În anii întunecaţi ai comunismului, papii vremurilor acelora erau ţinta atacurilor celor care ne promiteau că ,,viitor de aur ţara are’’. Se spune că însuşi ,,ortodoxul” Stalin ar fi întrebat, cu un amestec de ironie şi superioritate, ,,câte divizii are papa?’’ ,,Niciuna’’, a răspuns cineva, ,,dar are sute de milioane de credincioşi’’. Răspunsul l-ar fi descumpănit pe marele şi sângerosul tiran.
Comunismul şi-a trăit traiul şi şi-a împlinit menirea pentru care a fost creat, aceea de trimite milioane de oameni în mormânt pentru vini imaginare, de a semăna ura şi teroarea la scară planetară, de a înrobi popoare întregi şi a le supune unui regim nemilos de exterminare şi, fireşte, de a face să dispară Credinţa în Mântuitorul Hristos. Revoluţiile din ţările comuniste au fost regizate şi provocate de maeştii violenţei şi ai urii tocmai pentru a semna certificatul de deces al comunismului şi a-l înlocui cu sistemul sub care trăim noi astăzi şi ale cărui ,,binefaceri’’ le resimţim din plin. Papa cel blamat înainte a devenit partenerul, sau mai bine zis unealta mai-marilor lumii, care au scris un scenariu în al cărui centru urma să stea suveranul pontif. Şi lucrurile s-au petrecut întocmai. Papa a devenit un personaj planetar, curtat de cancelariile marilor puteri şi trimis în lume să adune sub sceptrul său toate ,,religiile’’acesteia.
Vizita sa în România în aceste zile ne îngăduie să desluşim rolul încredinţat lui Francisc în ceea ce se petrece acum, dar şi în ceea ce va urma. Niciunei personalităţi politice, nici măcar preşedintelui Statelor Unite, nu i s-a făcut atâta propagandă cu luni de zile înainte de vizită. Ceea ce vedem în aceste zile e o mobilizare de forţe fără precedent. Poliţie, forţe de ordine, miniştri, primari de mari oraşe, sute de voluntari şi militanţi catolici, clerici catolici de toate rangurile, membrii Sinodului BOR, canale mass-media, toţi şi toate îşi conjugă eforturile pentru ca papa să fie întâmpinat cu un fast planetar, poate fără precedent. Fonduri guvernamentale sunt alocate cu multă generozitate, adică banii românilor contribuabili. Banca Naţională a emis o monedă cu chipul papei. Când s-a mai pomenit ca universităţile, şcolile şi grădiniţele să-şi suspende activitatea? Ungurii catolici şi reformaţi, din ţară şi din Ungaria se pregătesc să-şi primească idolul. Politicienii lor ne sfidează şi vin pe pământ românesc, ca în propria lor ţară, sub privirile tâmpe ale conducătorilor români. Doamne fereşte, să nu fie un grup care să protesteze şi să-şi exprime dezacordul cu vizita papală. Imediat ar fi anihilat şi urcat în dube, apoi transferat în arest.
Papa nu e simpla căpetenie a catolicilor din lumea întreagă; nu e nici doar şeful statului Vatican. Francisc e un personaj de anvergură planetară prin rolul ce i s-a încredinţat, acela de închegare a noii ,,religii’’ mondiale unice. Vizitele lui în lume au tocmai acest scop, de a-i uni pe toţi şi a-i îngloba în această ,,religie’’. Dumnezeu îi va îngădui să vină pe pământ românesc, într-o ţară ortodoxă, atâta cât este. Am credinţa nestrămutată că Dumnezeu ne va da şi un semn. Câţi dintre noi îl vor pricepe?
Presbiter Ioviţa Vasile
„Asculta, Doamne, rugaciunea mea, pentru ca sufletul meu sa nu-si slabeasca puterile sub dojana Ta si sa nu ma vlaguiesc in a marturisi in fata milostivirii Tale, prin care ai binevoit sa ma smulgi de pe toate intunecatele mele cai. Fa sa gasesc in Tine placeri mai mari decat toate ispitele carora ma supuneam, sa Te iubesc mai presus de orice si sa strang in brate mana Ta cu intreg adancul inimii mele, pentru ca Tu sa ma feresti de orice ispita, pana la sfarsitul zilelor mele. Iata, Doamne, tu esti imparatul meu si Dumnezeul meu! Tie sa-ti fie inchinate toate invataturile folositoare pe care le-am deprins de cand eram copil, tie sa-ti slujeasca faptul ca stiu sa vorbesc, sa scriu, sa citesc si sa socotesc; caci, atunci cand invatam acele lucruri desarte, m-ai pedepsit cu vigoare, iar pacatul de a fi aflat placere in acele desertaciuni tot Tu mi l-ai iertat. Fireste ca am invatat atunci si multe cuvinte folositoare. Dar acestea pot fi invatate si prin lecturi mai serioase, iar aceasta este calea sigura pe care ar trebui sa umble copiii.” („Confesiuni”, cartea I, capitolul al XV-lea – Fericitul Augustin)
Impresionant fragmentul. Dar cu bacalaureatul cum stam? Parca asa stiu ca ai absovit liceul.
Mai am un an, parinte. Sunt doar a 11-a.
Cum de își permit ungurii sa vina pe aici că la ei acasă? Pai ft simplu, de 30 de ani clasa politică vasală indiferent de guvernare, au curvasarit cu udmr-ul și pt anumite concesii le-au cântat în strună, revenind la împielițatul de Francis, toată presa vasală din ,,sfantul părinte” nu il mai scoate,
Imi vine sa rad cand citesc acel apelativ. Sfant parinte, roata patrata, zapada fierbinte, pitic inalt. Stiti ca papistasii au un sfant cu patru picioare.
O icoana a SF Paisie Aghioritul, plingand timp de o săptămâna, evenimentul a avut loc la o Biserica din Alexandropolis https://paterikiparadosi.blogspot.com/2019/05/blog-post_528.html?m=1 sa fie oare vreun semn?
In mod sigur e un semn pentru Sfanta Ortodoxie, poate chiar pentru noi romanii, care suntem confruntati cu prezenta diabolicului Francisc.
Hristos a inviat!
Anatema ereticului francis si tuturor celor care se vor ruga impreuna cu el!ovidiu pacatosul
Draga Ovidiu,
Papa (institutia papala) este sub anatema de la 1054. Se spune ca aceasta anatema a fost ridicata n 1963. Inexact. Putea fi ridicata numai daca papa momentului s-ar fi pocait si ar fi revenit in Biserica, altfe, n-are nicio valoare ce au facu patriarhul Atenagora si papa Paul II.