E vremea ca sistemele să moară. E vremea ca Adevărul să fie spus. E vremea ca Adevărul să fie înțeles. E vremea ca Adevărul să facă minciuna de râs. E vremea Eliberării.
Istoria ne-a învățat că atunci când imperiile încep sa cadă, să moară, legile deveneau nebune. Azi, trăim din plin această vreme. Mor pe rând. Sistemele bancare sunt primele care se prăbușesc în zgomotele media. În fiecare zi aflăm că a mai falimentat o bancă! Pentru că sunt interconectate, pentru că au furnizat material pentru rău. Pentru că de la ele au fost platiți cei care au încercat să stăpânească lumea și să o arunce în întuneric. Ele, băncile, cu oamenii lor de decizie, s-au văzut pe cai mari. Ca cei patru călăreți ai Apocalipsei. Nu au înțeles nici acum că Apocalipsa înseamnă Revelație. Abia acum oamenii înțeleg cât rău au făcut aceste carteluri mafiote.
După ele, vor începe să crape cu mare zgomot guvernele. Bine, astea nu au fost guverne. Au fost doar niște adunături de cozi de topor, înfipte de niște indivizi care s-au crezut dumnezei. Care, în nebunia lor, au crezut că dacă își slujesc stăpânii, vor scăpa. Nicicum! Drumul cozilor de topor este focul! Pentru că stăpânii lor, nu vor vrea decât să-și scape pielea. Dar ce să vezi? Vor rămâne singuri, precum pietrele ce rămân descoperite când apa se retrage. Goi! În fața mulțimilor furioase. Și nu-i va mai putea acoperi nimeni. Vor rămâne la mâna mulțimilor care cer dreptate. Este evident că mulțimile nu se vor da la o parte de la orice. Paharul s-a umplut și dă pe dinafară!
În trei ani, s-a încercat să se distrugă o lume. O lume și istoria ei. Prin legi demente. Cu cât legile vor devani mai nebune, fără noimă, cu atât mai repede se vor prăbuși sistemele. Să ne bucurăm! Drumul este clar. Nimic nu mai poate fi întors! Ei au jucat jocul și acum vor plăti cu vârf și îndesat!
A venit vremea! Europa fierbe! Și nu, numai! Imperiile se clatină, legile sunt de neaplicat, nimeni nu mai înțelege încotro ne îndreptăm ca umanitate. Înainte să fie pace, trebuie să fie haos. Haosul a fost adus de ei. Hrănit, susținut, adulat, implementat. În orice colț al lumii. Se vor democrați. Doar că democrația a murit de multă vreme. Se vede, se simte, se trăiește!
Înaintea oricărei prăbușiri sistemice, a apărut cenzura. Ne scăldăm în ea. Nu ai voie să zici nimic. Orice afirmație care contrazice minciuna autorităților este amendată! Fizic, financiar, social. Dacă îndrăznești să spui un adevăr, zeci de apostoli ai minciunii se trezesc ca niște haite de hiene și năvălesc peste tine. Cel mai ușor virtual! Sub anonimat, de preferat! Pentru că așa sunt obișnuiți! Să atace din întuneric! Lumina îi arde! Se va termina și cu ei. Din ce vor mai fi plătiți dacă sistemele financiare colapsează? Ce vor spune atunci?! Că așa au crezut ei! Că ei au fost responsabili și au ascultat de autorități! Niște idioți! Le vine și lor vremea!
Pentru că noi știm că e vreme pentru toate!
A fost vremea când noi am strâns pietre și ei le-au aruncat. A fost vremea când ei au darâmat și noi va trebui să construim. A fost vremea urii, dar va veni și vremea iubirii! Este vreme de război, dar este și vreme de pace. Așa ne spune Ecleziastul!
Este vremea ca imperiile să cadă! A venit vremea! Nu deznădăjduiți! Orânduiala este de la Facerea Lumii! Întotdeauna Adevărul își va găsi Calea! Nimeni și nimic nu-l poate opri! Este doar o chestiune de vreme! În fața veșniciei ce înseamnă trei ani? Sau patru?! Cât o clipire de gene! Și ce se va dărâma, se va îngropa pentru totdeuna! Cu oamenii sistemelor sub pietrele ce le-au aruncat în noi și din care, noi ne-am construit zid! Zid de apărare, zid de Credință, zid de nădejde, zid de Lumină! Din pietrele lor! Doar că ei nu au înțeles niciodată! Și poate că e mai bine!
Pentru noi! Nu pentru ei!
Pocăință și Răbdare….
Ferice de omul care-şi recunoaşte neputinţa…
Sfântul Isaac Sirul
Ferice de omul care-şi recunoaşte neputinţa. Fiindcă această recunoaştere i se face lui temelie şi rădăcină, şi început a toată bunătatea. Căci de ar cunoaşte cineva cu adevărat şi ar simţi propria lui neputinţă, atunci şi-ar aduce imediat sufletul din lenea care întunecă cunoaşterea, şi ca o comoară ar strânge pentru el paza.
Dar nimeni nu-şi poate simţi neputinţa, decât numai atunci când încetează o clipă să fie ispitit prin chinuri, fie trupeşti, fie sufleteşti. Că atunci asemănându-şi neputinţa lui cu ajutorul de la Dumnezeu, va să-şi dea îndată seama, cât e de mare ajutorul. Și iarăşi, când îşi va vedea mulţimea meşteşugurilor, păzirea, înfrânarea, acoperirea şi îndrăgirea sufletului său, prin care omul a nădăjduit să-i afle sufletului o bună nădejde, dar n-a putut. Sau dacă inima lui nu se alină din pricină că-i e teamă şi se cutremură să înţeleagă şi să afle că frica aceasta a inimii lui arată şi însemnează că peste tot are nevoie de un altul, care să-l ajute. Că dinlăuntru dă inima mărturie prin frica aceea, care o loveşte şi o tulbură, înlăuntrul ei, arătând că-i lipseşte ceva. Şi de aceea se învinovăţeşte pe sine, neputându-se aşeza cu nădejde. Că zice, ajutorul lui Dumnezeu ne mântuieşte (Psalmul 120, 2). Iar dacă cineva recunoaşte că are nevoie de ajutorul Dumnezeiesc, multe rugăciuni face. Şi cu cât înmulţeşte rugăciunile, cu atât se smereşte cu inima. Că tot cel ce se roagă şi cere, trebuie să se smerească, că: „Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi” (Psalmul 50, 19). Deci, inima nu conteneşte să fie risipită, până ce nu se va smeri. Că numai smerenia face inima să se adune (concentreze).
Iară când se smereşte omul, îndată îl înconjoară mila şi simte atunci inima ajutorul de la Dumnezeu. Că a aflat inima o putere a nădejdii, că se mişca într-însa. Iar când simte omul că, Dumnezeu este de faţă şi-i ajută, atunci inima i se umple de credinţă şi înţelege de aici, că rugăciunile lasă ajutorul să vină, că este izvor de mântuire şi comoară de nădejde şi liman de izbăvire în faţa viforului, şi lumina celor ce sunt în întuneric, şi sprijin al celor neputincioşi, şi acoperământ în vremea ispitelor, şi ajutor în răutatea bolilor, şi pavăză de izbăvire în vreme de război, şi săgeată ascuţită împotriva vrăjmaşilor, şi ca să spunem pe scurt, toate aceste multe bunătăţi prin rugăciune intră în suflet.
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 102-103
Iata motivul pentru care te vorbesc de rau socrii si cumnatele,pentru ca ii roade viermele neadormit:
“Nu te preocupa niciodată ce vor spune oamenii care nu au o gândire creştinească. Acum, Creştinismul este urât peste tot, pentru că îi împiedică pe mulți să trăiască cum vor, să păcătuiască nestingheriţi. Noua generaţie se dizolvă, se strică, putrezeşte. Vor să trăiască fără Dumnezeu şi urmările sunt evidente…”
☦️ Sfântul Varsanufie de la Optina ☦️
CUVANT CELOR CARE II VAD MOLAI,LASI PE CEI CARE IN LUPTA PENTRU BINELE PUBLIC NU AU IN CARCA AMENZI,PERSECUTII,PRIVATIUNI.
Sunt cate unii cu spirit luptator contra ereziei,contra sistemului care spun ca cu oameni care nu au amenzi de pe timpul restrictiilor,care nu au primit o palma pentru Hristos de la eretici Biserica nu ar functiona nici cinci minute si ca acei caldicei,oamenii aceia care stau numai pe facebook,cei care scriu comod comentarii sunt molai sunt niste oameni la care nu ai ce vedea lucruri spectaculoase si prin urmare nu au nicio bravura in ochii lumii astfel ca nu ar reprezenta ceva pentru lupta pentru tara si pentru credinta.O privire mai atenta,plina de maturitate poate vedea superficialul,desertaciunea la ambele tabere.
Exista sansa ca cei care au pornit cu toate vitezele contra sistemului luand amenzi,batai,jigniri,amenintari,persecutii sa nu vada erezia in care sunt;mai mult,in zelul lor „patriotic” sa propovaduiasca credinta ca in materie de multiconfesionalitate trasatura definitorie a luptatorului „patriot”trebuie sa fie acea toleranta religioasa condamnata de Biserica.Dar mai mult „eroul”din poveste se supara si incepe cu jigniri si cuvinte grele la adresa celor care ii arata ca Biserica tocmai a taiat din sanul ei ereticii si ereziile si ca de fapt si in realitate aceeasi Biserica a si luptat pe viata si pe moarte contra ereticilor si ereziilor oricare au fost si prin aceasta a aratat separare clara intre cel care prin credinta lui crede Adevarul de cel care crede minciunile ereticilor;a aratat separare vadita,clara intre Adevar,ortodoxie si erezie,minciuna.Nu este formalism la „patriotul” care vede egal intre ortodoxie si multele erezii?Sa nu imi spui ca nu e ca nu te cred.Si atunci cu ce victorie trainica merge in spinare cel care zice ca a primit amenzi,persecutii,ca s-a ostenit si ca le avea pe toate si pe toti in carca cu care sa il depaseasca pe cel care sta pe facebook,scrie pe internet si stie ca Biserica este in esenta ei toleranta zero fata de neadevar,erezie,eretici,ca Biserica are pozitie de taiere din sanul Bisericii a oricui invata altfel de cum invata ea si a oricarei erezii?Cu ce poate fi mai placut inaintea lui Dumnezeu”luptatorul”tolerant cu ereziile si ereticii decat cel care staruie in credinta ortodoxa curata?Sau nu stie ca cununa de final de lupta pentru patrie este cununa dreptei sale credinte ca incununare finala a nevointelor lui duhovnicesti pentru pastrarea nealterata a credintei ortodoxe?Aceste cuvinte nu aduc nici pe departe vreo lauda celui care sta si butoneaza facebook-ul dar are credinta ortodoxa curata si nici celui care „lupta”pentru drepturi si libertati pentru ca nu cuvintele si laudele,aprecierile oamenilor odihnesc constiinta,lumineaza constiinta,ci bucuria suferintei care nu are nici umbra de mangaieri si maguleli de la oameni ci este ceea ce esti tu si nimeni altul.(Va urma).
RASPUNS CELOR CARE LUPTATORI PENTRU DREPTURI CIVILE SI LIBERTATI CU AMENZI PRIMITE SI PERSECUTII II CONSIDERA MOLAI SI OAMENI CARE NU SUNT BUNI DE NIMIC PE CEI CARE STAU PE FACEBOOK SI DAU IMPRESIA CELORLALTI CA EI NU FAC NIMIC.
Celor care ii judeca pe ceilalti le pun o intrebare:in timpul competitiei se are in vedere marele trofeu de un milion de dolari de final sau acelasi trofeu dar care se da impartit pe multe reprize de lupta pas-cu-pas?De unde esti sigur ca vei lua trofeul intreg?Poate castigi doar doua-trei reprize ,iti iei plata si pe urma te cari.
Sf.Apostol Pavel a spus ca nu ia plata decat „cel care lupta dupa regulile jocului”,dreptar.Oare dreptarul acesta este numai aventurarea in joc,e numai voinicia sau si celelalte?Si avem o parte din raspuns:in secolul 4 cand arianismul era teroarea secolului pentru Biserica au existat doua fete ale luptei contra raului;una vazuta prin marii ierarhi ai lumii si luminatori si toti luptatorii contra ereziei si raului si alta nevazuta prin marii asceti,monahi,pustnici,parinti ai pustiei care desi nu se stia despre ei ca fiind eroi ai luptei din societate contra ereziei si a raului erau stalpii Bisericii si crestinismului la fel ca marii ierarhi.Sa dam de pe ochi formalismul,formalitatea si sa vedem cum de acesti parinti ai pustiei erau ei la fel de mari eroi ai luptei din Biserica Luptatoare ca si primii.Sfantul Antonie cel Mare nu a scris contra arienilor precum Sfintii Atanasie cel Mare,Vasile,Grigorie si Ioan.Nu a avut dezbateri publice cu adversarii credintei si neamului nici el,nici Sf.Pafnutie,Arsenie cel Mare,Daniil din Schit.Ei au fost sabie impotriva ereticilor,patimilor si a tot raul prin permanenta lor neadormire,prin taria si neincetatul „sa stam bine,sa stam cu frica,sa luam aminte” ca stare de lucruri de invesnicire in Adevar.Spre deosebire de primii care desi luptau contra raului aveau putin interval de odihna nocturna,putina hrana necesara activitatii si mic asternut cei din pustie aveau permanenta lucrarii duhovnicesti si a starii de veghe aproape fara somnul de noapte,hrana unii la sfarsit de saptamana si de multe ori doar anafora si aghiasma si atat iar in loc de pat era scandura sau piatra de stanca si in permanenta metanii,plans,slujbe,rugaciuni ,putina rucodelie apoi iar plans,metanii,slujbe,rugaciuni in toata vremea si lectura din Sf.Scriptura,invatatura Bisericii,a Sf.Parinti,astfel ca acesti parinti ai pustiei desi nu se stie de ei ca fiind cu aparitii publice ca eroi ai credintei si patriei ca mari traitori si cunoscatori ai credintei ortodoxe erau la fel de sabie impotriva ereticilor raspandind la randul lor in Biserica Duhul de sabie impotriva ereticilor si ereziei.Se intampla treaba aceasta.Si sunt si azi mici”parinti ai pustiei”,crestini,preoti,calugari care nu au ei steagul luptei cu erezia insa sunt la fel de sabie contra ereticilor.Si atunci stiind ca si in trecut si in prezent Biserica are aceste doua stari de luptatori contra ereziei si a raului care nu se anuleaza una pe alta,nu se critica una pe alta ci merg pe acelasi drum ca doua sfesnice luminoase in mod egal cum poti sa spui ca cel care nu a fost vazut ca poarta lupta chiar nu lupta deloc?Revino-ti si uita-te mai atent in jur si pe urma incepe tu a critica si injosi pe cel”molau”,pe cel care „nu e bun de nimic”,pe cel care nici nu e „de luat in seama”,pe cel care sta”numai pe facebook si nu face nimica”.
Adica omule incearca sa ai si ochiul pustiei si al nevointelor duhovnicesti care nu se vad si nu se lauda pe langa ochiul arenei care le vede si le lauda numai pe cele pe care le vede el si cum le vede el.
Pentru lamurirea unor lucruri si pentru starpirea panicii din popor care o aduc ei pentru asuprire vizavi de fake-ul cu falimentul sistemului bancar acum si cu furtul banilor din conturi aduc la cunostinta publica urmatoarele:pentru aceste zile toata povestea aceasta e fictiune si sa nu credeti nimic pentru ca nimic din toate acestea nu se vor intampla acum.
Urmariti va rog calendarul falimentului bancilor strict in functie de ce se va intampla la momentul respectiv intre Turcia si Grecia(adica bancile,intregul sistem bancar prima data sud-est-european,european,arab si pe urma cel mondial vor incepe declinul si vor cadea ca un domino doar in momentul cand va incepe razboiul local intre Turcia si Grecia si caderea si blocajul intregului sistem bancar va incepe brusc innvocandu-se ca motiv explozia odata cu acesta a fenomenului terorist musulman arabo-marocano-libian la nivel mondial ,nemaintalnit vor zice ei cu ocazia declansarii razboiului turco-elen).Deci cand va ganditi la declinul bancilor sa va ganditi imediat la razboiul turco-grec si va veti linisti daca aveti panica.Repet:nu dati curs panicii induse de ei pentru a impinge populatia sa isi puna capat zilelor cum isi doresc ei.Inca o data:nu e nimic adevarat ce va fac ei acum.Continuati-va viata ignorandu-i cu desavarsire pana cand veti auzi si vedea momentul inceperii razboiului turc care,totusi se va anunta el cu doua-trei zile inainte,timp in care sa faceti rapid scoaterea banilor vostri din depozitele in conturi si in monedele nationale si in euro si in dolari si in orice valuta.Desi eu recomand sa purcedeti la banca pana in zilele pre-razboiului turc si grec,mai precis cand cele doua tari se vor certa groaznic pana sa ajunga pe punctul de a ajunge ele la viitoarea lor confruntare reciproca pentru ca atunci veti avea destul timp sa faceti extragerea banilor din cont fara a sta la cozi uriase si fara a sta cu frica ca din moment in moment sa riscati ca banca sa va inchida usa in nas si sa vi se inchida si blocheze conturile cu bani cu tot pentru totdeauna de teama posibilelor atacuri teroriste si asupra clientilor de la cozile bancilor si asupra bancilor.Asa ca lucrurile asa vor evolua si nu mai percutati la panicile lor de doi lei.O sa va ofer traducere si in greceste si in limba engleza a acestui text.