Epscopul unui așezământ monahal a fost înștiințat de călugări despre un oarecare frate, precum că era fără rânduială și ținea în chilia lui o femeie. Episcopul i-a luat pe călugări și s-au dus pentru cercetare. Intrând în chilie, Episcopul s-a așezat PE O LADĂ și le-a spus: Căutați. N-au găsit nimic. La plecare, Episcopul a rămas în urmă și i-a spus fratelui împricinat: Frate, să nu mai faci. Și fratele s-a îndreptat.
Vrednicul de pomenire, Episcopul Vasile Someșanul de la Cluj a primit pâră împotriva unei monahii dintr-o mănăstire din Bistrița-Năsăud, pentru oarecari fapte nepotrivite cu viața monahală. A mers la mănăstire, ținând într-o mână o floare, în cealaltă un băț. Maică, ce alegi? Merit să primesc bățul, dar eu aleg floarea. Iertați-mă. Preasfinția Voastră.
Avem datoria sfântă de a tăinui păcatele aproapelui, întocmai cum tăinuim fapte petrecute în familia noastră. O facem cu dragoste pentru semen și cu nădejdea îndreptării. Darea-n vileag a unor păcate poate duce la prăbușirea unei căsncii. Tăinuirea lor, dimpotrivă, a salvat multe căsnicii. La Sfânta Spovedanie, toate rămân tăinuite. Este regulă de aur.
Întotdeauna i-am socotit pe Părinții și Frații îngrădiți de erezie ca fiind familia mea. Și-i socotesc în continuare. În cursul vremii, am comis și eu multe greșeli și am avut destule derapaje. Le știți? Nu, pentru că Părinții și Frații au avut înțelepciunea să mi le acopere.
Presbiter Iovița Vasile
De acord cu dvs., dar acolo nu e vorba de păcatele personale ale cuiva…
E vorba de faptul că unii adoptă o metodă și apoi devin exclusiviști, desconsiderându-i pe ceilalți care nu le împărtășesc metoda/,,calea echilibrată” sau… gruparea și denigrându-i…
Ori aceste lucruri se petrec în Biserică și au ca efect dezbinarea ei…Deci vorbim de o problemă a Bisericii, o problemă ce ține de unitatea ei…Nu vorbim de lucruri personale, pentru care sunt valabile cele scrise în acest articol…
Un cuvânt de folos pentru noi toți, de ,,manual”:
,, Când iconomia este dăruită printr-un document scris, se obișnuiește să se amintească în acel document cum ar fi trebuit să se acționeze după acrivie și care este învățătura Bisericii, precum și motivele care cer încălcarea acriviei canonice.
Ca o consecință a celor de mai sus, cel care lucrează după iconomie e dator să înțeleagă și să acorde respectul cuvenit credincioșilor care vor să urmeze acrivia.
Cei care urmează acrivia nu înseamnă că vor fi înfierați prin caracterizări defăimătoare (limpsiți de dragoste, de empatie, schismatici, împătimiți, ,,elita”, aroganți, nepăsători, zelotiști, extremiști ș.a.m.d.- n.m.) din acest motiv, ci dimpotrivă,…, ,, Biserica, fiind mamă adevărată îi laudă mult pe cei care vor să trăiască după o astfel de rigoare”, așa cum învață Sfântul Chiril al Alexandriei.
(…)Potrivit lui Valsamon, ,, nu e nevoie ca cele făptuite după iconomie să fie întroduse ca fiind ceva folositor, să fie luate de exemplu și să fie ținute drept rânduială canonică pe viitor (în cazul nostru, nu trebuie generalizată, impusă tuturor, ca o cale normativă de urmat, fie ea și pe un termen limitat n.m.)”.
Domnule Iona,dă-mi un mesaj pe cristeagabriel1966@yahoo.com.
https://youtu.be/ggKr3j5msGA?is=TS634dmnGrY5p7Bx
Cred ca este vorba despre părintele Paisie Aghioritul…