S-a întâmplat în data de 17 martie 2023. Atunci a fost emis actul de trimitere cu următoarele capete de acuzare:
-Schismă sau despărțirea de Biserică, prin acțiuni sau interpretări publice deosebite ale unor norme de disciplină, morală și cult din învățătura și Tradiția Bisericii sau nesupunerea și refuzul de a asculta de autoritatea bisericească, după ce i s-a atras atenția în scris.
Se sancționează cu destituirea din slujirea clericală sau caterisirea.
-Nerespectarea Mărturisirii (de fidelitate sau a jurământului) depuse la absolvire sau hirotonie și sperjurul (jurământul fals)
Se pedepsește cu destituirea sau caterisirea
-Neascultarea de autoritățile bisericești prin răzvrătire și atitudine dăunătoare vieții bisericești arătată prin cuvinte sau scrieri, acțiuni publice sau private, îndreptate împotriva autorităților ierarhic superioare.
-Contrazicerea publică în scris sau prin mijloace audio vizuale a poziției oficiale a Bisericii, referitoare la evenimente și aspecte din viața și activitatea acesteia privitoare la credință, unitate eclezială și misiune pastorală.
Sunt multe de spus în legătură cu aceste capete de acuzare. Am scris și altădată că Regulamentul care prevede și sancționează asemenea ,,infracțiuni’’ a fost special elaborat și aprobat în 2015, exact cu un an înainte de sinodul II tâlhăresc din Creta. Au fabricat abateri și temeiuri pentru a-i sancționa drastic pe cei care îndrăznesc să se ridice întru apărarea Credinței Ortodoxe, împotriva ereziilor ecumeniste.
I-aș atrage atenția pseudo-ierarhului Mic Lucian că deasupra lui sunt alte autorități cărora trebuie să ne supunem, ca mireni și clerici:
-Capului Bisericii, Hristos Mântuitorul
-Bisericii lui Hristos (Matei 18, 17)
-Sinoadelor care au elaborat Sfintele Canoane
-Glasului și scrierilor Sfinților Părinți.
Și dumnealui, și suita episcopală au datoria sfântă de a se supune acestor autorități, caz în care nu s-ar fi ajuns la învinuirea nedreaptă a Părintelui Laurențiu Iacob. Despre acuzația de schismă, băieții se fac de râs în fața unei țări. Îi sfătuiesc să se potolească și le aduc aminte că pseudo-ierarhul Gurie de la Deva și Hunedoara a semnat recursul prin care a fost ,,caterisit’’ Părintele Cosmin Tripon și Dumnezeu i-a încheiat prematur cariera. Dacă nu-i suficient, aducă-și aminte că cei doi magistrați care l-au aruncat în temniță pe Părintele Daniel Corogean, sunt de ani buni în mormânt. Să-l adăugăm aici și pe caterisitorul Corneliu Onilă. Așa încât, băieți, ar fi bine să-l lăsați în pace pe Părintele Laurențiu Iacob. E mai bine așa, credeți-mă.
Presbiter Iovița Vasile
Ce este culmea la acești minciuno-episcopi este faptul că tot ei sunt in schismă și tot culmea tupeului la aceștia este faptul că cine nu îi urmează în ale schismelor și ereziilor, este categorisit de către aceștia ca răzvrătit și schismatic
Sigur ca e o abordare indrazneata si rog factorii de cultura,factorii de indrumare,de decizie in societate sa inceapa sa se gandeasca la instituirea cadrelor legale stricte care sa vizeze toate domeniile in care se pune problema interferentei umane din care sa lipseasca cu desavarsire interferenta cu robotii,AI,aceasta e ideea.sau va trebui sa treaca multa suferinta si mult timp sa realizeze ca trebuie sa faca asta.Nici macar in razboi nu poti baga AI-ul pentru ca nu e posibil asa ceva.Eventual bagi AI-ul ca sa mentina senilele pe tancuri ca sa nu se desire din mers si atat,nimic mai mult pentru ca si acolo va lipsi dependenta ei de om care nu mai poate controla totul.Asta e ideea.In aceasta idee se cere schimbarea intregii paradigme a tratatelor internationale,a acordurilor internationale,a paradigmei tuturor legilor internationale,legilor nationale,constitutiilor si redefinit prin lege,redefinita paradigma prin tratate de drept de orice fel,prin tratate didactice,psihiatrice,tratate de psihologie,sociologie,tratate de medicina,tratate de arhitectura,tratate de constructii de masini,tratate de constructii civile si industriale,tratate de industrie electronica,chimica,alimentara.Va trebui sa se redefinesca clar in conceptul uman notiunea de interferenta interumana si notiunea de interferenta masina-om.Dezbaterile vor trebui purtate timp indelungat,cu argumente logice,sanatoase ca de altfel in scopul limitarii prin lege la aproape de zero a tehnologiei AI.Ca sa fiu scurt:AI in sanul umanitatii este ca un corp omenesc plin din cap pana in picioare in interiorul lui cu lame de ras una langa alta si una sub cealalta.Cu cat se limiteaza numarul lamelor de ras din corp cu atat sansa de a trai e mai mare,se mareste;cu cat ai mai multe ustensile de acest fel in corp cu atat sansa de a supravietui se stranguleaza progresiv.
𝑃𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑇𝑎𝑑𝑒𝑖 – „𝐿𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑖 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑠𝑎̂𝑟𝑏”
Diavolul încearcă să oprească slujirea liturghiei în mănăstiri. „Aceea este singura și toată puterea noastră împotriva răului”, spune părintele.
.
Va veni vremea când copiii de pe stradă se vor juca cu mărci și dolari și chiar cu bijuterii, pentru că nu vor valora nimic. (Părintele sfătuiește să nu se economisească bani, ci să fie investiți în imobiliare: case, terenuri) (n.t. Sfantul Paisie Aghioritul sfatuia acelasi lucru – să avem un colt de pământ de unde să ne hrănim în vremea antihristului)
.
Părintele spunea că tot răul vine din triunghiul Bermudelor și că acolo există o anumită concentrare a răului.
.
Pecetluirea oamenilor a început deja în occident.
.
Răul încearcă să domine lumea prin toate mijloacele. Părintele spune că nu a trăit niciodată o vreme atât de groaznică decât în timpul celui de-al doilea război mondial, dar adaugă că de data aceasta este mai înfricoșător la nivel mental. Presiunea este uriașă și este peste tot în lume.
.
Noi ortodocșii suntem în pericol în mod special, deoarece răul este concentrat asupra noastră. Ortodocșii deranjează, ei deranjează, căci diavolul domină câmpul gândirii peste întreaga lume, nu doar pentru că i se opun, ci pentru că se roagă neîncetat Domnului să ne ocrotească de tot răul.
.
Mai ales în cursul anului 1993, această presiune a devenit pronunțată. Părintele spune că diavolul a fost eliberat.
.
Masonii sunt prezenți peste tot. Ei au deja oamenii lor în guvernele tuturor țărilor, în alte locuri importante și chiar în Biserică. În biserica catolică, fiecare episcop trebuie să fie mason. Este afectată și Ortodoxia, în special Biserica Greacă, iar Biserica noastră (sârbă) are de asemenea episcopi care sunt masoni.
.
Masonii se pregătesc să pună întreaga lume sub stăpânirea Organizației Națiunilor Unite, sub conducerea unui singur om – antihristul pe care îl vor pune în locul „președintelui” ONU. (Deocamdată, cea mai înaltă funcție în ONU este cea de „secretar general”).
(Sfântul Lavrentie de Cernigov spune că atunci când vom vota un împărat a toată lumea, acela, el, este antihristul).
.
Având în vedere că ei (masonii) au pătruns în toate pozițiile cheie, vor provoca o criză de proporții fără precedent astfel încât marea criză economică din anii 1930 va fi ca un copil mic. În acea criză, valoarea tuturor monedelor importante din lume se va prăbuși și întregul sistem economic și financiar se va prăbuși.
.
Acest lucru va duce la distrugerea economiilor tuturor țărilor, deoarece banii sunt pentru economie ceea ce sângele este pentru o persoană. Se va crea un haos fără precedent.
.
Din acel haos, antihristul va apărea pentru a salva lumea. „Când veți auzi că a început criza economică în întreaga lume, atunci sosirea lui este aproape”.
.
Se pregătesc deja fonduri pentru a contribui la instaurarea domniei lui antihrist. Un computer gigant (n.t pe mai multe etaje) a fost deja creat în Belgia și se numește „Bestia”.
.
Este una dintre fiarele Apocalipsei. Același computer există și în America. Numerele personale de pe cardurile noastre personale își au originea și sunt păstrate în acel computer.
________________
SFANTUL CUVIOS IUSTIN POPOVICI
Omilie la Duminica a V – a din Post
(1965)
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Iată a V-a Duminică din Marea Patruzecime, duminica [ce pecetluieşte săptămâna] marilor privegheri şi marilor nevoinţe, săptămâna marilor tânguiri şi suspine, Duminica celei mai mari sfinte între sfintele femei, a Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca…
Patruzeci şi şapte de ani a vieţuit în pustie, şi Domnul i-a dăruit ceea ce rareori dăruieşte cuiva dintre sfinţi. Ani întregi nu a gustat pâine şi apă. La întrebarea Avvei Zosima, ea a răspuns: „Nu numai cu pâine va trăi omul” (Matei 4, 4). Domnul a hrănit-o într-un mod deosebit şi a îndrumat-o la viaţa pustnicească, la nevoinţele pustniceşti.
Şi care a fost urmarea? Sfânta a preschimbat iadul ei în rai! L-a biruit pe diavol şi a urcat sus la Dumnezeu! Cum, cu ce? Cu postul şi cu rugăciunea, cu postul şi cu rugăciunea! Pentru că postul împreună cu rugăciunea, este o putere care biruieşte totul. Un imn minunat din Marea Patruzecime spune: „Să urmăm Mântuitorului sufletelor noastre, Care prin post ne-a arătat biruinţa împotriva diavolului”. Prin post ne-a arătat biruinţa împotriva diavolului… Nu există o altă armă, nu există un alt mijloc.
Postul! Iată mijlocul pentru a-l birui pe diavolul, pe orice diavol. Exemplu de biruinţă, Sfânta Maria Egipteanca. Ce putere dumnezeiască este postul! Postul nu este nimic altceva decât să-ţi răstigneşti trupul, să-ţi răstigneşti trupul, să te răstigneşti singur pe tine însuţi.
De vreme ce există crucea, biruinţa este sigură. Trupul fostei desfrânate din Alexandria, Maria, prin păcat s-a predat robiei diavolului. Dar când a îmbrăţişat crucea lui Hristos, când a luat această armă în mâinile ei, l-a biruit pe diavol. Postul este învierea sufletului din morţi. Postul şi rugăciunea deschid ochii omului, ca să se zărească şi să se înţeleagă după adevăr pe el însuşi, să se vadă pe el însuşi.
Vede atunci că fiecare păcat în sufletul lui este mormântul lui, mormântul, moartea lui. Înţelege că păcatul în sufletul lui nu face nimic altceva decât să transforme în leşuri toate câte aparţin sufletului: gândurile lui, sentimentele lui şi dispoziţiile lui; un şir de morminte. Şi atunci…, se dezlănţuie din suflet un strigăt jalnic: „Înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”. Acesta este strigătul nostru în această sfântă săptămână: Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă. Astfel ne-am rugat în această săptămână Domnului, astfel de strigăte rugătoare ne-a predat, în Canonul său cel Mare, marele sfânt părinte al nostru Andrei Criteanul.
„Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”. Acest strigăt ne priveşte pe noi toţi, pe toţi câţi avem păcate. Cine nu are păcate? Este imposibil să priveşti în tine însuţi şi să nu afli undeva, în vreun ungher al sufletului tău, să nu localizezi în vreun colţ al lui un păcat poate uitat. Şi… fiecare păcat, pentru care nu te-ai pocăit, este mormântul tău, este moartea ta.Şi tu, ca să poţi să te mântuieşti şi să te înviezi pe tine însuţi din mormântul tău, strigă cu strigătele tânguitoare şi rugătoare ale Marii Patruzecimi: „Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”.
Să nu ne batem joc de noi înşine, fraţilor, să nu ne lăsăm înşelaţi. Şi chiar dacă un singur păcat ar rămâne în sufletul tău, şi tu nu te pocăieşti şi nu-l mărturiseşti, ci îl laşi înăuntrul tău, acest păcat te va duce în împărăţia iadului. Pentru păcat nu există loc în raiul lui Dumnezeu. Pentru păcat nu există loc în Împărăţia Cerurilor. Pentru a te învrednici de Împărăţia Cerurilor, îngrijeşte-te să izgoneşti din tine orice păcat, să dezrădăcinezi din tine prin pocăinţă orice păcat. Pentru că nimic nu izbăveşte decât pocăinţa omului. O astfel de putere a dat Domnul Sfintei Pocăinţe.
Priviţi! Dacă pocăinţa a putut să mântuiască o femeie atât de desfrânată, cum a fost odată Maria Egipteanca, cum să nu mântuiască şi pe alţi păcătoşi, pe fiecare păcătos, şi pe cel mai mare păcătos şi criminal? Da, Sfânta şi Marea Patruzecime este câmpul de luptă pe care noi, creştinii, cu postul şi cu rugăciunea îl biruim pe diavolul, biruim toate păcatele, biruim toate patimile şi ne asigurăm nouă înşine nemurirea şi viaţa veşnică. În Vieţile sfinţilor şi ale adevăraţilor creştini există nenumărate exemple care arată că, într-adevăr, doar cu rugăciunea şi cu postul noi creştinii biruim pe demoni, pe toţi cei care ne chinuiesc şi vor să ne târască în împărăţia răului, în iad. Chiar, Sfântul Post…! Este postul sfintelor noastre virtuţi. Fiecare sfântă virtute înviază sufletul meu şi sufletul tău din morţi.
Rugăciune! Ce este rugăciunea? Este marea virtute care te înviază şi care mă înviază. Sculându-te la rugăciune, n-ai strigat către Domnul să îţi curăţească sufletul de păcate, de orice rău, de orice patimă? Atunci mormintele tale şi mormintele mele se deschid şi morţii înviază. Tot ce este păcătos fuge, tot ce târăşte spre rău dispare. Sfânta rugăciune îl înviază pe oricare dintre noi, când este sincer, când îşi aduce tot sufletul în cer, când tu cu frică şi cutremur spui Domnului: Vezi, vezi mormintele mele, nenumărate sunt mormintele mele, Doamne! În fiecare din aceste morminte, iată sufletul meu, iată-l mort, departe de Tine, Doamne! Spune un cuvânt şi îi înviază pe toţi morţii mei! Pentru că Tu, Tu, Doamne, ne-ai dăruit multe puteri dumnezeieşti ca să ne învieze prin Sfânta Înviere, să ne învieze din mormântul trândăviei.
Da, prin păcat, prin patimile noastre, murim sufleteşte. Sufletul moare când se desparte de Dumnezeu. Păcatul este puterea care desparte sufletul de Dumnezeu. Şi noi, când iubim păcatul, când iubim plăcerile trupeşti, în realitate ne iubim moartea, iubim mormintele, mormintele rău mirositoare în care sufletul nostru se descompune.
Dimpotrivă, când ne trezim, când prin fulgerul pocăinţei lovim în inima noastră, atunci…, atunci morţii noştri înviază. Atunci sufletul nostru îi biruieşte pe toţi criminalii săi, îl biruieşte pe creatorul prin excelenţă al tuturor păcatelor, pe diavolul, îl biruieşte cu puterea Domnului Iisus Hristos cel înviat.
De aceea, pentru noi creştinii nu există păcat mai puternic ca noi. Să fii sigur că întotdeauna eşti mai puternic decât orice păcat care te chinuieşte, întotdeauna eşti mai puternic decât orice patimă care te chinuieşte. Cum? – întrebi. Prin pocăinţă! Şi ce este mai uşor decât ea? Întotdeauna poţi înăuntrul tău, în sufletul tău, să strigi: „Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”. Ajutorul lui Dumnezeu nu te va trece cu vederea. Te vei învia pe tine însuţi din morţi şi vei trăi în această lume ca unul care a venit din cealaltă lume, care a fost înviat şi trăieşte o nouă viaţă, viaţa Domnului celui înviat, înăuntrul căreia există toate dumnezeieştile puteri, aşa încât niciun păcat de acum să nu poată să te ucidă. Poate vei cădea din nou, dar de acum cunoşti, cunoşti arma, cunoşti puterea cu care te înviezi din morţi. Dacă de cincizeci de ori pe zi păcătuieşti, dacă de cincizeci de ori te ruşinezi, dacă cincizeci de morminte îţi sapi astăzi, strigă doar: „Doamne, dă-mi pocăinţă. Mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”.
Domnul cel Bun, care cunoaşte slăbiciunea şi neputinţa sufletului omenesc şi a voinţei omeneşti, a spus: Vino, frate. Chiar dacă de şaptezeci de ori câte şapte păcătuieşti pe zi, vino iar şi spune: Am păcătuit (Matei 18, 21-22). Domnul asta ne porunceşte nouă, oamenilor slabi şi neputincioşi. Îi iartă pe păcătoşi. De aceea a şi declarat că bucurie mare se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte pe pământ (vezi Luca 15, 7). Întreaga lume cerească priveşte la tine, frate şi soră, cum trăieşti pe pământ. Cazi în păcat şi nu te pocăieşti? Iată, îngerii plâng şi se tânguiesc în cer din pricina ta. Doar ce începi să te pocăieşti, frate, îngerii în cer se bucură şi dănţuiesc ca nişte fraţi ai tăi cereşti…
Iată Maria Egipteanca, marea sfântă de astăzi. Cât de păcătoasă a fost! Din ea Domnul a făcut o fiinţă sfântă ca heruvimii. Prin pocăinţă s-a făcut întocmai cu îngerii, prin pocăinţă a distrus iadul în care se afla, şi s-a suit întreagă în raiul lui Hristos. Nu există creştin neputincios în această lume, chiar dacă îl atacă cele mai groaznice păcate şi ispite ale acestei lumi. Însă este suficient doar ca creştinul să nu uite marile lui arme: pocăinţa, rugăciunea, postul; să se dedea vreunei nevoinţe evanghelice, vreunei virtuţi: fie rugăciunii, fie postului, fie iubirii evanghelice, fie îndurării. Să ne amintim de marii sfinţi ai lui Dumnezeu, să ne amintim de marea sfântă sărbătorită astăzi, de Cuvioasa Maica noastră Maria Egipteanca, şi să fim siguri că Domnul va fi ajutorul nostru la vreme. Sfânta Maria a experiat atât de mult ajutorul minunat din partea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, încât s-a mântuit din groaznicul ei iad, de groaznicii ei demoni. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi astăzi şi pururea ne ajută în toate virtuţile noastre evanghelice: în rugăciune, în post, în priveghere, în iubire, în îndurări şi în răbdare şi în orice altă virtute. Mă rog să ne ajute întotdeauna şi să ne călăuzească…
De aceea, niciodată să nu oboseşti în lupta şi în războiul cu păcatele tale… În toate greutăţile tale, în cele mai mari căderi ale tale să-ţi aminteşti de acest strigăt al sfintei săptămâni, care are putere să te învieze: „Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă“.
[Traducere (în elină) de către părinţii Sfintei Mănăstiri Cuviosul Grigorie din Sfântul Munte din cartea PASHALNE BESEDE (Omilii Pascale), Belgrad, 1998]
Sfantul Iustin Popovici:
Sfantul Grigorie Palama, ne aduce Buna Vestire Apostolica:
Pacatul ne desparte, fara indoiala, de Biserica, si numai pocainta ne impaca cu Biserica;
Iar păcatele împotriva Adevărului Bisericii sunt grave pentru toți.
Chiar și pentru episcopii eparhiilor, învățătorii autorizați ai Adevărului, nici ei nu sunt scutiti de acest canon: dacă rămân credincioși Tradiției Duhului Sfant și lucrează în armonie cu întreaga invatura de credinta ortodoxa a Bisericii si dacă marturisesc credinta ortodoxa nestirbit în eparhiile lor, atunci ei sunt în Adevăr.
Dar dacă episcopii se abat de la credinta ortodoxa a Bisericii Sobornicesti, își pierd nu numai harul arhieriei, ci și însăși calitatea de creștini, iar anatemele lor nu mai au nicio valoare.
Nu numai episcopii, ci chiar Biserici locale întregi pot cadea de la Adevăr, astfel încât Confesiunea Franco-Latină (Romano-Catolicismul) nu s-a întors încă la Ortodoxie.
Biserica, Stâlpul și Temelia Adevărului, nu este mai puțin statornică și fermă, bazându-se temeinic pe cei care marturisesc adevărul dogmatic ortodox – numai acestia fac parte din Trupul Bisericii Sobornicesti.
Toți cei partasi in Trupul Bisericii Sobornicesti marturisesc adevărul lui Hristos, iar cei care au abandonat adevărul marturisirii de credinta ortodoxa s-au taiat, prin urmare, din Trupul Bisericii.
Minunea infailibilității Bisericii se realizează doar în comuniune de credinta cu Trupul întregii Biserici Sobornicesti.
Aceasta înseamnă că infailibilitatea Bisericii rămâne, în cele din urmă, privilegiul exclusiv al lui Hristos, dreptul lui Hristos, Capul Bisericii, care le dă oamenilor darurile Duhului Sfant — în special harul arhieriei apostolice — de care unii pot fi nevrednici, insa continua să trăiască și să se manifeste în Trupul Său ca un întreg sobornicesc.
Biserica, Trupul lui Hristos, îmbrățișează în egală măsură îngerii și oamenii curatiți prin pocainta din toate timpurile.
Noi, cei din lumea pământească, știm, de la Dumnezeul-Om: Adevărul este Dumnezeul-Om.
Adevărul este Logosul Dumnezeului întrupat; Adevarul este Trupul Dumnezeului-Om Hristos = Biserica. Această veste bună a fost vestită de Dumnezeul Atotputernic și de Însuși Domnul Hristos și s-a arătat împlinita în lumea pământească, care se îneacă în marea fără țărm a minciunilor: „Eu sunt Adevărul”.
Și acesta este Adevărul, care este singura cale spre viața veșnică și viața veșnică însăși, cu toate lucrurile sfinte și frumusețea divină, la care ochiul omului nu a privit, și urechea nu a auzit, și inima omului nu a ajuns.
Tot ceea ce este Dumnezeul-Om este infinit și nelimitat din toate punctele de vedere.
Iar Dumnezeul-Om – Adevărul eliberează ființa umană de toate limitările ucigașe.
Acestea sunt păcatul, moartea și diavolul.
Acestea trei se străduiesc cu toată puterea lor să limiteze infinitatea asemănătoare lui Dumnezeu a omului și a dorului de Dumnezeu, să slăbească, să abata, să captureze, să paralizeze, să distrugă, să reducă pe om la stadiul de non-ființă și astfel să-l arunce pe om în iadul lor teribil care luptă cu Dumnezeu, în care nu există sfârșit nici in chinuri, nici in orori, nici in hule, nici in răutate.
Eliberarea de aceasta cum o dobandim?
Numai prin Domnul Hristos și prin libertatea Dumnezeului-Om care este in Hristos.
El a spus:
„Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera.”
De cine ne elibereaza? — de păcat, de moarte și de diavol.
Într-adevăr, Domnul Hristos Atotmilostiv a eliberat neamul omenesc de cele trei cumplite,
antihristice: păcatul, moartea și diavolul.
Și eliberează în mod constant pe oricine dorește.
De aici vestea bună a Sfântului Apostol și porunca:
„Stați în libertatea cu care Hristos ne-a eliberat și nu vă mai lăsați prinși din nou în jugul sclaviei”.
Și acest lucru este posibil pentru oricine crede.
Potrivit promisiunii Atotmilostivului Milosard și a Atotcuprinzător: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede”.
Dogmatika Pravoslavne Crkve – Tom III (drugi deo) – Strana 40 – Svetosavlje
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/40/
Sfântul Maxim Mărturisitorul conchide:
„Dacă un ierarh excomunică, afurisește contrar scopului lui Dumnezeu, judecata lui Dumnezeu nu-i urmează; căci acestea trebuie să se facă după judecata lui Dumnezeu”.
Sursa:
Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și Scoliile Sfântului Maxim, Capitolul VII, 2, III, 7, Paideia, București, 1996, p. 118.
###
Iar Sfântul Ioan Gură de Aur precizeaza:
„Dacă preotul a fost caterisit pe nedrept, atunci osânda se îndreaptă spre cel care l-a depus din treaptă”.
Sursa:
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XL, IV, p. 489.
DESPRE PARINTELE lAURENTIU iACOB.
Preotul confirmat cu coronavirus a plecat în voia Domnului! Pe proprie răspundere!De Daria Alexandrescu în 28 iulie 2020, ora 9:08 PM
Confirmat cu coronavirus și la al doilea test, părintele din cartierul Cazărmii al municipiului Caransebeș a părăsit spitalul Municipal de Urgență din Caransebeș.
Dacă inițial surse din cadrul Spitalului Municipal de Urgență au susținut că preotul a plecat ca din gară, varianta oficială este mai îndulcită de către autorități, spunând că preotul are tot dreptul să se trateze la domiciliu conform noii Legi 136, privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic.
Părintele a fost infectat în urmă cu aproape două săptămâni, la fel și familia sa: 6 din cei 7 copii, soția și socrii. În prezent doar socrii se mai află internați în spitalul Municipal de Urgență Caransebeș, secția de Boli Infecțioase.
Legea 136/2020 prevede ca doar persoanele asimptomatice depistate pozitiv cu COVID -19 pot rămâne în autoizolare, ori aceleași surse din cadrul unității spitalicești susțin că părintele a fost simptomatic, ba mai mult, ar fi fost tratat mai bine de o săptămână la secția de Boli Infecțioase.
Express de Banat a obținut și un punct de vedere oficial din partea Episcopiei Caransebeșului: „Din informaţiile pe care le avem, vă aducem la cunoştinţă următoarele: după diagnosticare, preotul a stat internat la Secţia de Boli Infecţioase a Spitalului Municipal din Caransebeş. După ce a devenit asimptomatic a beneficiat de prevederile Legii 136 din 18/07/2020, asumând pe propria răspundere şi cu acordul Direcţiei de Sănătate Publică Caraş-Severin să se autoizoleze la domiciliu, ţinând seama că familia numeroasă, deopotrivă izolată la domiciliu, are nevoie de suportul său. În ce priveşte poziţia Episcopiei Caransebeşului faţă de cele mai sus consemnate, precizăm că reiterăm recomandarea ca toţi preoţii şi credincioşii comunităţilor religioase ortodoxe din Episcopia Caransebeşului să respecte legislaţia în vigoare cu privire la limitarea răspândirii Coronavirusului. Totodată, vă aducem la cunoştinţă că preotul în cauză nu va oficia nici un serviciu religios public sau privat, până când autorităţile medicale competente nu vor emite o decizie în acest sens, fiindu-i recomandat să respecte întocmai prevederile Legii 136/2020”, semnează biroul de presă al Episcopiei Caransebeș.
Precizăm că, dacă ieri erau internați 29 de pacienți internați în spital pozitivi la Sars Cov 2, astăzi numărul a crescut la 42, conform raportării DSP Caraș-Severin, iar în această seară au mai fost confirmați alți doi caransebeșeni, soț și soție.
Ii indemn pe toți românii să evite, cat este cu putința, internarea in spitale. Acolo au murit oameni cu zile, cu plamanii arși de oxigenul tehnic. Cunosc bine cazul unui preot din Ardeal, internat in timpul plandemiei. Imediat i-au întrerupt tratamentul pentru diabet și i-au administrat glucoză. Va vine să credeti? Daca fiul sau n-ar fi avut gandul de la Dumnezeu de a cere ajutorul unui procuror, preotul era acum mort. Neavând incotro, l-au externat pe semnatura, acum e bolnav la pat, dar trăieste. Criminalul Arafat a dat protocoale precise de exterminare a românilor. Pâna când îi va răbda Dumnezeu?