecat ca om si de aceea vei avea mereu libertatea de a alege.Nu e competenta noastra si nu avem niciun drept sa ii tragem la raspundere pentru ca inca nu am dat marele examen dupa care ori devii inger ori devii drac.Si mai e inca ceva:Raiul e plin de imperfecti,de oameni de necinste,de neputinciosi inschimb in iad acolo sunt numai perfectii,desteptii,cei fara pata,cei a-toate-putinciosi,cei fara slabiciuni omenesti pe la ei(adica cei care au ramas numai cu slabiciunile dracesti disparandu-le acelea omenesti care le mai aplica din candin cand cate o mica vopsea umana).
Astazi Biserica il praznuieste pe Sfantul Ilie Lacatusu .
Ascultati ce zice Erdogan:
https://www.facebook.com/traian.chiricuta/videos/439628324648877/?fs=e&s=cl