Apostolicitatea Sfintei Biserici Ortodoxe
Când Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan i s-au arătat cele privitoare la sfârşitul veacului acestuia, el le-a aşternut în paginile Cărţii Apocalipsei, care încheie canonul Noului Testament şi implicit al Sfintei Scripturi. La capitolul 21, Sfântul Ioan descrie Cetatea cea Sfântă, Noul Ierusalim care se pogoară din cer şi pe care comentatorii l-au desluşit a fi Biserica lui Hristos. Zidul acestei Cetăţi avea ,,douăsprezece pietre de temelie şi în ele – douăsprezece nume ale celor doisprezece Apostoli ai Mielului’’ (Apocalipsa 21, 14). Prin faptul că Sfinţii Apostoli sunt socotiţi pietre de temelie ale Bisericii, înţelegem că Biserica noastră Ortodoxă este Apostolească, aşa cum mărturisim noi de fiecare dată când rostim Crezul. Asemenea a scris şi Sfântul Apostol Pavel Bisericii din Efes şi din toată lumea: ,,Deci nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu Sfinţii, şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia Apostolilor şi a Proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos’’ (Efeseni 2, 20).
Într-adevăr, Sfinţii Apostoli au primit misiunea Dumnezeiască de a propovădui Evanghelia Împărăţiei la toată făptura. Cei care primeau cuvântul erau botezaţi în numele Preasfintei Treimi şi când o comunitate era închegată, i se hirotoneau preoţi şi diaconi şi era pusă sub ascultarea Apostolilor la început, apoi era încredinţată Episcopilor. În felul acesta, prin strădaniile Sfinţilor Apostoli, numărul celor care credeau în Mântuitorul nostru Iisus Hristos sporea şi Biserica se extindea în noi arii geografice. Sfinţii Apostoli au transmis Episcopilor harul sfinţitor şi autoritatea de a învăţa, a sfinţi şi a conduce pe calea mântuirii. Episcopii au hirotonit urmaşi ai lor în linie directă şi neîntreruptă până în zilele noastre, prin ceea ce noi numim succesiune apostolică. Episcopii contemporani ar trebui să transmită ceea ce au primit celor care vor veni după dânşii, până la sfârşitul veacului acestuia.
Sfânta Biserică Ortodoxă poate fi asemuită unei vistierii în care Apostolii şi Sfinţii Părinţi au tezaurizat toată Revelaţia sau Descoperirea Dumnezeiască, adică tot ceea ce ne este necesar pentru bună vieţuire şi pentru dobândirea mântuirii. Faptul că Hristos conduce Biserica este temei şi garanţie că adevărurile mântuitoare sunt păstrate fără împuţinare, fără adaosuri străine şi fără răstălmăciri păgubitoare pentru suflete.
Iubite cititorule! Diavolul cel făcător de mult rău cunoaşte foarte bine învăţătura pe care tocmai ai citit-o, de aceea el caută cu înverşunare să opună Sfintei Biserici Ortodoxe tot felul de făcături demonice şi omeneşti, cu gândul nemărturisit, dar vădit, de a întoarce pe oameni de pe calea mântuirii.
Presbiter Ioviţa Vasile
O tema actuala si de mare insemnatate, caci prin cunoasterea acestor notiuni de baza, vom sti sa ne raportam la evenimentele actuale ale vietii bisericesti.
„*Aceia care nu primesc intregul adevar dumnezeiesc, ci doar o parte din el, si care-l amesteca cu minciuna, nu apartin turmei lui Hristos. Tot astfel, si aceia care in aparenta sunt in staul, dar launtric se rup de El, de dogmele si canoanele Lui, nu sunt madulare ale Lui, spune Arhimandritul Serafim Alexiev.
Duhul umanist inselator al timpurilor noastre schimba duhul clasic evanghelic si este impotriva Sinoadelor Ecumenice, atragand pe multi in capcana incalcarii Adevarului. Zice Apostolul Neamurilor :
„Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,
Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.”
Vrajmasul omenirii ii indeamna pe ierarhii semnatari ai documentelor eretice din Creta, catre neascultarea de Maica Biserica, catre confuzia cu buna stiinta si invartosarea inimii, iar tradarea vadita ori ascunsa a dogmelor si a canoanelor este considerata, deschidere fata de lume.
Abaterea de la Sfanta Ortodoxie este, prin urmare, o nenorocire in mod hotarat. Iar a ramane in Adevar in ciuda smintelilor de astazi este o temelie a nadejdii ca Dumnezeu ne va milui.
Asistam cu durere la oprimarea fratilor ortodocsi ucrainieni din Biserica Canonica Ortodoxa , aflata sub conducerea Mitropolitului Onufrie al Kievului si toata Ucraina, de catre Preoti si episcopi schismatici, in subordinea carora se afla trupe paramilitare, care fac legea in parohiile aflate in provinciile Ucrainei.
Un asa zis Patriarh „onorific”, Filaret, hirotoneste episcopi, care sunt demisi de „Mitropolitul” schismatic Epifanie, instaurat de Bartolomeu. Canoane si dogme sunt incalcate, iar frica de Dumnezeu nu mai exista.
In toate aceste tulburari, neoranduieli si suferinte, sa ne patram duhul tare al Credintei in inima noastra, asa cum ne sfatuieste un pustnic anonim din sec, al XV-lea, al carui nume il stie Imparatul Ceresc cu siguranta:
„**Inima ta e mica. Nu primi nimic de prisos. Lasa loc in inima ta numai pentru Dumnezeu si pentru dragostea ta pentru El [..]Daca continui lupta si nu lasi jos armele si nu parasesti campul de lupta, ci, mai degraba, nu bagi in seama infrangerile de dinainte, daca tii cu tarie scutul credintei si tii pe cap coiful mantuirii si nu lasi sa-ti scape sabia duhului, adica sabia cuvantului lui Dumnezeu (cf. Ef. 6: 16-17), atunci vei castiga biruinta, si premiul va fi al tau. Este Cineva care va lupta alaturi de tine, si, daca chiar vrei sa stii, El deja l-a biruit pe vrajmas, care [vrajmas] este si vrajmasul tau.
Dumnezeu Insusi este cu tine; El este Compatriotul tau, Aparatorul tau, al tau cu totul.”
*Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel(2;3,4)
**“Cugetarile unei inimi smerite“, Editura Egumenita