„Acum, când noi îi votăm pe conducătorii noştri suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-şi aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” – antihristul – şi să te ferească Sfântul de vei vota. Apoi adăuga:

– Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde, că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri.”

“Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinţei – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât.

În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni. Va fi o mare calamitate atuncea pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial (al treilea n. ed.). Vor fi nişe bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: „Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!” Şi vor alege de împărat pe unul ce va fi născut dintr-o desfrânată evreică din cel de-al doisprezecelea neam de desfrânaţi, din neamul împărătesc, şi va fi „el” frumos pentru cei necredincioşi, iar cei dreptcredincioşi îi vor vedea faţa lui adevărată: urâtă şi înspăimântătoare. Când se va plimba în mantie împărătească prin grădină cu mama sa, şi se va gândi cum va fi el în viitor să-şi conducă împărăţia, deodată se va deschide pământul, va izvorî apă, iar din apă va sări ceva, şi lui îi va părea că cineva e în spatele lui şi se va întoarce cu faţa înapoi să vadă. Atunci va vedea ceva groaznic, o grozăvie, şi, de frică, va deschide gura să ţipe; atunci diavolul se va sălăşlui în el şi din acel moment el va deveni antihrist.

Nu o dată Părintele ne spunea: „antihristul va fi încoronat la Ierusalim. Acum însă diavolul este legat în iad, dar Dumnezeu îl va dezlega şi el se va sălăşlui în împăratul-antihrist“.

(Sfântul Lavrentie al Cernigovului, “Viața, învățăturile, minunile și acatistul”, Editura Egumenita)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Un Ierarh grec a acuzat Sfântul Sinod al Bisericii Greciei de faptul că sinodalii nu l-au condamnat public pe Elias Mossialos, care a ofensat-o ​​pe Maica Domnului. Fostul Mitropolit de Kalavryta Ambrosie (Biserica Ortodoxă a Greciei) a spus că episcopii Bisericii Greciei L-au trădat pe Hristos, relatează Romfea.

Mitropolitul Ambrosie a scris într-o adresare către Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei: ,,Voi, marii preoți ai Bisericii Greciei, ați abandonat fără scrupule înalta voastră misiune și v-ați transformat din reprezentanți ai lui Hristos în reprezentanți ai lui Mițotakis? Adică ați renunțat la privilegiul de a fi după chipul lui Hristos și ai ajuns să fiți asemenea chipului lui Mițotakis?”.

În opinia sa, „acceptarea necondiționată și aplicarea fidelă a măsurilor impuse de guvernul lui Mițotakis, în urma cărora bisericile au fost închise, iar enoriașii au dispărut, este lepădare de Hristos și trădarea Credinței noastre Ortodoxe”.

El întreabă dacă „distrugerea completă de recentul cutremur a bisericii de la Arkalohori din Creta, care fusese transformată în primul centru de vaccinare din Grecia”, nu este o dovadă a mâniei lui Hristos pentru atitudinea trădătoare a episcopilor Bisericii Ortodoxe a Greciei față de El?

Mitropolitul Ambrosie a acuzat Sfântul Sinod al Bisericii  Ortodoxe a Greciei și de faptul că Sinodul nu l-a condamnat public pe Elias Mossialos, care a jignit-o ​​pe Maica Domnului. ,,Dacă Sfântul Sinod, ca organ administrativ competent, și fiecare dintre voi, ca păstrător al Credinței, nu ați condamnat această îngrozitoare insultă adusă Maicii Domnului, pe care Mossialos o echivalează cu o desfrânată, atunci cine altcineva ar putea să facă acest lucru? Deci sunteți trădătorii Credinței noastre?”, a scris Vlădica Ambrosie.

UJO a scris mai devreme că un episcop grec crede că ierarhii Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei care promovează necesitatea vaccinării au devenit mai degrabă reprezentanți ai lui Mițotakis decât ai lui Hristos.

(Preluare de pe UJO, cu mici adaptări)

 

Multă lume îmi spune : « Părinte, nu mă rog. Mă rog seara, dar dimineaţa nu mai am timp să mă rog ». Şi mă gândesc : rugăciunile începătoare, adică Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfântă Treime şi Tatăl nostru durează trei minute. Dacă mai adaugi Crezul, Psalmul 50 şi o rugăciune către Maica Domnului, mai fac cinci minute. În total zece minute, să zic ! Zece minute nu-i dai lui Dumnezeu…?!
Toată viaţa ta stă în mâinile diavolului, căci toate guvernele şi toate legislaţiile sunt demonice.N-au nimic de-a face cu Dumnezeu. De aceea ne rugăm ca Dumnezeu să dea gândul cel bun conducătorilor ţării, să-i facă credincioşi. Demonismul acesta se resimte la nivel social. La patron – dacă patronul este un speculant – la întreprindere, oriunde lucrezi, lucrezi pentru diavol, adică pentru bunul tău trai.

Lucrezi să-ţi câştigi viaţa ta de la o lume demonizată, stăpânită de demoni. Ei bine, rugăciunea ta de dimineaţă este momentul tău de despărţire de tot demonismul lumii. Îi ceri lui Dumnezeu să te apere în ziua aceea de ispite, de mânie, de accidente, pentru că astăzi eşti şi mâine poţi fi mort. Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem pune nici piciorul drept înaintea piciorului stâng, ca să facem un pas. De aceea, rugăciunea noastră trebuie să fie continuă ; dimineaţa mulţumim lui Dumnezeu pentru că patul acesta n-a fost mormânt pentru păcatele noastre, iar seara, la fel, mulţumim lui Dumnezeu pentru încă o zi care a trecut.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu 2009)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Între Sfinţii ce se pomenesc astăzi în Biserica lui Hristos, este Sfântul Macarie Egipteanul. Acesta a trăit în secolul IV după Naşterea Mântuitorului Hristos şi a fost învăţător al semenilor, cu cuvântul şi cu fapta. Cele ce vom relata în continuare, arată darurile duhovniceşti primite de alesul lui Dumnezeu.

,,Apoi a venit la dânsul un frate oarecare şi i-a zis: Avvo, spune-mi un cuvânt prin care să mă mântuiesc. Zis-a lui bătrânul: Mergi la morminte şi grăieşte de rău pe cei morţi. Deci a mers fratele şi-i grăia de rău, apoi şi cu pietre a bătut mormintele; după aceea venind a spus bătrânului. Iar acela l-a întrebat: Nimic nu ţi-au spus? Zis-a el: Nu. Atunci zise bătrânul: Mergi şi îi laudă pe ei. Deci a mers şi a început cu laude a ferici pe cei morţi. Apoi întorcându-se, a spus bătrânului că i-a lăudat. Iar bătrânul i-a grăit: Nimic nu ţi-au răspuns? A zis el: Nu. Bătrânul a zis; Vezi că nici când i-ai grăit de rău nu ţi-au spus ceva împotrivă, nici când i-ai fericit cu laude, nu ţi-au zis ţie ceva. Aşa şi tu, de vei voi să te mântuieşti, să fii ca un mort, nici ocărât fiind, să nu te mânii, nici cinstit fiind, să nu te înalţi, şi atunci te vei mântui’’.

A rămas scris despre Sfântul Macarie că se nevoia în Egipt şi, într-un rând, când se întorcea acasă, a aflat un tâlhar care îi fura puţinele lucruri din chilie şi le căra afară unde le punea pe dobitocul său. Când a văzut, Sfântul s-a prefăcut a fi străin de acea chilie şi a ajutat tâlharului să care acele lucruri. La plecare, l-a însoţit o bucată de drum şi l-a slobozit în pace. A cugetat apoi întru sine: ,,Nimic aducând în lumea aceasta, arătat este că nici a duce ceva de aici nu putem. Domnul a dat, şi precum El bine a voit, aşa a şi făcut, bine este cuvântat Dumnezeu întru toate’’(După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 376-400).

Ceea ce a făcut Sfântul Macarie Egipteanul îl arată trăitor al învăţăturii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aşezată în paginile Sfintei Scripturi prin pana Sfântului Apostol Pavel: ,,Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nu putem să scoatem afară ceva din ea. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare’’(I Timotei 6, 7-9).

Presbiter Ioviţa Vasile

În prima parte a anului 1990, adică acum 32 de ani, mai mult de 4 milioane de carnete de partid au fost aruncate la gunoi, iar mai multe zeci de mii de instituții au transformat în deșeuri cărți și alte materiale de propagandă, pentru ca nu cumva lumea să îi dibuiască pe posesori sau pe gestionari că fuseseră, cu doar câteva luni în urmă, vajnici comuniști și zeloși vătafi ai privilegiaților regimului ce tocmai căzuse cu zgomot și vărsare de sânge.

Presa, cu nimic deosebită de cea de acum, după ce primise toate bugetele posibile pentru a face propagandă comunistă, tocmai ce își „regăsea” sentimentele și principiile democratice, pășind pe gloriosul nou bulevard al capitalismului de cumetrie cu vitejești fapte de înfierare a ex-comuniștilor (erau ex-comuniști toți ceilalți, iar nu și patronii, trompetele lor și noii privilegiați ai politicii și economiei – în fapt, ei erau chiar eșalonul doi de cadre sau fostele mari speranțe ale feudalilor comuniști). Cuvinte ca „tovarăș”, „plan”, „socialism” etc. au fost fie scoase din uz, fie utilizate cu sensuri exclusiv peiorative și negative.

Ani de zile, în România anilor ’90 ai secolului trecut, adjectivul „comunist” a fost utilizat ca insultă. Ca să nu mai vorbim de adjectivul „securist” sau de adjectivul „milițian” …

Azi avem 8 milioane de posesori de certificate „verzi”, emise ca urmare a „imunizării”. La fel ca și cei 4 milioane de ex-comuniști din 1990, și cei 8 milioane de utilizatori de cod QR (în care li s-au condensat cele câteva grame de libertate concesionată cu pipeta de statul iacobinismul sanitar) de azi au avut motivații diferite pentru dobândirea carnetului/certificatului/codului.

Cei mai mulți nu au crezut în binefacerile comunismului, așa cum contemporanii nu cred acum în eficiența nemaipomenită a „imunizării” prin injectare și cod QR. Dar o majoritate gălăgioasă și violentă a făcut și atunci și face și acum tot ceea ce a putut ca să își semnalizeze „virtutea” de posesor de carnet/certificat/cod QR și tot ce a vrut ca să îi oblige pe toți ceilalți la supunere, îndoctrinare și încolonare în regimentele de soldați ai noii ideologii, progresist-globalist-totalitariste.
Nu au acceptat niciun refuz al convertirii la noua religie – pe toți cei care li s-au opus, i-au aruncat extra muros. I-au trimis la canal sau la pușcărie sau în arest la domiciliu. Libertatea și nesupunerea au fost considerate, și de unii, și de ceilalți, agenți patogeni ideologici, purtătorii acestor periculoși viruși fiind considerați „elemente” declasate, provocatoare, reacționare etc.

Cam toate epitetele cu care este gratulat azi Novak Djokovici, cel ce și-a permis să sfideze, cu legea în mână, minunăția de apartheid sanitar australian (notă – motivul expulzării acestui sportiv nu a fost încălcarea legii, ci pericolul destabilizării credinței australienilor în eficiența nemaipomenită a serului experimental cu care s-au injectat deja de 3-4 ori, cu rezultate total opuse celor așteptate …).

Așa cum susținea Oswald Spengler, istoria are prostul obicei de a se repeta. Așadar, nu numai influencerii, propagandiștii, credincioșii în cultul covidismului și idioții utili ai plandemiei trebuie să se aștepte la o lungă perioadă de ostracizare socială, ci și cei care au intrat în această horă pentru a călători, pentru a merge la mall, la cinema sau la dineuri cu proști. Curând, a fi posesor de certificat „verde” de „imunizat” va însemna cam ceea ce a însemnat acum 32 de ani să fii posesor de carnet roșu comunist.

PS Pentru a nu alimenta trollii (don’t feed the trolls) precizez că aveam 19 ani la Revoluție, fiind militar în termen. Nu doar că nu am avut carnet roșu – nu am fost nici măcar membru al UTC (aka Uniunea Tineretului Comunist); recunosc, însă, calitatea de pionier, șef de grupă, adică purtător de șnur roșu, la serbările școlare …

Avocat Gheorghe Piperea
*titlul îmi aparține

”Acum, dacă tot au pornit mașinile de spălat și fabricile „Nufărul” operațiunile de albire a personajelor și situațiilor, am să trag și eu o primă concluzie. Este cea din titlul acestui text!…

Mulțumesc, Covrig!
Îți sunt profund recunoscător! Acest text va fi scris pe melodia Angelei Similea – „Ce-aș fi fost dacă n-ai fi existat” se cheamă.

Dacă n-ai fi existat, Covrigule, aș fi fost un om mult mai NAIV.
Aș fi crezut că cei din fața mea sunt oameni buni, inteligenți, că au un suflet bun!
Aș fi crezut că suntem toți aici pe acest pământ pentru a ne ajuta, pentru a trăi în armonie unii cu alții.
Aș fi crezut că cei mai mulți oameni au atins un nivel de dezvoltare psihică superior generațiilor anterioare!
Aș fi crezut că presa caută măcar parțial ADEVĂRUL, și aș fi privit mulți jurnaliști ca pe niște luptători pentru libertate, adevăr, drepturi cetățenești!
Aș fi crezut, covrigule, că sunt LIBER pe acest pământ, că îmi pot duce viața cum vreau eu!
Aș fi crezut că am DREPTURI asupra corpului meu, asupra figurii mele, asupra nasului și-a gurii mele”!
Aș fi crezut că pot ieși la orice oră am chef să mă plimb, unde am eu chef, când am eu chef!
Aș fi crezut că pot CIRCULA între țări fără să îmi pese de nimic căci doar trăim într-o epocă a globalismului multilateral dezvoltat!
Aș fi crezut că liderii noștri, dacă nu ne pot face bine, măcar nu încearcă să ne facă rău!
Covrigule, aș fi crezut că niciodată nu voi fi supus DISCRIMINĂRILOR!
Aș fi crezut că dreptul la educație al copiilor mei este mai presus de orice!
Aș fi crezut că, dacă o dau pe fiica mea în leagăn, nu reprezintă o contravenție!
Aș fi crezut că Biserica va sări și își va apăra enoriașii!
Aș fi crezut că Paștele sau Crăciunul nu pot fi CENZURATE sau INTERZISE!
Aș fi crezut că medicii încearcă să ne salveze!
Aș fi crezut că nimic nu mai poate înfrânge VOINȚA oamenilor în 2021!
Aș fi crezut în viitorul meu, al copiilor mei!
Aș fi avut speranțe și planuri pentru viitor!
Aș fi fost mult, mult mai PROST!

Multumesc, Covrigule!
Datorită ție am aflat că în mulți oameni se ascunde un mic naz*ist care-ar face ORICE ca el să trăiască ȘI TU, NU!
Datorită ție am aflat câte lepre lipsite de SUFLET trăiesc printre noi.
Datorită ție am aflat cât de mulți oameni pe care-i consideram inteligenți sunt proști făcuți „grămadă” și câți oameni pe care-i consideram a fi mai proști au totuși bun simț și o inteligență nativă, chiar dacă e uneori necizelată!
Multumesc, Covrigule!
Datorită ție știu că rudele nu înseamnă de multe ori nimic. Chestia cu „Sângele apă nu se face” este mult prea ridicată-n slăvi. De fapt, chiar rudele te-ar călca pe cap sub influența propagandei.
Datorită ție am aflat că indivizii care NE CONDUC nu dau doi bani pe CE DORIM NOI, pe CINE SUNTEM NOI, și că răspund la alte comenzi, de lojă sau de uniune!
Datorită ție am aflat că poliția poate bate acum cum bătea și în comunism!
Datorită ție, covrigule, am aflat că PRESA nu mai reprezintă nimic decât o găleată plină cu sclavi și rahat.
Mulțumesc, Covrigule! Îți voi fi pe veci recunoscător!
M-ai învățat că sunt mic în fața tăvălugului societății, că oricând pot fi ars pe rug de tot felul de apostoli și eroi.
M-ai învățat că unii din oamenii ce păreau duri, necruțători, șmecheri, s-au prăbușit ca niște copii în fața unei boli.
M-ai învățat că înalți prelați, foarte habotnici și credincioși, au facut pipi pe ei în fața fricii de moarte.
M-ai învățat că aproape tot clerul a cedat și au uitat și de Înviere și de Nașterea Domnului!
Multumesc, Covrigule!
Datorită ție am trăit O PSIHOZĂ ÎN MASĂ și am putut să observ cum se modifică comportamentul uman în fața factorilor de presiune externi.
Am învățat ce înseamnă puterea monștrilor, foamea de bani, planurile nebune ale unor ELITE SATANIZATE!

Am observat, covrigule, cum jumătate de planetă s-a maimuțărit cu masca pe muian timp de doi ani și încă continuă să o facă!
Covrigule, esti genial! Am văzut oameni care și-au chinuit propriii copii!
Am văzut oameni care și-au mascat copii și i-au testat, i-au ținut în cuști de „pepsiglas”, i-au injegtat, asta în timp ce artizanii tăi râdeau ținându-se de burți!
Am văzut atâta imbecilitate, prostie, slugărnicie, teroare, teamă, frică, demență, nebunie, supunere, încât îmi ajunge pentru două vieți!

Cu adevărat ești o minune, Covrigule! Un învățător! Cel mai bun!
Mulțumesc, Covrigule!
Am aflat și multe despre mine. Am aflat că pot rezista! AM aflat că nu mă îndoi din coloana vertebrală!
Am aflat că mă pot OPUNE. Am învățat că pot discerne. Am învățat că am nasul fin și miros ușor VRĂJELILE.
Am învățat că pot merge până în pânzele albe pentru Adevăr.
Am învățat că știu să râd chiar când situația pare dezastruoasă.
Am învățat să nu abdic de la perceptele mele morale, de la ideile mele, de la LIBERTATEA pe care-o iubesc, de la DREPTURILE pe care mi le respect!

Am să-nchei, Covrigule, cu câteva versuri din frumoasa noastră Angela:
„Ce-aș fi fost dacă n-ai fi existat??
Nici nu-mi pot imagina;
Mă întreb, dacă n-ai fi existat,
Ce-ar fi fost viața mea?.”

  �

Ceea ce era de aşteptat, s-a întâmplat. Disperaţi că sârbul nevaccinat ar putea câştiga la pas Australian Open, sataniştii de toate felurile s-au mobilizat şi l-au alungat. Sunt sigur ca acest om exemplar le-ar fi dat o lecţie de tenis tuturor celor înscrişi şi calificaţi la turneu. Staţi măi, că ăsta e şi ortodox, ce facem, îl lăsăm să câştige? Şi nu l-au lăsat.

Ceea ce mă amărăşte şi mai mult este lipsa de reacţie a tuturor tenismenilor care se pregătesc să ia startul. Toţi sunt vaccinaţi. Unul singur şi-a exprimat timid sprijinul pentru Nole. Ceilalţi s-au bucurat că au scăpat de cel mai bun şi nu se ştie cine va triumfa. Oricare e un prezumtiv câştigător. E sigur că va fi un vaccinat. Fiecare se gândeşte la banii pe care-i poate câştiga, aşa încât nu s-au deranjat să-i ţină partea. Cu  sau fără susţinere, Novak este de partea dreptăţii. Firesc era ca măcar 10-15 să-şi apere colegul de competiţie, ameninţând cu retragerea.

La noi, grohăitorii de serviciu şi-au făcut datoria, în frunte cu ctp, care se erijează în expert al tenisului, dar nu pricepe mare lucru. Pe lângă asta, îl cam lasă şi memoria, după ce şi-a pierdut omenia şi bunul simţ. Deosebit de aspru a fost şi Ilie Năstase. Nu ne miră, mai ales că pe el nu l-a suspectat nimeni vreodată de vreun dram de inteligenţă. S-a văzut că şi de data aceasta fauna globalistă şi presa aservită au fost la datorie. Vă aduceţi aminte de vizita ereticului papă Francisc, cum se extaziau muieruştele alea din presă, până la leşin, în faţa cui? A unui impostor al istoriei.

Djokovic a plecat spre casă şi ar trebui să se bucure. E sănătos, în plină formă, în vârful piramidei tenisului, nevaccinat, cu un palmares excepţional. Precum s-a văzut, a făcut mult bine semenilor, e iubit în toată lumea şi dincolo de gloria sportivă a rămas om între oameni. E bine că a ieşit din cloaca globalistă, populată de specimeni respingători care se hrănesc din ură, prostie şi minciună. E bine că nu s-a conformat cerinţelor idioate ale sataniştilor.

Vom vedea lucruri surprinzătoare printre vaccinaţi. Unii dau semne evidente de neputinţă. Din pricina lipsei de calitate a aerului, zic oficialii. În realitate, ,,vaccinul’’ îşi face lucrarea şi sunt curios cum vor evolua cei înşelaţi şi injectaţi de de globaliştii satanizaţi. Să dea Dumnezeu să mă înşel. Australian Open n-are viitor, cum n-are nici tenisul şi nu numai.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Antonie cel Mare a trăit in secolul al III-lea şi inceputul secolului al IV-lea. Este socotit a fi intemeietorul vietii monahale, si este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vietii calugaresti.

Născut in satul Coma din Egiptul de Mijloc in anul 251, acest mare luminător al Credintei a fost fiul unor ţărani crestini instariti. In acest mediu a deprins calea Credintei. Pe cand Antonie avea 20 de ani, dupa moartea parintilor sai, intrebandu-se despre drumul sau in viata, fericitul a auzit in biserica cuvintele lui Hristos: “Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punand aceste cuvinte in inima sa, si-a impartit averea la saraci, si-a incredintat sora unei comunitati de fecioare si s-a retras in singuratate.

Dupa ce s-a nevoit o perioada intr-o coliba de langa satul natal, sub povatuirea unui ascet mai batran, Antonie s-a mutat intr-un mormant idolesc; apoi, pe cand avea 35 de ani, Sfantul Antonie s-a mutat intr-un loc numit Pispir, la marginea desertului. Aici a locuit sfantul timp de 20 de ani, pana cand ucenicii sai l-au silit sa paraseasca acest loc, Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavolesti. Acum Antonie devine deja parintele duhovnicesc al multor calugari din diversele comunitati monastice din pustia egipteana, cele mai vestite fiind cele din Nitria si Sketis.

Dupa ce in anul 310 face o calatorie la Alexandria pentru imbarbatarea crestinilor prigoniti din cauza persecutiei lui Maximin, Antonie se stabileste in 312 in adancul desertului, pe muntele Kolzim. Aici a ramas sfantul pana la sfarsitul vietii, impreuna cu doi ucenici, nemaiparasindu-si locul decat pentru a-si vizita discipolii si pentru a doua sa calatorie la Alexandria, in sprijinul Sfantului Atanasie cel Mare, persecutat de arianisti.

Sfantul Antonie a trecut la cele vesnice in anul 356 d. Hr. in desertul de pe malul drept al Nilului. Informatiile pe care le avem despre Sfantul Antonie sunt relatarile Sfantului Atanasie, ucenicul sau. Iata ce spune Antonie despre trecerea sa la Domnul: „Eu, o! fiilor, precum este scris, ma duc pe calea parintilor, caci ma vad singur chemat de Domnul; iar voi treziti-va, ca pustnicia voastra cea veche sa nu o pierdeti, ci ca si cum ati face inceput de pustnicie, asa sarguiti-va sa paziti osardia voastra intreaga. Ca stiti pe diavolii cei ce va bantuiesc, stiti cum sunt de salbatici, dar neputinciosi cu puterea; deci, nu va temeti de dansii, ci mai vartos sa credeti in Hristos de-a pururea. Apoi, ca si cum fiecare ati muri, asa sa vietuiti, luand-aminte si pomenind sfatuirile pe care le-ati auzit de la mine. Nici o impartasire sa nu aveti cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, ca stiti ca si eu ma abateam si ma feream de acestia pentru eresul lor cel de Hristos urator si rau credincios; ci sarguiti-va mai cu seama de-a pururea a va impreuna mai intai cu Domnul, apoi cu sfintii; ca astfel dupa moarte, intru vesnicele locasuri, ca pe niste prieteni cunoscuti sa va primeasca si sfintii pe voi. Acestea ganditi-le, acestea cugetati-le si de aveti vreo purtare de grija pentru mine, ma veti avea ca pe un parinte al vostru; dar sa nu lasati pe nimeni sa ia trupul meu si sa-l duca in Egipt, ca nu cumva sa-l puna in casele lor, dupa cum au obicei, caci pentru aceasta am venit aici in munte.

Stiti cum de-a pururea opream pe cei ce fac aceasta si le porunceam sa inceteze un obicei ca acesta; deci, voi ingropati trupul meu si sub pamant ascundeti-l. Apoi sa paziti taina intre voi, ca nimeni sa nu stie locul, afara de voi singuri. Iar eu la invierea mortilor il voi lua nestricacios de la Mantuitorul. Impartiti hainele mele si dati lui Atanasie episcopul un cojoc si haina pe care o asterneam, pe care el mi-a dat-o nefolosita, iar la mine s-a invechit. Celalalt cojoc dati-l lui Serapion, episcopul; voi tineti haina cea de par, si mantuiti-va fiilor, fiti sanatosi; ca Antonie acum se muta si nu mai este impreuna cu voi”.

Dupa ce zise acestea si aceia l-au sarutat, ca pe niste prieteni au vazut ingerii care venira la dansul si, bucurandu-se de dansii, el si-a intins picioarele si zacand cu fata in sus, se arata vesel; dupa aceea si-a dat sufletul, si s-a dus la Sfintii Parinti. Iar ucenicii lui, precum le daduse porunca, infasurandu-l si ingropandu-l, au ascuns trupul lui sub pamant. Si nimeni nu stie pana acum unde este ascuns, afara de cei doi ucenici ai săi.

(Preluare de pe site-ul Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului – Bucureşti)

În mai multe rânduri mi s-au cerut lămuriri privitoare la cele două Calendare – iulian şi gregorian – aflate în uzul liturgic al Bisericii Ortodoxe. Până prin anii 1924 toate Bisericile Ortodoxe Locale îşi orânduiau Sfintele Slujbe şi Posturile după Calendarul iulian, adică după ,,stilul vechi’’. Patriarhul de-atunci al Costantinopolului, Meletie Metaxakis, în cârdăşie cu confraţii săi masoni, au impus Bisericilor adoptarea Calendarului papistaşilor, numit gregorian, după numele papei Grigore, cel care l-a introdus încă din 1582. O parte din Biserici, cele subliniate mai jos, au refuzat Calendarul papistaş, rămânând a-l folosi pe cel vechi, care corespundea exigenţelor ortodoxe al cultului. Celelalte, au introdus Calendarul papistaş şi astfel s-a rupt unitatea liturgică a Bisericii lui Hristos, prin cele 13 zile care se interpun între stilul vechi şi cel nou.

Odată adoptat, Calendarul papistaş creat o serie de neajunsuri, şi mă refer în primul rând la Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cu neputinţă de stabilit în anumiţi ani, după regulile patristice. Pentru nesăbuinţa sa, Dumnezeu l-a pedepsit pe Meletie Metaxakis. Acesta a înnebunit şi-n rarele momente de luciditate exclama: ,,Vai mie, că am sfâşiat Biserica’’. Răul însă fusese făcut şi el persistă până în ziua de azi. Dacă sinodul tâlhăresc din Creta ar fi fost unul ortodox, problema Calendarului şi a restabilirii unităţii liturgice în Ortodoxie ar fi fost rezolvată în 15 minute. Nu s-a vrut, deoarece aceia care stăteau în umbră s-au opus, având interesul să lovească şi să dezbine şi mai mult Sfânta Ortodoxie. Iar pseudo-ierarhii prezenţi s-au aliniat cu slugărnicie acestui comandament străin de Biserică. Acestea sunt Sfintele Biserici Autocefale:

 -Biserica Ortodoxă Rusă.         �

 -Biserica Ortodoxă Română      

– Biserica Ortodoxă a Greciei    

– Biserica Ortodoxă Sârbă          

– Biserica Ortodoxă Bulgară       

– Patriarhia de Constantinopol, de care ţine şi Biserica din Muntele Atos, careslujeşte după Calendarul vechi, iulian.               

– Biserica Ortodoxă Georgiană      

– Patriarhia Antiohiei                     

– Patriarhia Alexandriei                 

– Biserica Ortodoxă din Polonia   

– Biserica Ortodoxă din Albania      

– Biserica Ciprului                            

– Patriarhia Ierusalimului                 

– Biserica Ort. din Cehia și

Biserica Ortodoxă reprezintă 4 % din populaţia globului şi 12% din numărul ,,creştinilor’’.

1.Cele 14 Bisericii autocefale alcătuiesc laolaltă Biserica lui Hristos, deoarece sunt în comuniune liturgică şi euharistică unele cu altele.

2. Stiliştii din România, care ţin de mănăstirea Slătioara, nu au comuniune cu niciuna din Bisericile acestea locale, nici măcar cu una din cele care se conduc după  Calendarul vechi iulian. Aceasta înseamnă că sunt în afara Bisericii lui Hristos sau, cu alte cuvinte, sunt schismatici şi nu trebuie să-i urmăm.

3.Cei care oscilează între Biserica noastră, în care coexistă cele două Calendare, şi stilişti, ar trebui să se gândească bine şi să se îndrepte spre Biserică, nu spre schismaticii stilişti. Faptul că aceştia ţin Calendarul corect, cel iulian, este cu totul irelevant, din moment ce sunt în afara Bisericii. Merită să ne periclităm mântuirea urmându-i numai pentru că ţin Calendarul vechi? Nu sunt recunoscuţi de niciuna din Bisericile locale Autocefale care se conduc după Calendarul vechi şi asta spune totul despre ei.

4.În privinţa Sărbătorii Învierii Domnului, trebuie să relevăm că toate cele 14 Bisericii Autocefale o sărbătoresc la aceaşi dată, după cum s-a statornicit la Sinodul I Ecumenic din 325. Data începerii Postului Paştilor, ca şi durata lui, e aceeaşi pentru toţi; data Sfintelor Paşti e aceeaşi; Înălţarea Domnului o săbătorim toţi împreună; Pogorârea Sfântului Duh e prăznuită deodată în toată Ortodoxia.  

Concluzii. Credincioşii se pot mântui slujind lui Dumnezeu după oricare din cele două Calendare. Determinant în mântuirea noastră nu este Calendarul, ci apartenenţa noastră la Biserica lui Hristos, respectiv comuniunea cu aceasta.

Presbiter Ioviţa Vasile

– Părinte, unii spun: „Ceea ce este scris de la Dumnezeu, aceea se va face. De ce să ne mai preocupe lucrul acesta?”.

– Da, o spun, dar nu este aşa, bre copile! Şi eu aud pe unii spunând: „Evreii nu sunt aşa de proşti să se trădeze cu 666, când Sfântul Ioan Evanghelistul o spune clar în Apocalipsă. Dacă ar fi fost aşa, ar fi făcut-o într-un mod mai inteligent, mai ascuns”. Ei bine, cărturarii şi fariseii nu ştiau Vechiul Testament? Anna şi Caiafa nu ştiau mai bine decât toţi că era scris că Hristos va fi trădat pentru treizeci de arginţi? De ce n-au dat 31 sau 29 de arginţi şi au dat treizeci? Deci erau orbiţi. Ştia Dumnezeu că aşa se vor petrece lucrurile. Dumnezeu pe toate le cunoaşte de mai înainte, dar nu hotărăşte de mai înainte – numai turcii cred în ceea ce este scris, în Kişmet[1]. Dumnezeu ştie că un anumit lucru se va face aşa, însă omul îl face din lipsa lui de minte. Nu Dumnezeu a dat poruncă, ci vede până unde va ajunge răutatea oamenilor şi că părerea lor nu se va schimba. Nicidecum că aşa a rânduit Dumnezeu.

Alţii se ocupă cu proorociile şi fac propriile lor tâlcuiri. Cel puţin nu spun: „Aşa îmi spune gândul”, ci spun: „Aşa este”, şi apoi îşi expun o serie de teorii proprii. Unii, iarăşi, le explică după cum vor ei, ca să-şi îndreptăţească patimile lor. Răstălmăcind ceea ce a spus Sfântul Chiril: Mai bine să nu se petreacă semnele lui antihrist în zilele noastre[2], unul care vrea să-şi îndreptăţească frica, spune: „A, vezi, şi Sfântul Chiril s-a temut ca nu cumva să se lepede. Sunt eu, oare, mai presus de Sfântul Chiril? Prin urmare, chiar de m-aş lepăda de Hristos, nu e nimic…”. Dar Sfântul a spus să nu se petreacă nu pentru că se temea, ci pentru ca să nu-l vadă pe antihrist cu ochii săi. Vezi ce face diavolul?

Din păcate, unii „cunoscători” înfaşă pe fiii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile ca să nu-i mâhnească. „Aceasta nu vatămă. Nu-i nimic. E suficient să credeţi lăuntric”. Sau spun: „Nu vorbiţi despre subiectul acesta – despre buletine şi pecetluire – ca să nu se mâhnească oamenii”. Dar dacă le-ar spune: „Să încercăm să trăim mai duhovniceşte, să fim mai aproape de Hristos şi să nu vă temeţi de nimic. Iar dacă va fi nevoie, vom mărturisi”, i-ar pregăti oarecum. Dacă cineva cunoaşte adevărul, îşi face probleme şi se trezeşte. Îl doare pentru situaţia de astăzi, se roagă şi ia aminte să nu cadă în cursă.

Acum însă ce se întâmplă? În afară de faptul că unii duhovnici fac propriile lor tâlcuiri, se tem şi ei ca oamenii lumeşti, în timp ce ar fi trebuit să se neliniştească duhovniceşte şi să-i ajute pe creştini, aducându-i la neliniştea cea bună şi întărindu-i în credinţă ca să simtă mângâierea Dumnezeiască. Mă mir cum de nu-şi fac probleme de conştiinţă după toate aceste evenimente ce se întâmplă? De ce nu pun cel puţin un semn de întrebare la tâlcuirile minţii lor? Şi dacă îl ajută pe antihrist în pecetluire, cum de atrag şi alte suflete la pierzanie? Atunci când Sfânta Scriptură spune: …să înşele dacă e cu putinţă şi pe cei aleşi[3], se referă la faptul că se vor înşela cei care le explică pe toate numai cu mintea lor.

Aşadar, în spatele sistemului perfect al „cartelei de ajutorare”, al asigurării prin computer, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist. …ca să–şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase[4].

[1] În soartă, în destin (n. ed. rom.).

[2] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, Cateheza a XV‑a către cei ce vor să se lumineze, cap. 18., Ed. Inst. Biblic, 1943, p. 415.

[3] Mc. 13, 22.

[4] Apoc. 13, 16‑18.

(Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos).

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Luni, 18 ianuarie, ora 17.00

Biserica Ortodoxă la Manastirea Casin, b-dul Mărăști, nr.16.Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Reformată Calvineum

• Marți, 19 ianuarie, ora 17.00

Catedrala Episcopală Greco-Catolică „Sf. Vasile cel Mare”, str. Polonă, nr. 50. Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Reformata Șoseaua Viilor

• Miercuri, 20 ianuarie, ora 17.00

Catedrala Episcopală Armeană, str. Carol I, nr. 43. Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Romano-Catolică

• Joi, 21 ianuarie, ora 17.00

Biserica Luterana  , str. Badea Cartan, nr.10. Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Greco-Catolică

• Vineri, 22 ianuarie, ora 17.00

Biserica Reformată Calvineum, str. Luterană, nr. 13 bis. Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Armeană

• Sâmbătă, 23  ianuarie, ora 17.00

Biserica Evanghelică Lutherană Germană C.A., str. Luterană, nr. 2. Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Ortodoxă Românâ

• Duminică, 24 ianuarie, ora 17.00.Rugăciuni în toate Bisericile
•  
• Luni, 25 ianuarie, ora 17.00

Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 17. Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica  Evanghelică Luterană S.P.

(Preluare de pe Araratonline,com)

– Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?

– Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericită dacă ai să ajungi aşa şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla, şi porumbul, şi fasolea, şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi Duminică la o Biserică, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o Biserică sau un preot care mai face o Liturghie curată.

Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.

– Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?

– Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele.

Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei …ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale,…dar ei cu a lor, eu cu ale mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu Harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.

– Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?

– Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.

– Dar ce să facem să ne întărim credinţa?

– Pune mâna pe Biblie, ia Vieţile Sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea Harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştită, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.

– Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…

– Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm,…să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.

– Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?

– Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în Înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.

(Extras din Convorbiri cu Părintele Iustin Pârvu – Revista Atitudini – numărul 2/2008).

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Aceste cozi de topor care decid acum în numele nostru sunt niște indivizi plantați în vârful țării de către cei interesați, în momentele noastre de neatenție și de nepăsare, și au fost aleși pentru o singură calitate: aceea că sunt slabi.
Faptul că sunt slabi este într-adevăr un dezavantaj la prima vedere, dată fiind ușurința cu care execută orbește ordine venite din afară. Dar faptul că sunt slabi înseamnă că sunt și fricoși din cale-afară, și în asta stă toată salvarea noastră, în măsura în care ne vom folosi de frica lor – practic, este un concurs de forțe care presează asupra lor, pe de o parte, globaliștii din exterior, iar pe de alta, noi, conservatorii, care din fericire dominăm semnificativ în România. Rămâne de văzut care parte va exercita presiunea mai puternică, dar un lucru este cert: în condițiile în care ne ratăm șansa anul acesta, trenul în care vom fi urcați împotriva voinței nu se mai oprește decât în lagăre, indiferent de forma pe care acestea o vor lua. De la violența cu care sunt mutilați protestatarii din „țările civilizate”, la crematorii în perimetrul „campusurilor de carantinare”.

Nota radicală care dă particularitatea acestui an poate fi citită în toate gesturile făcute de autoritățile de peste tot: vaccinare obligatorie, doze tot mai dese, extinderea uzului certificatelor naziste în toate domeniile vieții publice, ținta pusă asupra copiilor și, de ce să ne ferim să o spunem, urgența introducerii tehnologiei 5G, care sigur-sigur nu era o necesitate pentru viteza de transmitere a datelor – 4G-ul funcționează excelent, este evident că doar pentru anumite lucruri nu era bun 4G-ul, rămâne să ne lămurim care sunt acelea. Toate acestea impuse cu o agresivitate și cu o îndârjire care merg de la violența cu care sunt mutilați protestatarii din „țările civilizate” și până la includerea de crematorii în perimetrul „campusurilor de carantinare” nou construite, deocamdată în Australia.

De ce trebuie făcută praf o lume întreagă?

Este clar deci că pe mâna progresiștilor globaliști nu mai rămâne nimic din tot ceea ce dădea sens și frumusețe vieții, nimic din sănătatea noastră, nimic bun din viitorul copiilor voștri. Și întrebarea care nu are cum să nu ne obsedeze este „De ce?” – pentru ce trebuie făcută praf o lume întreagă? Pentru ca niște psihopați înecați de frustrări să dețină controlul total asupra vieții pe pământ, jucând rolul unei „divinități” de laborator. Că lumea pe care o gândesc ei este sinistrā, nu încape îndoială – sinistră este însăși mintea lor, toată viața lor este o beznă continuă care acoperă mizeria umană din ei. Sunt cei mai detestabili dintre noi, sunt, fie-mi iertat, cei mai proști dintre noi, căci răutatea și ura din prostie se nasc, sunt cei mai slabi dintre noi – dar cel mai important este faptul că sunt dintre noi. Nu avem niciun motiv să-i „îndumnezeim” prin obediența noastră, făcându-ne noi suficient de mici încât ei să pară ceea ce nu pot fi niciodată fără participarea noastră, activă sau pasivă.

E greu de conceput ușurința cu care ne-am așezat în genunchi

Ceea ce nu poate fi pus la îndoială e faptul că anul acesta este un an al disperării tuturor. Ei simt că pierd controlul cu totul, noi simțim că ne pierdem libertatea cu totul. Și ei atârnă într-un fir de ață, ca și noi. Cum au ajuns ei în acest punct nu e greu de înțeles, repet, sunt lepădăturile societății, nimic din ceea ce gândesc ei nu este sustenabil – greu de înțeles este cum am ajuns noi aici.

Desigur, explicația e simplu de verbalizat, prin obediență prostească am ajuns în halul acesta, dar e greu de conceput ușurința cu care ne-am așezat în genunchi, și e valabil la nivel global. Cum să te lipsești de libertate ca niște scursuri obsedate de control să te ferească de ceva?! De orice, darămite de o viroză respiratorie!
Anca Radu, Jurnalistă, 12 Ianuarie 2022

Respectul şi admiraţia noastră pentru Anca Radu, un condei deosebit în peisajul jurnalistic românesc. Bunul Dumnezeu să o aibă în paza Sa.

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.Când rostim această rugăciune, stabilim cu Hristos o relaţie personală care scapă raţiunii noastre. Viaţa lui Hristos pătrunde treptat în noi. Unii se roagă cu gândul, cu mintea. Or, nu poate exista rugăciune acolo unde nu e participarea inimii. În rugăciune, inima şi mintea sunt, în mod indisolubil, unite.

Rugaţi-vă în camera voastră. Unii vor putea să se scoale cu o oră mai devreme, alţii cu o jumătate de oră, alţii cu un sfert de oră sau zece minute. Asta depinde de puterile fiecăruia. Dar trebuie s-o faceţi. Astfel, inima şi mintea voastră se vor obişnui să trăiască mereu şi pretutindeni cu rugăciunea. Când rostiţi rugăciunea lui Iisus, împiedicaţi orice alt gând să vă atace. Cei care sunt începători în viaţa duhovnicească trebuie să înveţe să lupte împotriva poftelor trupeşti.

Rugaţi-vă seara, dimineaţa şi în celelalte clipe ale vieţii voastre de zi cu zi. Rugaţi-vă pentru alţii. Numai prin unitatea în Duhul Sfânt veţi fi capabili să lucraţi mântuirea voastră. Rugaţi-vă pentru semenii voştri şi cereţi lui Dumnezeu să vă binecuvânteze prin rugăciunile lor.

(Din Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 61).

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

– Gheronda, ce însemnătate are șiragul de metanii?

– Șiragul de metanii este o moștenire, o binecuvântare, pe care ne-au lăsat-o Sfinții noștri Părinți. Chiar și numai pentru faptul că este moștenire de la Sfinții Părinți, îi dă o mare valoare. Vezi, unuia i-a lăsat bunicul său moștenire un lucru neînsemnat, pe care îl păstrează ca pe un talisman. Cu cât mai mult șiragul de metanii, pe care ni l-au lăsat moștenire Sfinții Părinți!

Mai demult, când nu existau ceasuri, monahii măsurau vremea de rugăciune cu șiragul de metanii, dar nodurile șiragului erau simple. Odată un pustnic, care făcea multă nevoință, multe metanii etc., a fost necăjit de diavolul, care îi desfăcea nodurile de la șiragul lui de metanii. A făcut, sărmanul, metanii într-una, până ce a căzut frânt, deoarece nu putea să le numere, de vreme ce diavolul îi desfăcea mereu nodurile. Atunci i s-a arătat Îngerul Domnului și l-a învățat cum să împletească nodurile, astfel încât fiecare nod să închipuiască nouă cruci. După aceea diavolul, care se cutremură de Cruce, nu a mai putut să le desfacă. Astfel, fiecare nod al șiragului de metanii are nouă cruci, care simbolizează cele nouă cete îngerești.

 – Gheronda, ce înseamnă treizeci și trei, cincizeci, o sută și trei sute de noduri pe care le au șiragurile de metanii?

– Numai numărul treizeci și trei este simbolic. El simbolizează cei treizeci și trei de ani pe care i-a trăit Hristos pe pământ. Celelalte numere ne ajută numai să numărăm metaniile pe care le facem sau de câte ori rostim rugăciunea. Există mașini care au o sfoară cu un mâner la capăt și, atunci când vrei s-o pornești, tragi de câteva ori sfoara cu putere, până ce i se dezgheață uleiurile. La fel este șiragul de metanii. Este sfoara cu care tragem o dată, de două, de trei, de zece ori până ce se dezgheață uleiurile duhovnicești și pornește mașina duhovnicească a rugăciunii neîncetate. Iar după aceasta inima lucrează singură rugăciunea. Dar și atunci când inima a pornit în lucrarea rugăciunii, nu trebuie să lăsăm șiragul de metanii, pentru ca să nu fie și alții îndemnați să-l lase, când încă nu a pornit inima lor să lucreze rugăciunea.

– Gheronda, atunci când țin șiragul de metanii în mână și rostesc Rugăciunea mecanic, nu cumva există primejdia de a plăcea oamenilor?

– Dacă rostești Rugăciunea la exterior, pentru a plăcea oamenilor, chiar dacă ai face bătături la mâini, la nimic nu-ţi va folosi. Îți va aduce numai oboseală și simțământul fals că, chipurile, te îndeletnicești cu Rugăciunea minții.

– Gheronda, eu nu m-am obișnuit să țin șiragul de metanii în mână.

–Să ţii șiragul de metanii în mână ca să nu uiți rugăciunea, care trebuie să lucreze lăuntric, în inimă. Atunci când ieși din chilie, să nu uiți că vrăjmașul este gata de atac. De aceea, să fii ca un brav ostaș care, ieșind din adăpost, are totdeauna în mână mitraliera. Șiragul de metanii are mare putere. El este arma monahului, iar nodurile sunt gloanțele care „tum-tum-tum” îi seceră pe demoni.

(Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos – 2013)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi