3.În secolul al XV-lea, Imperiul Bizantin se afla sub ameninţarea teribilă a turcilor. În aceste circumstanţe, împăraţii bizantini aveau imperioasă nevoie de ajutor din partea apusenilor, care se despărţiseră de Biserică prin marea schismă din 1054. Papa a condiţionat ajutorul de acceptarea de către Biserică a primatului său, împreună cu toate ereziile îmbrăţişate de catolici. În acest sens, a fost convocat Sinodul de la Ferrara-Florenţa(1438-1439), cu participarea ierarhilor Bisericii, laolaltă cu apusenii, spre înfăptuirea mult doritei uniri.
După îndelungi şi aprinse dezbateri, ierarhii Răsăritului au cedat şi au hotărât unirea cu Roma eretică. S-au opus Sfântul Marcu Eugenicul şi alţi cinci episcopi. Aceştia erau, numericeşte vorbind, inferiori curentului general care a hotărât unirea cu Roma. Ceea ce i-a ridicat deasupra tuturor a fost faptul că aveau de partea lor adevărul revelat, şi în numele acestui adevăr au apărat Dreapta Credinţă a Bisericii Ortodoxe.
Când ierarhii răsăriteni s-au întors de la Ferrara-Florenţa, reacţia poporului dreptcredincios a fost promptă şi vehementă. Au fost priviţi ca nişte trădători ai Credinţei şi înfieraţi cu toată asprimea, încât în cele din urmă, actul unionist n-a produs niciun efect, rămânând un simplu document în arhivele papalităţii.
Ne întrebăm iarăşi: ce s-ar fi întâmplat dacă Poporul lui Dumnezeu nu şi-ar fi spus cuvântul hotărâtor? Desigur, astăzi am fi nişte ,,onorabili’’ eretici papistaşi.
4.După îndelungi şi minuţioase pregătiri, în iunie 2016 s-a întrunit în Creta ceea ce mulţi numesc sinodul II tâlhăresc. Dinainte a fost intitulat ,,sfânt şi mare’’ şi chiar ,,ortodox’’. Nimic din toate acestea. Adunarea cretană s-a dovedit a fi o mare trădare a lui Hristos şi a Sfintei Sale Biserici, un mare pas înainte spre crearea unei religii unice, care urmează să-l aibă ca dumnezeu pe antihrist. Niciunul din ierarhii semnatari ai documentelor cretane nu cutează să spună poporului adevărul despre adunarea lor din Creta. Ba mai mult, au introdus în legislaţia bisericească prevederi punitive pentru cei care ar cuteza să-l conteste sau să schimbe ceva, anulând dintru început poporului dreptul de a-l recepta exact aşa cum merită. Poporul lui Dumnezeu a reacţionat prompt şi a respins şi condamnat pseudo-sinodul. În România avem un număr de preoţi ,,caterisiţi’’ şi mulţi alţii dojeniţi sau opriţi de la slujire. Monahii şi monahiile care s-au opus ereziilor cretane sunt bătuţi şi alungaţi din mănăstiri. Din ce în ce mai mulţi mireni se informează şi se opun trădării cretane, tocmai de ceea ce se temeau cinstiţii noştri ierarhi.
Aşadar, Poporul lui Dumnezeu n-a rămas pasiv şi a respins dintru început pseudo-sinodul din Creta, ca fiind eretic şi aducător de mari tulburări în Biserică.
Poporul lui Dumnezeu nu stă pasiv nici în cazul episcopului Sofronie Drincek din Oradea, eretic şi apostat deopotrivă. În momentul de faţă sinodalitatea Bisericii Ortodoxe Române nu se mai exercită, fiind temporar suspendată, din pricina faptului că toţi membrii sinodului de la Bucureşti sunt căzuţi în erezie, ca susţinători ai pseudo-sinodului din Creta. În aceste grave circumstanţe, Poporul lui Dumnezeu a cumpănit şi a stabilit, în mai puţin de două săptămâni, că faptele episcopului Drincek sunt încălcări ale Sfintelor Canoane, aducându-l pe acesta în cumplita stare de eretic şi apostat. Aceste fapte capătă un spor de gravitate, întrucât împricinatul este recidivist, după ce a fost iertat în anul 2008. Calea de urmat nu poate fi decât caterisirea, anatemizarea şi excomunicarea acestuia.
Desigur că sinodalii încearcă să tergiverseze luarea hotărârii care se impune, vrând să acopere faptele grave ale domnului Sofronie Drincek. Zadarnic. Faptele sunt fapte, sunt evidente, realitatea stă sub ochii tuturor şi orice încercare de muşamalizare nu e altceva decât prelungirea agoniei pseudo-episcopului, devenit papistaş, în scaunul arhieresc din Oradea. Primul susţinător al domnului Drincek este stătătorul de pe scaunul Mitropoliei Ardealului, domnul Laurenţiu Streza. Nu uităm că domnul Drincek s-a arătat slugă preasupusă atunci când a rupt Episcopia Oradiei de Mitropolia Clujului şi a alipit-o Mitropoliei Ardealului de la Sibiu, condusă de domnul Streza. Asemenea gesturi de fidelitate nu se pedepsesc, se recompensează.
Patriarhul Daniel este, de asemenea, un apărător al domnului Drincek. Celor doi dătători de ton li se aliniază, fără crâcnire, ceilalţi sinodali. Nu se aude nicio voce discordantă în sinod. Când sinodalii tac, pietrele vorbesc. ,,Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga’’ (Luca 19, 40). De rândul acesta, pietrele sunt credincioşii îngrădiţi de erezie. ,,Şi voi înşivă, ca pietre vii, să fiţi zidiţi casă duhovnicească, spre preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos’’ (I Petru 2, 5).
Presbiter Ioviţa Vasile
„Fiecare înşală pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au deprins limba la minciună şi viclenesc până obosesc”. (Ieremia 9,5)
În ultimii ani, Patriarhul Daniel s-a abţinut să mai adreseze participanţilor mesaje cu ocazia Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor.
În anul 2013, tema de reflecţie a Săptămânii de Rugăciune , a fost“Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?”, inspirată din textul scripturistic de la proorocul Miheia (VI, 6-8).
Întâistătătorul BOR consideră că la întrebarea “Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?” va răspunde fiecare om nu atât prin cuvinte, cât prin lumina iubirii milostive pe care o are în suflet când se află în faţa lui Dumnezeu.
Întrebăm şi noi cu smerenie, cum şi-a manifestat iubirea milostivă faţă de noi, fiii BOR, pe care ne-a respins fără discuţii, fără a răspunde neliniştilor noastre legate de sfânta credinţă ortodoxă, de mântuirea sufletelor, în dispret total faţă de noi şi Preotii îngradiţi conform sfintelor canoane. Este preocupat intens de rugăciunile cu ereticii, de întâlnirile nenumărate din cadrul satanicului organism CMB, care au pervertit conştiinţa clerului ortodox participant.
Se preocupă de unitate, dar în realitate răspandeşte în jur dezbinarea şi „rupe”unitatea BOR.
“Această lumină este însăşi prezenţa harului divin în sufletul omului credincios, rugător şi solidar cu oamenii aflaţi în suferinţă, sărăcie şi singurătate, dar şi făcător de pace şi lucrător pentru unitate. Luând aminte la cuvintele proorocului Miheia, care a prevestit naşterea lui Hristos – Mesia in Bethleem (Miheia, 5,1-3), să ne străduim şi noi să fim făcători de pace şi de unitate, ca împlinitori ai rugăciunii Domnului Iisus Hristos ‘ca toţi să fie una’ (Ioan 17,21), ceea ce înseamnă mai mare apropiere şi reconciliere între creştini, …”, mai afirmă Patriarhul Daniel.
Prin urmare harul divin, lumina, se află în toţi credincioşii(nu creştinii!), fie ei papistaşi, luterani, calvini, monofiziţi, uniaţi, armeni etc.,minţiţi în faţă în numele “iubirii” despre lucruri fundamentale ale condiţiei lor soteriologice. Li s-a spus că şi ei sunt “Biserici”, că sunt slujitori ai misiunii Bisericii lui Hristos, că sunt fraţi creştini cu ortodocşii şi altele asemenea, în general sugerându-li-se indirect falsa idee că ei nu se află în înşelare şi, prin urmare, nu trebuie să se întoarcă la Adevăr.
Numai în Adevăr putem avea o comuniune de rugăciune cu ei, cei care sunt străini, în afara Adevărului Hristos, străini de Tradiţia revelată a Bisericii celei Una.
Dar tot în cartea Prorocului Miheia găsim pedeapsa cumplită a celor care nesocotesc învăţăturile Sfinţilor Părinţi, a celor care”grăiesc cuvinte mincinoase şi limba lor este numai viclenie în gura lor.”
“Pentru aceasta aşa zice Domnul Iată că Eu pun la cale pentru neamul acesta o nenorocire, de care nu veţi putea să vă feriţi grumazul vostru şi nu veţi mai călca mândri; căci vremurile sunt rele.
În vremea aceea veţi ajunge de batjocură şi vi se va cânta un cântec de jale.“(Miheia2;3,4)
Patriarhul nu ar putea face nimic, fără complicitatea tacită a sinodului, a clerului nepăsator făţiş faţă de mântuirea turmei, dar şi a aproapelui căzut între tâlhari.
Fariseismul, ipocrizia şi minciuna îşi fac locul în viaţa Bisericii, unde creştinii sunt înşelaţi şi minţiţi, chiar prin păstrarea tăcerii asupra tuturor problemelor care framântă lumea ortodoxă.
“Să nu ne înşelăm. Există şi “un dialog al falsităţii”, atunci când cei ce discută se mint unii pe alţii în mod conştient sau inconştient. Acest tip de dialog este propriu “tatălui minciunii”, diavolul, “căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Este, de asemenea, un lucru obişnuit pentru colaboratorii săi conştienţi ori inconştienţi să-şi atingă “adevărul” lor cu ajutorul minciunilor atunci când ei vor să-şi împlinească binele lor prin rău. Nu poate exista nici un “dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, acest dialog nu este adevărat şi nu este firesc. Ca atare, porunca Apostolului cere ca “dragostea să fie nefăţarnică” (Rom. 12, 9)“-Sfântul Iustin Popovici
Nu este întâmplător faptul că Sfântul Porfirie a apărut de curând unui profesor grec căruia i-a spus că suntem cu adevărat singuri şi nu avem nici un prieten sincer alături de noi, în afară de ajutorul sfinţilor şi a Maicii Domnului. Acelaşi lucru l-a susţinut şi Părintele Efrem Filotheitul din Arizona.
Cât timp mai suntem dispuşi sa înghițim atâta lașitate apostată tot ceea ce ni se prezintă, fără a reacționa, fiind încredințați că aşa aducem” închinare lui Dumnezeu”, uitându-ne la adevăr , dar îmbrăţişând în chip pătimaş minciuna?Minciuna, odata initiata ca sistem, cere dupa ea alte si alte minciuni din ce in ce mai mari, mai ramificate si mai nerusinate.
Treptat ajungem să nu mai deosebim în noi înşine, decât cu mare greutate, adevărul de minciună.
Se spun minciuni pentru că creştinii nedespătimiţi, cler si laici, se feresc de martiriu sau de mărturisirea Adevărului.
Sfânta Scriptură menţionează ferm:
“Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de învăţătură.
Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului.
Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui puternic.
Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.“
Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)-4;27-30
Admirabil e ce spuneti, adica modul in care o faceti. Abia astept sa pun aceasta postare la locul cuvenit. Doamne ajuta.