Apărarea… ecumenismului!

Observ cu tristețe că necuratul își face de cap în România pe toate planurile chiar la adăpostul unor legi.

Astfel, dacă există legi care favorizează cumva patronii care angajează străini din punct de vedere economic, românii pot fi dați afară de la locurile lor de muncă în favoarea imigranților.

Dacă există legi care îi favorizează pe străini din punct de vedere ideologic, românilor li se poate șterge pas cu pas identitatea ca popor. Aud că există statui ale unor români pe care acest popor îi consideră repere de gândire. Există, de asemenea, nume ale unor patrioți români care au devenit incorecte politic! Practic, românilor li se impune o ideologie sinucigașă pe toate planurile.

Nici pe plan religios lucrurile nu stau mai bine. La Sinodul din Creta din 2016, era o bună ocazie să se statornicească repere clare în vederea mântuirii întregii lumi. Cum? Prin arătarea corectă a căii care duce la mântuire. Ce iubire mai mare decât aceasta există decât să-ți ajuți semenii să se mântuiască? Însă din documentele Sinodului din Creta cuvântul ,,mântuire” lipsește cu desăvârșire. Astfel cei care de-a lungul timpului au rătăcit Calea care duce la mântuire din cauza unor întemeietori de confesiuni și secte care au pus pe primul plan avantajele personale, nu mântuirea semenilor, au fost încurajați să rămână acolo, iar ortodocșilor li se spune că și acelea sunt ,,biserici”!

Mai nou, există legi civile care apără ecumenismul chiar cu ferocitate. Cum se poate ca, într-o țară ortodoxă, să existe legi ambigue care să-i permită unui ierarh ecumenist să-i dea pe mâna autorităților civile pe cei care se opun ecumenismului? Astfel, Legea 54/2026 (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/310168)
situează cele 18 culte din România pe același plan. Ținta, însă, o reprezintă ortodocșii care își apără credința. Nu se face nicio deosebire între un preot caterisit din motive canonice și un preot caterisit abuziv. Se știe că în urma acestui sinod, mulți creștini au luat atitudine și au încercat cumva să atragă atenția ierarhilor că au greșit semnând documente antiortodoxe.

În loc să-și recunoască greșeala, unii ierarhi i-au sfidat pur și simplu pe creștini. Astfel există preoți care s-au îngrădit canonic de erezie prin aplicarea corectă a Canonului 15, care permite nepomenirea ierarhului căzut în erezie până la pocăința acestuia.
Dar acei ierarhi nu caută pocăința, ci sprijin legal pentru a lupta împotriva preoților care nu-i pomenesc.

Se știe că ierarhul are rolul de a apăra credința ortodoxă. Acești ierarhi vor să le IMPUNĂ ortodocșilor altceva: concerte în lăcașurile de cult, renunțarea la conceptul de îndumnezeire, botez de tip catolic aplicat ortodocșilor ( prin stropire sau fără întreita afundare), dezincriminarea unor păcate, printre care și erezia etc. Pomenirea ierarhului presupune că preotul RECUNOAȘTE că ierarhul propovăduiește dreapta credință. Pomenirea ierarhului este un act responsabil din partea preotului și presupune că validează credința ierarhului. De aceea refuzul acestei validări este considerat un act de nesupunere nu față de Dumnezeu, ci față de ierarh!

Astfel de legi, precum Legea 54/ 2026, pregătesc terenul și pentru alte abuzuri. Ce se va întâmpla când ierarhul se va supune vizibil lui Antihrist? Durerea este că prea mulți preoți s-au conformat deja din diverse motive, iar acum, dacă mișcă în front, se pot lovi de această lege.
De aceea cred că ar trebui să se ceară Patriarhiei niște explicații privind modul de aplicare a acestei legi.

Se știe că, pentru a avea credibilitate, Antihrist va fi întronizat de către un patriarh ortodox (cu numele)! De aceea cred că această lege civilă trebuie cumva clarificată, astfel încât să nu aibă prioritate față de Canoanele ortodoxe.

Doamne, Iisuse Hristoase, iartă-ne și ne miluiește pe noi! Amin.

Sora Pelaghia